Cersetorul ca marginal al centrului
August 11, 2008 4:21 pm Ciprian Voicilă
Ciprian Voicila
Cand treci pe langa el il privesti din afara, ca pe un om nedus pana la capat, nefinisat. De pe marginea instabila a societatii iti intinde mana si iti cere sa ii dai. Tu ai, el este. Tu inca nu esti. El nu mai are. Din intalnirea totdeauna providentiala dintre tine si el, prin el tu poti fi, iar el, pentru o clipa, poate avea. Tu il consideri un marginal si el este dintotdeauna in centru. Cand iti intinde mana nu tu il miluiesti pe el. El se milostiveste de tine.
De fiecare data cand treci mefient si suspicios pe langa cersetor ratezi prilejul de a te situa în centru. Ce este centrul ne explica toate cartile sufletului. Sinonime cu „centrul” sunt „realitatea”, „puterea”, „plenitudinea”. Din centru poti intra nemijlocit în subteranele, mijlocul si supraterestrul lumii.
Paradoxal este ca poti obtine biletul spre cele trei directii platind cu un insemn al Mamonei, un simbol dureros al intervalului dintre nefiinta si Cel ce este.
Daca ar fi constient de propria valoare sau de valoarea schimbului, marginalul societatii ti-ar putea cere mai mult. Sa platesti cu viata, iata adevaratul pret. Daca ar face-o, ar iesi insa din centrul sau si ne-am intalni cu el la periferia lui, in centrul lumii noastre. Ar fi ca noi si nu l-am mai putea recunoaste.
Stai fata in fata cu el. Cine este aproapele cui? Educat de mic in institutiile materne ale egocentrismului ai fi tentat sa raspunzi ca el este aproapele tau pentru ca tu esti centrul, reperul relatiei dintre tine si el.
Presupunand ca te-am convins de importanta intalnirii merg mai departe si indraznesc sa iti spun ca sensul ciocnirii dintre Omul Care Are si Omul Care Este tisneste dintr-o lipsa: tu ai nevoie de un capital minim de fiinta, el este nevoit sa iti ceara, pentru timpul care i-a mai ramas de parcurs, merinda de drum.
Toate aspectele intalnirii dintre fiinta centrala si cea marginala au fost scoase la lumina de singurul Om care era pe deplin si Fiu. Asumand deopotriva centrul si marginea ne-a atras atentia sa fim treji, sa nu ratam ocazia (1).
Cersetorul nostru cel de toate zilele ne margineste hotarul propriei fiinte in masura in care noi ii dam din ceea ce el n-a avut niciodata si nici nu poate detine. Ar putea doar sa primeasca pentru o clipa.
Sa il imbracam, sa il hranim, sa ii potolim setea.
El ne ajuta sa fim.
***
Notă:
1. Parintele Nicolae Steinhardt in “Jurnalul fericirii”: “Nu cersetorului, ci lui Hristos facem orice pomana. “Sa fie primit”: asta-i explicatia formulei. Se poate spune ca oricare cersetor e Domnul deghizat?” ; cf. “Jurnalul fericirii”, editura Dacia, Cluj Napoca, 1991, p. 264.
sanducha :
Date: August 11, 2008 @ 9:06 pm
Superb! fara alt comentariu…
Lonelyshepherd :
Date: August 12, 2008 @ 3:49 am
Privind fotografia atasata eseului (magistral!) vad o fata de masa de restaurant (parca).O fata de masa apartinand tuturor si nimanui cuprinzand averea unui ” om” deopotriva al tuturor si al nimanui,-Marele Anonim.De restaurant,-spre restaurare.Lui ii lipsim noi,nu banii nostri!Adica jertfa noastra,nu din buzunarul nostru,ci din buzunarelul Sfantului Antimis.Acolo unde sunt sfinte moaste,”unde sunt cei care nu mai sunt”,unde sunt “cei ce sunt”,-in aeternum.Noi,-”in ternum”,terni,trenand.
Lonelyshepherd :
Date: August 12, 2008 @ 4:06 am
(continuare)”Ce minune ca esti,ce-ntamplare ca sunt!Doua cantece diferite,lovindu-se,amestecandu-se,doua culori ce nu s-au vazut niciodata,una foarte de jos,intoarsa spre pamant,una foarte de sus,aproape rupta in infrigurata,neasemuita lupta a minunii ca esti,a-ntamplarii ca sunt!”(N.Stanescu)
Lonelyshepherd :
Date: August 12, 2008 @ 4:16 am
(cont.)Marturisind nerostit ca pelerini si calatori suntem pe acest pamant,ca n-avem “cetate statatoare” aici(dar el ni se face” cetate de scapare” totusi),acest “fiu al Celui Preainalt” este imaginea vie a melcului heraldic de pe blazonul fiecarui crestin:”Omnia meam mecum porto!”(=Port toate ale mele cu mine!)
Lonelyshepherd :
Date: August 12, 2008 @ 4:32 am
(cont.)Averea,-indezirabila dupa porunca a zecea(universala dealtfel,nu doar mozaica,dupa legea morala naturala),a tuturor,a lui si-a nimanui;vesmantul,-monastic in aceeasi ordine a ravnirii(dupa Pateric,haina calugariei cea adevarata este aceea care,pusa-ntr-un prepeleac,la drum, pt. cateva zile, e-asa de ponosita ca nu si-o insuseste nimeni).
