Cu Gafencu si Ianolide in celula (o marturie despre patimitorul Marin Raduca). Update – Foto

5:28 am Uncategorized

monumentul-calvarul-aiudului.jpg

Frate Laurenţiu, îţi scriu, după cum am promis, despre Domnul Marin Răducă. L-am cunoscut pe vapor, în drum spre Muntele Athos; am luat parte împreună la discuţie cu un Părinte din Teleorman. M-am bucurat că acest bătrân simplu, micuţ, slab, cu ochii vii – un bătrân frumos – care filma totul şi manifesta interes de cele duhovniceşti, este român. Asta am aflat-o în drumul dintre Kareia şi Schitul Prodromu, într-un maxi-taxi, în care am stat pe scaune alăturate. Am aflat că are 87 de ani, că a mai fost în Athos cu 6-7 ani în urmă şi că atunci a stat 2-3 luni, în perioada Postului Mare, împreună cu pustnicii din Athos. Povestea întâmplarea fericită când a participat la o adunare a Pustnicilor înaintea începerii Postului, cerând atunci să fie primit sub ascultarea unuia dintre ei şi să petreacă Postul în Munte… N-a mărturisit întâmplările minunate pe care le-a trăit pe acolo, dar mi-a dat o lecţie de duhovnicie adâncă, evocând cu pătrundere şi har drumul de înnoire lăuntrică. Sincer să fiu, mă aşteptam în Athos la minuni şi pe Nea Marin nu prea l-am apreciat, pentru ca mai apoi să rămân uimit văzând cum îl primesc călugării din Prodromu, ca pe un împreună slujitor!

L-am pierdut din vedere pentru câteva zile pe acest bătrân vioi, care avea un bagaj de trei ori mai mare decât al meu, încât se clătina când păşea – aveam impresia că cineva îl ridică de grumaz ca să nu cadă – şi care avea dorinţa nefirească de a rămâne pe Munte câteva săptămâni până la Praznicul Schimbării la Faţă, când voia să vadă vârful Sfântului Munte.

Ne-am revăzut tot pe vapor şi am aflat că nu primise binecuvântare să urce pe Aton şi că, de aceea, se hotărâse să se întoarcă acasă. L-am luat cu noi, căci voia să ajungă în Tesalonic şi, din vorbă în vorbă, am aflat taina ochilor lui.

Omul făcuse parte din frăţiile de cruce, şi, cu această acuzaţie, a fost condamnat la 15-20 de ani de închisoare, din care a ispăşit 12. După ce a ieşit, s-a căsătorit cu o fată din satul său, cu mult mai mică, şi, după câteva luni a fost închis din nou, condamnat la 10 ani, din care a ispăşit 7. Întors acasă, şi-a recunoscut fiica în parcul de joacă, şi-a întregit familia – soţia l-a aşteptat, nu s-a recăsătorit la insistenţele părinţilor, deşi primise acasă într-o valiză toate hainele soţului ca semn că e mort. A lucrat ca electrician automatist. În ciuda faptului că era singurul din întreprindere care ştia să lucreze după instrucţiunile inginerilor germani care întemeiaseră instituţia, a fost permanent prigonit, dosădit… A purtat această cruce a suferinţei până la căderea comunismului şi, din spirit circumspect, nu a depus mărturii, nu s-a plâns, nu a cerut drepturi. Fiica sa cea mică, plecată în Australia, a aflat de curând că tatăl ei a pătimit în închisorile comuniste. Se mândreşte acolo cu ceea ce ar fi putut să se mândrească în propria ţară. Dar aici acoperim cu moloz. Am vrut să zic cu var, dar suna a Paşte şi n-avea legătură cu nesimţirea noastră.

