pridvorul lui laurentiu dumitru

Din Sfanta Scriptura aflam ca tehnica a aparut in lume dupa caderea omului in pacat. Abia in capitolul IV al Ge¬nezei ni se spune, dupa indepartarea omului din Paradis, ca Tubalcain a fost “batator cu ciocane, faurar de arama si de fier” (vers. 22). Omul, in starea lui primordiala, nu avea nevoie de tehnica, fiindca dispunea de o putere spirituala deosebita, care ii permitea sa actioneze in mod eficient asupra creatiei. De altfel, chiar Hristos, care restaureaza omul in starea lui primordiala si chiar mai mult decat atat, s-a aratat ca “Barbat desavarsit”: a vin¬decat boli, a sculat pe morti, a potolit fortele dezlantuite ale naturii, ba chiar a inviat din morti, fara sa foloseasca mijloace tehnice, ci prin intermediul puterii Sale spiri¬tuale. Sfantul Ioan Hrisostom spune despre primii oameni, care erau invesmantati in haine de lumina, asa cum s-a imbracat cu lumina si Hristos pe Muntele Taborului, ca “omul cel dintai zidit, fiind lipsit de nevoi, era liber de folosirea obligatorie a mestesugurilor si a tehnicilor pentru infruntarea nevoilor existentei”.

Dupa cadere, insa, Dumnezeu, in filantropia Sa, n-a ingaduit sa dispara integral insusirile “chipului lui Dum¬nezeu din om”, ci i-a dat omului posibilitatea sa folo¬seasca tehnici, ca sa actioneze din exterior asupra naturii si sa-si asigure astfel supravietuirea. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca dupa cadere , tehnicile se dezvolta pro¬gresiv pe pamant si ca prin ele se gospodareste consti¬tutia lumii. Totodata, ele constituie si mijloace pe calea lui noua spre Dumnezeu. Cu toate ca teologia ortodoxa considera tehnica drept o consecinta a indepartarii omului de Dumnezeu, o apreciaza in mod pozitiv si afirma ca e menita sa contribuie la transfigurarea lumii in Hristos.

Analizata in sine, tehnica are caracter neutru, poate fi folosita fie spre folosul omului, fie spre paguba sa.
Poate toate ar fi fost bune si la locul lor , daca biserica catolica nu facea , in autoritarismul ei deja sufocant , mari greseli , care au dus atat la incercari de evadare , cat si la oferirea de motive pentru demolarea ei . Asa a aparut protestantismul si mai tarziu gandirea „ filosofica „ din epoca „ luminilor „ , ultimele , precursoare ale ateismului . Sa le reamintim :

Iluminismul incerca sa inlature dogmele religioase si sa infiltreza luminarea maselor pe baza experientei proprii .

” Aveti curajul de a va folosi propiul simt al ratiunii ” acesta era motto-ul iluminismului ( Immanuel Kant ) .

Rationalismul sau miscarea rationalista , o doctrina filozofica care afirma ca adevarul trebuie sa fie determinat in virtutea fortei ratiunii si nu pe baza credintei sau a dogmelor religioase .

Panteismul , o conceptie filozofica care identifica divinitatea cu intreaga materie .

Citat panteism : Doctrina ca totul este Dumnezeu , spre deosebire de doctrina ca Dumnezeu este totul .

Au atacat in diverse feluri autoritatea de ordin religios , dogmatismul .

Deismul , o orientare filozofico-religioasa care recunostea existenta lui Dumnezeu numai ca o cauza primara , impersonala a lumii , negand ideea intruchiparii lui Dumnezeu intr-o persoana si teza interventiei acestuia in viata naturii si a societatii .

Deistul crede in existenta unui Dumnezeu sau unei fiinte supreme , dar neaga religiile , bazandu-si credinta numai pe lumina primita de la natura , trecuta prin filtrul ratiunii .

Voltaire si-a dedicat o parte din timp atacului impotriva elementelor fundamentale ale religiei crestine : inspiratia din Biblie , incarnarea lui Dumnezeu in Iisus Hristos , damnarea necredinciosilor .