Lonelyshepherd :
Date: August 12, 2008 @ 4:59 am
Tacerea lui e o mustrare muta,la nivelul constiintei fiecaruia(constiinta e “glasul lui Dumnezeu din om”).In acest sens,sfantul Ambrozie al Mediolanului spunea ca:”Bogatia peste masura,cu orice titlu si prin orice mijloace ar fi agonisita,are intotdeauna in ea un izvor de nedreptate si neomenie”.Regula de aur a crestinului este:”celui cu putin nu-i va lipsi,iar celui cu mult nu-i va prisosi”(sf.ap.Pavel).Cel surd la strigatul mut al fratelui aflat pe cale,cazut intre talharii patimilor si lacomiilor de tot felul ale lumii acesteia,nu va vedea in pritoceala lui ca l-a zugravit Hristos cu cuvant apocaliptic(=descoperitor,revelator):”Tu zici:Sunt bogat si m-am imbogatit si nu am nevoie de nimeni,dar nu vezi ca tu esti cel vrednic de plans si sarac si orb si gol!”
costi :
Date: August 12, 2008 @ 12:14 pm
“SA ASUDE BANUL IN MANA TA, PANA VEI STI CUI VEI DA”.
La multi dintre cersetori daca ii spui ca ai ceva de lucru prntru el ca sa castige un ban, se uita la tine de parca l-ai injurat. El castiga mai bine intr-o zi de cersit decat ar castiga intr-o zi de munca.
Este adevarat ca nu au casa, masa, etc. dar este si vina lor, pentru ca cei mai multi nu vor sa munceasca!
Nu pe cersetorii de la colt de strada trebuie sa -i ajutam ci pe cei care au intradevar nevoie de acest ajutor.
Daca vreti sa faceti fapte bune cautati pe vaduve, orfani si oameni care muncesc dar avand famile numeroasa nu le ajung banii.
“Cine pe sarac ajuta, pe Dumnezeu imprumuta!”
Sa ne ajute Dumnezeu sa facem cat mai multe fapte bune si sa dam celor care au intradevar nevoie.
Imi cer iertare pentru stangacia cu care am scris aceste randuri.
Ganduri bune!
Lonelyshepherd :
Date: August 12, 2008 @ 2:28 pm
Lectie de umilinta(din rus.”umilenie”,cu rad.”mil”,care,in rom. a dat cuv.”mila”)a sfantului Nifon,-praznuit ieri:”-De ce,parinte,cand cineva iti face metanie,te uiti tinta la pamant?-Fiule,mi-a raspuns el,cand un frate mi se inchina,cand cade la picioarele mele,eu in mintea mea ma cobor mai jos,pana la iad si stau acolo,pana cand omul se ridica.Atunci si eu ma ridic din iad si-i raspund.Pt. ca nu sunt vrednic eu,necuratul,ca fiii lui Dumnezeu sa cada la picioarele mele.Am ramas uimit de aceste cuv. ale lui si suspinand din adanc am strigat:”Doamne,miluieste!”-Nu te mira,fiule,mi-a zis,ci mai bine straduieste-te sa faci si tu la fel.-Dar cum cobori in iad?l-am intrebat eu cu nedumerire.-Daca nu poti cobori in iad,intra cu mintea ta sub picioarele fratelui.Daca nici aceasta nu o poti face,zi macar asa:”Eu sunt mai pacatos decat toti oamenii!”Si,daca nici aceasta nu poti s-o faci,atunci pleaca-ti capul spre pamant,zicand:”Pamant sunt si in pamant ma voi intoarce”.Si daca-ti vine greu,zi mereu acest dumnezeiesc cuvant:”Dumnezeule,milostiv fii mie,pacatosului,si ma miluieste!”.
cristian k. :
Date: August 12, 2008 @ 3:12 pm
foarte frumos cuvantul Sf. Nifon.
pentru mine imbogatire,ca nu l-am stiut.multam.
frumos de stiut simtamintele Omului caruia i se inchina oamenii.
o pacatoasa :
Date: August 13, 2008 @ 12:57 am
recitesc, si nu ma pot abtine…
Multumesc mult Parinte Ioan, mult de tot, sincer…credeam ca scrii doar anapoda…
Cu umilinta iertare iti cer!
Binecuvanteaza!
Lonelyshepherd :
Date: August 13, 2008 @ 4:10 am
Nu stiu cine este Parintele Ioan?!Daca,din confuzie,ar fi vorba de mine,eu m-am semnat cu”L”,nu cu “I”,-adica:”Lonelyshepherd”=Pastorul Singuratic…Asta,intr-adevar,si pt. ca sunt preot.
Lonelyshepherd :
Date: August 13, 2008 @ 4:17 am
Cu noi este Dumnezeu,cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni,totdeauna,acum si pururea si in vecii vecilor!Domnul sa binecuvanteze aceasta lucrare a lui Laurentiu!Cat despre smerenia noastra…:”M-am facut tuturor toate, ca pe unii sa-i mantuiesc!”,cum ar zice sf. ap. Pavel.
FrontPress :
Date: August 15, 2008 @ 12:30 pm
asa e… dar cum facem diferenta intre cel care cu adevarat are nevoie de milostenia noastra si cel care ne inseala si care de lene nu munceste sau cel care este exploatat de altii si pus la cersit? incurajand fenomenul cersetoriei nu facem decat sa lungim drama multor oameni saraci care sunt exploatati de aceasta mafie…
E-nigma :
Date: August 26, 2008 @ 8:04 pm
FP pune punctul pe I: mila trebuie sa aduca bucurie celui care are nevoie, nu imbogatire unei specii de mafiotzi! mi se pare mult mai indicat sa donezi unui azil de batrani, eu stiu, copiilor care au nevoie de operatii grele (rece judecand, cele cateva zeci de mii de franci nu-i vor face la loc, dar macar ii mai tin in viata o perioada)..