L-am întrebat dacă l-a văzut pe Gafencu, pe Ianolide. S-a mirat de întrebare şi mi-a spus că au suferit împreună, au stat în aceeaşi celulă. Dar comuniştii au separat pe cei care îi numeau Mistici de legionarii care nu abdicau de la opoziţia făţişă. Mi-a explicat că grupul Gafencu a intrat în contact cu Pr. Arsenie Boca şi cu Pr. Stăniloae şi, de atunci, ei au început urcuşul Taboric. Cei din grupul legionar, în frunte cu Mircea Vulcănescu şi alţii au rămas pe linia rezistenţei legionare. Ştiind comuniştii că vechii legionari sunt disciplinaţi şi corecţi, pe cei din grupul misticilor i-au tratat mai indulgent. De aceea, erau priviţi de fraţii lor de suferinţă, între care şi Nea Marin Răducă, drept farisei. În schimb, acestora din urmă li se aplica regim de exterminare. Şi mi-a relatat cum Mircea Vulcănescu se întindea pe cimentul inundat şi îngheţat ca ei să stea deasupra, să se salveze. Argumenta Mircea Vulcănescu că el fiind mai mare, mai corpolent, îi poate ţine pe mai mulţi dintre ei. Au trecut ani în care ei s-au privit cu reţineri.

Dar, spunea Dl. Marin că atunci când trecea pe lângă Gafencu acesta îi striga aproape „Rugăciunea, să nu laşi rugăciunea!” sau „Fii tare! Rezistă!” Mai apoi, a înţeles că ei ţintiseră mai sus şi nu i-a mai judecat.

E interesant cum a scăpat acest om de furia dezlănţuită a Satanei, cum a rezistat, cum împrăştie lumină, cum are tăria să facă drumuri de mii de kilometri ca să filmeze pentru prieteni frumuseţile Ortodoxiei, cum ascunde atâtea şi cum de nu se plânge, nu detestă. Noi ştim cum, dar alţii ar fi curioşi să afle, ar fi dornici să afle. El e una din făcliile încă în viaţă pe care le ascundem în moloz înainte de a muri. Vom aştepta 300 de ani ca să afle copiii noştri că cei decapitaţi de comunism sunt SFINŢI şi MĂRTURISITORI…

Ce bine că de sus ei ne veghează cu îngăduinţă, cu iubire, cu grijă părintească, şi se roagă lui Dumnezeu pentru noi, născocesc pentru noi motive de ispăşire, pe care, dacă le-am cunoaşte, am găsi de cuviinţă să ne lungim somnul, că are cine şi mai e timp până la Iadul cel mare.

Rânduieşte tu cele de folos. Cunoşti mai mulţi oameni. Eşti aplecat spre acestea, asta e crucea ta! Mă bucur nespus când văd că munciţi. O lume se uită la voi şi aşteaptă enorm. Poate nu vă închipuiţi cât de căutaţi şi cât de doriţi sunteţi în tot ce aveţi sfânt şi curat. ROMÂNIA NU ESTE CE SE VEDE! Dar dacă noi dormim, copiii noştri vor deschide ochii în întuneric. Aşa că spor la lucru! Dumnezeu să înmulţească tot darul la voi!

Doamne ajută!

Marius Ştefan

—–
* Curând voi primi şi fotografii cu Bătrânul Marin Răducă. Le voi posta aici. (LD)

UPDATE:

120364.jpg

120368.jpg

120381.jpg

120404.jpg

120408.jpg

16 Responses
  1. un mirean :

    Date: September 22, 2008 @ 10:52 am

    Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe toti cei chinuiti in inchisorile comuniste. Ne trebuiesc cat mai multe marturii despre ei. Prin ei invatam si noi istoria adevarata a Romaniei.

    Cei care mai traiesc sa ne lase cat mai multe marturii despre suferintele lor, despre credinta lor.