De aici mai departe , stiinta este folosita ca instrument al anticrestinilor . Nu doar pentru a nega existenta Divinitatii si a sufletului , ci si pentru cimentarea in material prin dezvoltarea acelor tehnici ce conduc spre comoditatea de gandire si implicit spre imbecilizare . Dar materialul nu satureaza si individul vrea din din ce in ce mai mult , afundandu-se de fapt din ce in ce mai adanc . Apare in individ un „ gol de spiritualitate „ ce se vrea a fi inlocuit cu surogate . Efectele dezastroase deja se vad in occident , indivizi ce macelaresc pe cei din jur , dupa care se sinucid . De fapt stiinta e prea des folosita intr-un program in doua etape : primul este crearea omului fara Dumnezeu ( simplu animal rational ) si al doilea , atacul impotriva rationalului , urmarindu-se indobitocirea pentru crearea consumatorului-unealta , o albina intr-un urias stup .

Diavolul stie ca nu poate determina omul la rau fara o aparenta de bine, fiindca Dumnezeu nu ingaduie ca raul sa fie absolut. Dar sub aparenta binelui se ascunde raul.

Toate acestea ne aduc aminte de cuvintele Mantuitorului ca “nu-i foloseste nimic omului daca dobandeste lumea, dar isi pierde sufletul”.

Apoi, trebuie spus ca tehnica autonoma tinde sa se transforme in scop in sine si sa-l faca pe om sa uite de sensul vietii si existentei sale. Tehnica nu este si nu poate fi decat instrument, iar nu scop. Nu exista scopuri teh¬nice ale vietii, ci numai mijloace tehnice.

Cu toate acestea, el tinde sa se substituie scopului si, prin importanta care i se atribuie astazi, poate sa mas¬cheze sau chiar sa stearga din constiinta omului chiar sensul vietii.

Definitia omului ca “homo faber” nu vede in acesta decat fauritorul de unelte; ea arata ca mijloacele s-au substituit scopurilor. Omul este, desigur, prin na¬tura, homo faber, dar aceasta numai in vederea unor sco¬puri mai inalte.

Hristos: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”. Transformarea mijloacelor tehnice in insasi rati¬unea de a fi a vietii poate sa insemne nu numai dimi¬nuarea spiritului, dar chiar stingerea lui.

Omul a primit din partea lui Dumnezeu porunca sa stapaneasca pamantul(dominium terrae), dar cu doua conditii. Sa nu uite niciodata ca lumea peste care a fost pus stapan vine de la Dumnezeu si nu poate exista fara Dumnezeu, ca e darul lui Dumnezeu fata de om si ca omul a fost creat la sfarsit fiindca nu poate exista in afara mediului creat anterior.

Odata cu aparitia civilizatiei tehnice se rastoarna acest raport si, in virtutea unui antropocentrism excesiv, omul se aseaza in locul lui Dumnezeu pe pamant, pentru a deveni astfel stapanul si proprietarul pamantului. Cau¬tand sa imite pe Dumnezeu, cauta sa stapaneasca si sa exploateze natura prin mijloace tehnice fara egal in istoria omenirii. Dar nu mai tine seama de legile lui Dumnezeu asezate in natura, ci cauta sa impuna naturii legile lui proprii. Pe aceasta cale nu numai ca se da nastere unei lumi artificiale, deosebita de cea naturala, pe care omul o suporta cu dificultate, dar se da nastere si unei crize ecologice, tot fara egal, care ameninta supravietuirea omului pe planeta.

Ratiunea autonoma si tehnica promovata de ea , care a sporit increderea omului in el insusi, uitand de Dumnezeu, a dat nastere procesului de secularizare care tinde sa-l rupa pe om de Dumnezeu si sa-l faca sa devina sclavul lumii materiale, desfigurandu-l din punct de vedere spiritual si lasandu-l fara aparare in fata spiritelor malefice.

Totusi , astazi insusi progresul stiintei si al tehnologiei incepe sa in¬tuiasca transcendentul. Astazi, lucrurile s-au schimbat fiindca, folosita de o mentalitate quantica, teh¬nica a reusit sa patrunda in domeniul realitatilor din lu¬mea microcosmosului si sa bata, dupa cum sustin nume¬rosi savanti, la portile transcendentei.