pridvorul lui laurentiu dumitru

Ciprian Voicilă

Sarbatorile sunt ca fructele: au un sambure invelit intr-o carne parfumata si zemoasa. Samburele sarbatorii de astazi este unul teologic. Dupa ce s-a crestinat in urma aratarii Sfintei Cruci pe cer insotita de indemnul „Invinge prin aceasta!” („In hoc signo vinces!”) Impăratul Constantin o trimite pe mama sa, Elena, in cautarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul. In timp ce se faceau sapaturi pentru temelia bisericii „Invierea Domnului” sunt descoperite nu departe de Sfantul Mormant trei cruci. Crucea Sa este descoperita printr-o minune: lemnul ei invie prin atingere o fecioara moarta care era dusa la groapa. Odata gasita, in fata ei se prosterneaza imparateasa si tot poporul care, neincapand in biserica, ii cere fericitului Macarie, patriarhul Ierusalimului, sa i-o arate. Patriarhul o ridica si ii binecuvanteaza cu dansa.

In trecut Ziua Crucii sau Inaltarea Sfintei Cruci era considerata una dintre cele mai importante sarbatori pentru ca, in viziunea taranului roman, crucea era „arma cea mai puternica a Domnului Hristos si a omului”. Intuiţia romanului nostru arhaic se intalneşte cu aceea a Sfantului Efrem Sirul care in Cuvantul sau la Sfanta si de viata facatoarea Cruce ne reaminteste o serie din atributele si puterile Sfintei Cruci: Crucea este „invierea mortilor, nadejdea crestinilor, toiagul schiopilor, fraul bogatilor, surparea mandrilor, semn de biruinta asupra dracilor, povatuitoarea tinerilor, pretuirea negutatorilor, nadejdea celor deznadajduiti, ocarmuitoarea celor ce inoată pe ape, limanul celor inviforati, zidul celor ce li se dau razboaie, tatal sarmanilor, sfetnicul drepţtlor, mangaierea scarbitilor, pazitoarea pruncilor, capul barbatilor, cununa batranilor, lumina celor ce stau in intuneric, marea cuviinta a imparatilor, filosofia barbarilor, impreună-alergarea Apostolilor, lauda Mucenicilor, intreaga intelepciune a feciorelnicilor, bucuria preotilor, temelia Bisericii, propovaduirea Proorocilor, intelepciunea neinvatatilor, lumina celor din intuneric, intemeierea lumii, pierderea capistelor idolesti, puterea celor neputinciosi, doctorul bolnavilor, curatirea leprosilor, indreptarea slabanogilor, painea flamanzilor, izvorul celor insetati, indrazneala monahilor, acoperamantul celor goi…”.

„Carnea” sarbatorii este modul in care o traim in fapt… Sarbatoarea, ca forma de viata, aglutineaza elemente mai mult sau mai putin crestine. De regula etnologul selecteaza in special comportamentul magic, precrestin, prilejuit de o sarbatoare, in timp ce teologul sau „crestinul practicant”, intr-un elan purificator, este atent numai la componentele dogmatice care intra printre ingredientele acesteia. Uneori descoperim si locuri comune de intalnire si impacare intre cele doua tabere. Iata unul dintre ele: ca orice alta mare sarbatoare, Inaltarea Sfintei Cruci presupune in primul rand post si nelucrare. De pe masa taranului lipsesc in special roadele care poarta intr-un fel sau altul semnul crucii, cum ar fi pepenii, nucile sau usturoiul (ramasitele unei retele vaste de „gandire salbatica” specifica societatilor arhaice). Preotii fac agheasma. Oamenii cauta plante de leac. Se fac praznice in care se impart ulcele noi umplute cu apa curata, se da de pomana mied sau miere, colaci, covrigi si o lumanare aprinsa.

Potrivit unei legende din Bucovina de Ziua Crucii se inchide pamantul. Se spune ca intr-o zi Dumnezeu s-a milostivit de oameni si a inchis toate ganganiile si „gujuliile” care ii necajeau intr-o lacra. Apoi l-a oprit pe Alexa din drumul lui si l-a rugat sa ia cu el lacrita si sa o arunce in mare, fara sa o deschida manat de curiozitatea de a vedea ce e inauntrul ei. Odata ajuns la malul marii o deschide si intr-o clipita din lacra sar in toate parţile ganganiile si „gujuliile” care se grabesc sa se ascunda care incotro. Spre deosebire de celelalte vietati, inainte de a intra in pamant serpii manifesta un comportament aparte: se intalnesc pe un varf de munte sau intr-un luminis, scuipa pe coada unuia dintre ei si scuipatul capata forma unei margele buna pentru tot felul de vindecari. Despre sarpele care in timpul anului a muscat un om se crede ca nu va putea să intre in pamant si din aceasta cauza va muri. Satenii evita, in aceasta zi, serpii. Dar nu orice fel de sarpe. Un statut aparte in universul simbolic al taranilor il are sarpele casei despre care se crede ca este protectorul acesteia. Daca cineva il omoara sau il alunga, locuinta ii ramane pustie.

Dupa ce ne-am ospatat din ea ne putem gandi ca Ziua Inaltarii Sfintei Cruci poate sa ne fie si un prilej de meditatie asupra intrebarii: ce inseamna sa iti porti crucea sau sa ii duci crucea aproapelui tau? Un Parinte vestit de la Techirghiol, raspunde simplu si fara umbra de echivoc: sa faci ce nu-ti convine!