pridvorul lui laurentiu dumitru

Corina Pătru

Cu siguranţă cine va citi Al cincilea munte – lucrarea lui Paulo Coelho – şi va închide cartea la sfârşitul lecturii, va spune: „Şi eu sunt ca Ilie!”.

Ilie, personajul central al cărţii, este un om ca oricare altul, cu slăbiciuni şi virtuţi, calităţi şi defecte, dar plăcut lui Dumnezeu. Tocmai pentru că era un om obişnuit era măcinat de temeri – „dacă n-o să pot?”, „dacă dau greş?”, „n-am să fiu în stare”, „nu pot” – şi punea la îndoială puterea lui de a face voia Domnului. Şi totuşi, Dumnezeu l-a făcut „unealta” sa…

De-a lungul cărţii, prin trăirile sale, Ilie ne face să ne întrebăm despre cum suntem cu adevărat, ne provoacă să ne autoevaluăm limitele şi relaţia cu Dumnezeu.

Cititorul poate urmări îndeaproape relaţia lui Ilie cu Domnul. Profetul primeşte o sarcină, aceea de a mântui poporul lui Israel, întorcându-l la dreapta credinţă. Însă nu se simte în stare; crede că e prea slab pentru o sarcină atât de importantă. De aici decurg şi îndoielile lui ca om.

Izgonit din ţara sa – Israel – din cauza credinţei în Dumnezeu, Ilie ajunge pe alte meleaguri, unde oamenii îl venerau pe zeul Baal. În aceste ţinuturi, locul ce se chema „Al Cincilea Munte” devine pentru Ilie o piatră de încercare. Aici îi este testată credinţa: încrederea lui în Dumnezeu şi în propriile forţe.

Supus multor probe, este copleşit de „greutatea” lor, crede că Domnul e prea aspru, dar află mai târziu că e aşa numai cu cei „aleşi” (sau, cum se mai spune, „Dumnezeu «bate» pe cine iubeşte”). Desigur, mulţi dintre noi se regăsesc în astfel de situaţii şi uneori cred că lucrurile nu au, pur şi simplu, logică. Trebuie să acceptăm, aşa cum a făcut şi Ilie, faptul că nimic nu e întâmplător pe lume, că Dumnezeu este întru toate şi El le orânduieşte. Tot prin Ilie, cititorul învaţă că nimeni nu primeşte o „sarcină” mai grea decât poate duce, de aceea oricât de greu ni s-ar părea un lucru care ne este orânduit de Sus să-l facem, nu este imposibil de realizat.

Pentru îndeplinirea „misiunii” sale, Proorocul trebuie mai întâi să treacă printr-o „salvare a sinelui” – un moment crucial în viaţa sa, ce dă lucrurilor o nouă întorsătură. Neînţelegând ce vrea Domnul de la el şi având impresia că a dat greş în tot ce îi fusese dat să facă, Ilie pare că se revoltă împotriva lui Dumnezeu, dar nu-şi dă seama că tocmai îndârjirea care izvora din această „revoltă” îl ajută să ducă la capăt planul încredinţat de Cel de Sus.

Ne dă astfel o lecţie de viaţă, o lecţie despre credinţă şi curaj, care poate fi uşor învăţată, pentru că cititorul va descoperi că şi el „a păţit” la fel ca Ilie: şi el şi-a pus aceleaşi întrebări, a avut aceleaşi îndoieli, iar răspunsurile erau cât se poate de simple.

Al Cincilea Munte este un mesaj, o încurajare pentru credincioşi şi, de ce nu, pentru visătorii „cu ochii deschişi”; o întoarcere la Dumnezeu şi la comunicarea cu El. Profetul fugise de îndoială, de înfrângere, de momentele de nesiguranţă. Dar Domnul e mărinimos şi l-a condus spre „abisul inevitabilului”, pentru a-i arăta că omul trebuie să-şi făurească şi nu să-şi accepte destinul, pentru că El a dat omului libertatea de a alege.

Celor care n-aţi citit şi chiar celor ce aţi citit cartea vă urez lectură plăcută, pentru că, fără îndoială, o veţi citi şi reciti… Un „Ilie” se ascunde în fiecare dintre noi; noi trebuie să-l regăsim şi să ne facem plăcuţi lui Dumnezeu ca să rămânem mereu întru El şi El întru noi. Trebuie să trăim pentru suflet, căci de restul se va îngriji Domnul.

Şi încă ceva: „Adu-ţi aminte de drumul pe care te-a călăuzit Domnul, pentru a te umili şi a te încerca şi a afla ce este în inima ta”.

***
Nota adminului: E foarte adevarat ca autorul cartii este controversat si trece drept un sincretist, cand e vorba de abordarea religioasa. Eu insumi am scris impotriva lui in a doua mea carte. Acesta carte insa, “Al cincilea munte”, cu scaderile ei, o socotesc, acum, “buna de citit”; e o carte din care poti culege, ca albina din floare, ceea ce e ziditor si de folos sufletului. Ea este nefolositoare in masura in care consideram ca beletristica in sine este nefolositoare, cronofaga sau desertaciune lumeasca. “Al cincilea munte” e o carte placuta, dar pentru conturarea unei imagini corecte, autentice se cer citite si cuvintele Scripturii care-l evoca pe Ilie Proorocul (Cartea a III-a si a IV-a a Regilor). (LD)