pridvorul lui laurentiu dumitru

“La o primă privire, filmul este un periplu cinematografic. La o a doua privire, este o meditatie despre Terra”, spune Roger Ebert, jurnalist la Chicago Sun Times. ”Regizorul Ron Fricke a pornit cu camera sa de 70 mm prin lume ca să fotografieze privelisti si oameni. Unele dintre ele sunt terifiante, cum ar fi o eclipsă de soare. Altele sunt pline de disperare: triburile de căutători prin gunoaie, scormonind prin gropile de gunoi din Calcutta”.

Regizat de Ron Fricke („Koyaanisqatsi”, “Megalopolis”, “Songlines”, „Sacred Site”, „Chronos”), lung-metrajul american nu are o intrigă traditională, ci este, mai degrabă, o colectie de scene „fotografiate” cu profesionalism, un film fără cuvinte, despre oameni, natură, viată si distrugere. În afară de „Baraka” (1992), Mark Madgison a mai produs „Dead Can Dance”, “Toward the Within” (1994) si Chronos (1985).

Pe parcursul a aproape 100 de minute, camera de filmat surprinde o lume în care “ce” se întâmplă este mai important decât “unde” se întâmplă… Oameni care se roagă dimineata, vulcani, călugări rostind o incantatie, cascade, păduri, indigeni care îsi pictează tot corpul. Imagini ale sărăciei. Orase, fabrici, natură distrusă de explozii si mine de teren. Un râu sacru în care se scaldă pelerinii si unde ard ruguri funerare. Rugăciune. Natură. Un călugăr trage un clopot imens.

“În această lume plină de minuni mai sunt încă locuri care nu au fost alterate de suprafetele superficiale ale mercantilismului occidental”, spune jurnalistul de la Chicago Sun Times. “Uimitor nu este cât de departe s-a răspândit Mc Cultura, ci câte locuri au scăpat de influenta ei. Se spune că epoca de glorie a călătoriilor s-a stins, că nu mai există locuri încântătoare, exotice, frumoase si care să inspire teama pe care călătorul o are când le descoperă”, adaugă Roger Ebert.

“Un film ca Baraka redă speranta”.
(Sursă: Cinemagia.ro )

***

Civilizaţii, rugăciuni şi oameni, ritualuri şi culori, maşini pe fast speed, lagărul de concentrare, curcubeu, eclipsă, lumânări pe apă, linişte, automatisme, speranţă, omul vechi şi omul modern. Este o parte din Baraka, un documentar văzut recent.

Cuvântul baraka poate fi tradus ca fiind o binecuvântare sau pur şi simplu fericire. Un film despre lucrurile mărunte, despre faţa nevăzută a acestora, pe care o ignorăm uneori dar şi despre darurile de care dispunem dar nu suntem conştienţi.

Vorbeşte numai în imagini despre cele enumerate mai sus, despre diferenţele culturale, lumea în schimbare şi ţinuturile fiecăreia.

A fost filmat în 152 de locaţii. Câteva dintre ele: Argentina, Australia, Brazilia, China, Ecuador, Egipt, Franţa, Hong Kong, India, Indonesia, Iran, Israel, Italia, Japonia, Kenya, Kuweit, Polonia, Arabia Saudită, Tanzania, Thailanda, Turcia, USA, etc.

Poate fi văzut aici şi interpretat în o mie de feluri.
(Sursă: annAyana.wordpress.com )