    Doamne ajuta

  2. Razboi întru Cuvânt :

    Date: September 22, 2008 @ 12:11 pm

    […] Cu Gafencu si Ianolide in celula (o marturie despre patimitorul Marin Raduca) […]

  3. elena dragomir :

    Date: September 22, 2008 @ 12:43 pm

    In Balta Brailei (locol meu de nastere) au fost trei inchisori comuniste unde au trait si murit multi intelectuali si studenti,preoti.Despre acestea prea putin s-a vorbit.Au trait in conditii poate mai grele decat Aiudul ,practic in bordee de stuf… munceau la dig cu roaba pe ger desculti, sapau pamant inghetat .Copil fiind, toata viata m-au urmarit imaginile unor schelete umblatoare…Cred ca si ei merita o aducere aminte…DUMNEZEU SA_I SCOTA DIN ANONIMAT.

  4. maria :

    Date: September 22, 2008 @ 4:05 pm

    Multumim pentru aceste marturisiri folositoare…si intaritoare.
    Doamne ajuta!

  5. E-nigma :

    Date: September 22, 2008 @ 5:25 pm

    un proiect la care a lucrat si un prieten contine si ceva marturii din perioada de trista amintire. va voi da adresa, dar AVERTIZEZ: nu sunt pt copii, n-a fost de joaca acolo si s-ar putea ca unii mai slabi de inger sa aiba vise urate apoi. recomandat doar celor tari: http://ghidpitesti.ro/articole-e-Fenomenul-Pitesti.html

  6. IONESCU :

    Date: September 22, 2008 @ 8:37 pm

    Tot respectul si recunostinta pentru domnul Marin Raduca,care a suferit enorm de mult in inchisorile comunismului. Ce bine ar fi sa se gaseasca cineva si sa-i scrie marturiile acestuia, despre suferinta traita in inchisoare si mai mult de atat ca a stat in inchisoare cu Gafencu,Ianolide,Mircea Vulcanescu si altii. Numai bunul Dumnezeu i-a dat putere sa reziste in toata aceasta perioada. Doamne ocroteste-l pe Nenea Marin, dai viata lunga si il rog sa puna totul pe hartie ca sa cunoasca si generatia tanara ce au facut inaintasii nostri.Dumnezeu sa fie cu domnia voastra!

  7. Adriana :

    Date: September 22, 2008 @ 9:49 pm

    Multumesc..

  8. Marcela :

    Date: September 22, 2008 @ 10:17 pm

    M-am bucurat cand am citit acest articol.Mi-ar fi placut sa fie mai lung :), cu mai multe marturii.Acestea ne intaresc in credinta, dar ne si uimesc in acelasi timp.Cand te gandesti cum au rezistat acei oameni atator chinuri…Pare suprafiresc.Sigur ca numai cu puterea credintei.Altfel nu se putea, este clar asta.Am citit cartea “Sfantul Inchisorilor” si mi-a placut foarte mult, cred ca m-am folosit din ea.Mai astept si in continuare astfel de articole.

  9. Lonelyshepherd :

    Date: September 22, 2008 @ 11:51 pm

    Excalibur!”Ridica-te,Gheorghe!Ridica-te,Ioane!”

    Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
    nu pentru patule, nu pentru pogoane,
    ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
    pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
    pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
    ci ca să aduni chiuind pe tapsane
    o claie de zări şi-o căciula de stele,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
    şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
    şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
    pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
    pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
    Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
    Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!-RADU GYR

  10. steluta :

    Date: September 23, 2008 @ 12:28 am

    Un batran frumos si cuminte, avand in spate o existenta naucitoare- multa suferinta, dar si multa speranta.
    Si mult curaj.Ireal de dureros si de adevarat. O marturie vie a tainelor si iubirii dumnezeiesti. Dumnezeu sa-l tina sanatos si sa-i dea putere!

  11. porfirie :

    Date: September 23, 2008 @ 12:36 am

    Probabil ca sunt multi alti oameni care au trait ca sfintii cu sfintii si traiesc si acum ca ei…insa inaltimea lor duhovniceasca si smerenia lor in tine in umbra fata de noi…care nu meritam nici sa stim de a lor existenta!

    Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel!

