pridvorul lui laurentiu dumitru

SIMPLE COINCIDENŢE

Pe pagina de internet „Lumea credinţei” Razvan Bucuroiu este foarte agitat de atitudinea profesionala a KSL Catalin lacasuri ortodoxe care a preluat niste articole din revista fara sa precizeze sursa. Pai sa vedem acum atitudinea profesionala a lui George Crasnean (alias Razvan Bucuroiu) in numarul pe septembrie al revistei.

In „Gazeta de Transilvania” din 28 iunie 2008 Razvan Ionescu publica articolul intitulat „Dobrovaţ ultimul chivot” în care scrie: (…) vedem şi din cuvintele alese de ierodiaconul Gherasim Putneanul în „Cuvântul de îngropare vechiului Ştefan Voievod, Domnul Ţării Moldovii, cel ce s-a numit Mare”: „Dar cu atâta mărirea lui mai vecinică este şi mai luminată, cu cât nu dintru a lumii, ci din plinirea poruncilor lui Hristos, Împăratul veacurilor, au agonisit-o”. (…) Au existat câteva voci care au încercat să acrediteze faptul că în ultimele luni de viaţă Ştefan cel Mare s-ar fi călugărit, primind ca monah numele de Simion. Tradiţia monastică a Putnei, memoria ei, ca şi dovezile istorice nu confirmă în nici un fel această presupunere. Ştefan cel Mare nu a îmbrăcat pe patul de moarte haina monahală, dar a înţeles adevărata dimensiune a raportului duhovnicesc dat de binomul monarh – monah. Între Împărăţia care „nu este din lumea aceasta”, şi lumea aceasta în care poţi dobândi Împărăţia. (…)Ultimele gesturi ştiute ale lui Ştefan cel Mare se leagă de Dobrovăţul pe care nu a mai apucat să-l vadă împlinit, deşi i se va fi vestit cu siguranţă sfârşitul zidirii la 12 aprilie 1504, în cel de-al 48-lea an curgător al domniei sale. Ultimele sale daruri sunt îndreptate spre Dobrovăţ: un „Minei” scris la Putna (februarie), un epitrahil brodat şi în sfârşit încă un „Minei”(18 mai). Este ultima informaţie despre voievod. Apoi „în luna iulie, 2 zile, în zi de marţi, la al patrulea ceas din zi, şi pe Ştefan voievod l-a ajuns moartea”. Asemeni unui Prospero ce se retrage la Milan „ca din trei gânduri unul să-l îndrepte înspre mormânt”, în ultimele sale zile Ştefan cel Mare îşi îndreaptă fiecarea al treilea gând spre Dobrovăţ, ultimul chivot.

In „Lumea credinţei” pe luna septembrie 2008, George Crasnean (alias Razvan Bucuroiu) scrie articolul intitulat „Dobrovaţ ultimul chivot al lui Stefan” în care scrie: Stiut este ca Stefan cel Mare a cautat o Imparatie „care nu este din lumea aceasta”, dar care poate fi dobandita in timpul trecerii prin aceasta lume (…) I se va fi vestit totusi sfarsitul zidirii Dobrovatului, ultimul sau vis implinit, la 12 aprilie 1504, „in cel de-al 48-lea an curgator al domniei sale”. Chiar si ultimele sale daruri au fost indreptate catre Dobrovat: un „Minei” scris la Putna in februarie 1504, un epitrahil brodat si un alt „Minei” din 18 mai. Aceste daruri sunt de fapt ultimele informatii despre voievod, pentru ca, „in luna iulie, 2 zile, in zi de marti, la al patrulea ceas din zi, si pe Stefan voievod l-au ajuns moartea”… (…) Nu cred ca Stefan s-a calugarit in ultimele in ultimele de viata (cum sustin unii, pretinzand ca ar fi luat numele de Simeon), dar demn este de crezare ca, din toate gandurile sale, unul si-l indrepta zilnic spre mormant, viata agonisindu-si in felul acesta. Poate ca si Dobrovatul s-a ivit in urma unui astfel de gand, ca ultimul chivot al domnului Moldovei, Stefan „cel ce s-anumit Mare”, facand astfel „cu atata marirea lui mai vecinica si mai luminata, cu cat nu dintru a lumii, ci din plinirea poruncilor lui Hristos, Imparatul veacurilor, au agonisit-o” (ierodiaconul Gherasim Putneanul).

Asta da deontologie profesionala la presedintele AZEC (alias Crasnean)! Nu ca la mizerabilul KSL Catalin lacasuri ortodoxe! La mai mare, la mai mult, la mai gros!

R: Frate, George Crasnean nu e Razvan Bucuroiu! Sunt persoane diferite!:)) Nu stiu de polemica acesta, insa mi se pare firesc sa dai sursa, mai ales daca o cunosti. LD.