Combaterea necromantiei in scrierile Sfantului Grigore de Nyssa
October 16, 2008 11:14 pm Uncategorized
Prof. Alexandru Brichiuş
În lucrarea sa intitulată sugestiv Despre pitonisă, Sfântul Grigore de Nyssa se raportează la episodul relatat în prima Carte a Regilor (capitolul 28), conform căruia regele Saul căuta să ia legătura cu sufletul proorocului defunct Samuel, pentru a afla ce soartă îl aşteaptă. Pentru a realiza acest lucru, Saul a apelat la practica necromanţiei, mergând la vrăjitoarea din Endor pentru a realiza invocaţia, deşi chiar el interzisese orice practică magică pe cuprinsul ţării sale. Renunţând la credinţa sa, regele Saul a preferat să aleagă această cale într-un moment de disperare, sperând că va reuşi să desluşească tainele viitorului: „Când a invocat duhul proorocului Samuel ca să-i ceară iertare, vrăjitoarea a răspuns că ea ar fi văzut ridicându-se din iad un bărbat îmbrăcat într-o haină asemănătoare celei purtate de prooroc” (Sfântul Grigore de Nyssa, Scrieri, Editura Institutului Biblic, 1998, pag. 129).
Problema care se impune interpreţilor acestui text este următoarea: cum era posibil ca un slujitor al Domnului, un prooroc, să fie cufundat în iad şi cu ce putere ar fi putut acea femeie din Endor să silească sufletul proorocului Samuel să apară la un moment dat?
Interpretând textul conform sensului literal, teologul Origen argumenta că evocarea proorocului Samuel a avut loc într-adevăr, pentru că şi Domnul Iisus Hristos a mers în iad pentru a elibera de acolo pe drepţii Vechiului Testament. Această opinie a fost însă combătută de teologii Ipolit şi Metodiu din Olimp, care au considerat că ceea ce a văzut regele Saul a fost rodul unei iluzii diavoleşti.
În scrierea sa, Sfântul Grigore de Nyssa se raliază şi el acestei interpretări, argumentând astfel: „Pe cât ştim cât de mare este Samuel între sfinţi, dar şi cât de condamnabilă este fascinaţia magiei, pe atât sunt de convins că în acea stare de odihnă completă în care se afla Samuel, n-a putut nici cu voie, nici fără voie să treacă peste prăpastia care separă pe cei răi de cei buni şi anume fără voie nu s-ar fi putut face acest lucru, întrucât ar însemna că s-ar fi permis diavolului să treacă el peste acea prăpastie şi să mute pe acel sfânt prooroc din mijlocul cetei celor sfinţi în alt loc… căci cine o dată petrece în bine e absurd să se spună că ar trece de bună voie la cele rele” (idem, pag. 131).
Vorbirea din stomac numită pitonie (ventrilogie) a indus în eroare pe cei care au crezut că pe această cale vor dialoga liber cu sufletul morţilor. De fapt, în faţa regelui Saul nu s-a arătat proorocul Samuel, ci demonul care locuia în pântecele vrăjitoarei, înşelându-l: „Căci atunci când femeia s-a apucat să oficieze acel act magic şi au apărut în ochii ei fantasmele acelea, atunci diavolul l-a făcut pe Saul să creadă în realitate că acele arătări l-ar fi arătat pe el însuşi, mai ales că îmbrăcămintea sub care i s-a spus că s-a arătat pe măsura acelei figuri (a lui Samuel), era îmbrăcăminte deloc necunoscută femeii şi care se potrivea cu aceea pe care o cunoscuse şi Saul” (idem, pag. 132).
Pe timpul apariţiei, demonul s-a dat de gol, spunându-i regelui Saul: „Mâine, tu şi cu Ionatan veţi fi cu mine”. Rezultă deci că nu putea fi vorba de o comuniune spaţială între proorocul Samuel şi păcătosul rege Saul, ci între Saul şi duhul cel rău. Simulând vorbele profetului Samuel, demonul a evaluat în mod probabilistic viitorul, ducându-l pe Saul la pierzanie.