  12. Cristina :

    Date: September 23, 2008 @ 1:30 am

    Ce emotionant…mai exista asa oameni?Dumnezeu sa ne ierte ca nu stim…ii multumim lui Marius Stefan.

  13. Geta :

    Date: September 23, 2008 @ 12:27 pm

    Citind cele scrise de dl.Marius Stefan,ma simt nefolositoare in aceasta lume;Ce pacat ca traim fara sa cunoastem adevaratii”oameni si sfinti”in viata;
    Am trait si traiesc degeaba;voi pleca cu voia lui Dumezeu,fara sa las ceva bun in urma mea;
    Bunul Dumnezeu sa-i dea sanatate dl.Marin Raduca si familiei sale;
    Doamne ajuta1

  14. Gabriela-li :

    Date: September 23, 2008 @ 2:04 pm

    Am citit “Intoarcearea la Hristos” de Ioan Ianolide, “Sfantul inchisorilor”,”Viata parintelui G.Calciu Dumitreasa”, “Preoti romani in inchisorile comuniste”.
    Inima mea sangera si ochii erau inundati de lacrimi, umerii mi-erau grei ca de o imensa povara si totusi citeam. Mi-era rau ,simteam durerea si foamea si frigul si suferinta incredibila a acestor fiinte nevinovate.Uni au reusit sa scape ,ca domnul Marin, ca Ioan Ianolide .., altii ,insa, au cazut rapusi de cumplite si inimaginabile torturi, ei sunt martiri. Acestia erau considerati cei mai fericiti !
    Altii n-au reusit sa reziste si fie s-au sinucis, fie au acceptat sa colaboreze.Cine poate sa-i condamne? Eu nu..
    Ma intreb :Cum oare poti rezista unor asemenea maltratari si unor asemenea dezumanizari a fiintei umane?
    Si totusi, au renascut din propria cenusa,au inviat din propria moarte, tot ei au fost aceia care s-au simtit vinovati si si-au deplans scaparile..
    Citind ma intrebam mereu:In anii ’55..’60..’70..,chiar ’75..Cati ani aveam?.. eram nascuta?..eram eleva??..
    Traiam fara griji, fericita in familia mea, cu colegii de scoala ..cantam osanale ‘partidului’ si “tovarasului iubit” , pluteam in aceasta viata usor si fara probleme,afirmam cu tarie ca:” Nu ezista Dumnezeu..Nu credem in misticism..Noi suntem noua generatie, a omului nou multilateral dezvoltat..Demiurg, capabil de orice isi doreste…
    Si ei.. sfintii Lui Dumnezeu…cautau o geana de lumina.. un petec de cer…un fir de floare..o firimitura de paine.., un petec cu care sa-si acopere goliciunea.Erau cei mai fericiti daca reuseau, chiar si pentru o clipa, sa scape de maltratare, de foame, de frig, de spaima cuplita de a cadea, de a trada,de a nu mai putea suporta suferinta si de a-si vinde sufletul pentru un blid de linte.

    “Ei, de care lumea nu era vrednica”, au implinit paharul suferintei, al jertfei de sange, pentru generatia noastra,atee, tradatoare, mincinoasa, duplicitara, hoata si lasha.
    Ne miram: Ce se intampla cu copiii nostri? ; Cu acesta generatie?..
    Ei sunt rodul faptelor noastre..
    Doamne Iisuse Hristoase..Iarta-ne pe noi si pe parintii nostri , pentru toate crimele si atrocitatile comise si indura-te de copiii si de nepotii nostri pentru a nu purta povara pacatelor noastre!!

  15. George :

    Date: September 23, 2008 @ 3:22 pm

    Multumesc pentru acest articol extraordinar…De la Domnul Marin Raduca si de la cei ca dansul intelegem ce inseamna sa fii cu adevarat Om…

  16. Steliana :

    Date: October 10, 2008 @ 3:22 pm

    Televiziunile ar trebui sa ne arate asemenea OAMENI, dar ea este molozul si din nefericire nu varul. Va multumim , Doamne ajuta !

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.