pridvorul lui laurentiu dumitru

Auzeam mai deunazi pe un credincios spunand ca masinile folosite de ierarhii nostri il smintesc, aceste afiind numai masini de lux. Acest tip ingust de gandire este foarte des intalnit in popor, asa ca bine zice Catalin ca n-ar fi bine sa mai punem gaz pe foc.

Pai, draga Catalin, cum ar putea judeca cineva faptul ca preotii sunt niste hoti, cand, dupa cum bine vezi, un preot debutant are salariul de maxim 6,18 milioane lei. In plus, banii pe care ii primeste in mana, nu sunt cam 5 milioane, cum te-ai astepta, ci in jur de 2 milioane, pt ca restul sunt impozitele ce raman la protoierie. Nu inteleg inca ce impozite sunt, de ce sunt mai mari decat ale oricarui muncitor, dar asa sta situatia. Stiu din sursa sigura. Desigur, acest salariu il ia doar in cazul in care e incadrat cu buguet de la stat. Sunt sigura ca nu stiai faptul ca unii preoti nu reusesc sa prinda buget de la stat si salariul trebuie sa si-l ia din fondurile proprii ale parohiei (asta insemnand din contibutii, etc).Daca parohia e saraca sau abia se infiinteaza, preotul nu va lua nici un ban, in schimb va trebui sa plateasca impozitele catre protoierie, ajungand in situatia de a plati impozite pt ca e incadrat cu salariul respectiv, dar pt ca nu are buget de la stat, trebuie sa dea din parohie. Unii vor sari sa spuna probabil ca preotii sunt plini de bani, etc. Depinde de parohia unde sunt situati de nunti, botezuri, etc. Poate de aceea nu sunt de acord cu cei care ii acuza pe preoti ca primesc bani la savarsirea acestor Taine. Atata vreme cat nu cere de la obraz ci primeste ce i se ofera, nu vad unde e problema. Ca doar preotul are si el familie, copii, impozite de platit, etc.

Asa e, ai dreptate Catalin! Am vrut, poate, doar sa profit de ocazia aceasta pentru a mai demonta unele mituri din mintea oamenilor.Oricum judecam pe preoti, ca asa suntem noi, nu ne putem abtine. Trebuie neaparat sa comentam noi ceva, ca nu ne sunt de ajuns pacatele noastre, ne mai trebuie sa ne legam si de ale altora, mai ales de ale preotilor. Avea dreptate par Savatie (referindu-se la episcopi, dar poate fi extins si la preoti) ca nu avem noi dreptul sa ne legam de “unsul” lui Dumnezeu. Recomand celor ce nu se pot abtine a judeca, sa citeasca articolul parintelui,”Despre cinstea cuvenit episcopilor”. Este postat pe site-ul lui Laurentiu.

Numa’ asa sa mai radem si noi un pic . Voi ati vazut masina de episcop jeepan de jeepan cu detector radar. Io da. )

O, cat de corect si de adevarat am resimtit a fi cuvantul Parintelui Adrian Fageteanul!… Cata coerenta, dar si dreapta socotinta, dublata de o marturisire reala si nepatimasa, asa cum il indreptateste si trairea sa intru ale credintei!
Asa e, cu adevarat, e vina noastra, a turmei, ca nu avem daruit astazi un pastor care sa ne conduca spre mantuire. Cu totii, de la mireni pana la cler, nu facem decat prea putini (sau prea putin) ceea ce ne cere credinta pe care o afisam si suntem gata de a o “apara” cu declaratii din cele mai “evlavioase” sau “jertfelnice”, strigand cu foc si amar impotriva celor care tradeaza Adevarul. Da, e rau, e dureros, suferim cand vedem ce se intampla azi in Biserica, dar toate sunt semne clare ale scaderii “arderii” in credinta ortodoxa, in mijlocul nostru, al oamenilor, al romanilor… De fapt, acum am realizat ca asta e ceea ce trebuie sa ne doara cel mai rau, constientizarea faptului ca suntem pe marginea prapastiei, insa greselile ierarhilor nu sunt cauza acestui lucru, ele sunt de fapt efectul necredintei si lenevirii noastre. Neamul, in frunte cu preotii lui, trebuie sa se “replieze” in fata smintelilor vremii, in fata atacurilor zilnice ale diavolului si uneltelor lui: ispitele nepasarii (fata de Biserica, de randuielile ei si de semeni), neinfranarii si mandriei, care ne fac “vase sparte” atunci cand, rar si fortati de cate un necaz imediat, cerem darul Duhului in noi…
Vorbesc la plural, stiu ca suntem multi in situatia asta, dar ma refer in special la mine si la cei pe care ii cunosc, nu vreau sa lovesc in nimeni de pe aici. Simteam asta mai de multisor, insa abia acum, dupa ce am ascultat cuvantul Parintelui, am realizat cat de multa vina purtam, si eu, si noi, cei “caldicei” sau chiar aproape reci, pentru ce se intampla. …Si imi dau seama ca trebuie sa ma schimb cu adevarat, daca vreau sa am vreun castig din tot ce s-a intamplat. Trebuie sa facem ceva, dar ceea ce facem, sa inceapa de la noi, in primul rand, daca simtim ca mai putem face mult, cand vine vorba de noi insine. Stiu ca, printre cei care scriu aici, ca si pe alte bloguri ortodoxe, sunt multi care chiar fac. Bravo lor si, fratilor, care, ca mine, nu prea facem, hai sa le urmam! Sa nu ne mai lamentam, ci chiar sa ne rugam, sa actionam, sa ajutam si sa fim lumini, nu umbre…. Poate asa, va iesi si ceva bun din toate astea, poate ne vom “destepta”, ca neam, ca popor cu adevarat bine-credincios. Si atunci, cand nu va mai fi asa o mare diferenta intre numarul celor care “se declara” ortodocsi si numarul celor care chiar sunt ortodocsi, prin trairea lor de zi cu zi, atunci Dumnezeu ne va trimite si pastori adevarati, asa cum ni-i dorim si acum.
Dar pana atunci, sa ne amintim si de cei pe care ii avem, sa ne rugam pentru ei, pentru inteleptirea lor si ca sa ii tina Dumnezeu aproape de dreapta credinta si de noi, turma pe care o pastoresc.

Am tot citit, in ultimele zile, ce se scrie despre dureroasa perioada pe care o traim. Nu stiam, pur si simplu, de mai are vreun rost sa comentez ceva. Simteam ca nu mai e, oricum, nimic de spus, si ca nu are niciun sens, eram prea trista ca sa mai incerc sa “imi dau si eu cu parerea”. Abia acum am indraznit, cu sufletul cernit, sa spun ce cred, caci, daca pana acum eram doar suparata si confuza…acum parca am inteles mai bine ce se intampla. Si ma simt raspunzatoare si eu de tot ce merge prost in tara noastra draga.
Partea cea mai trista si mai intunecata e ca deja au aparut zvonuri despre posibilele si chiar probabilele repercursiuni negative, care sunt asteptate din partea “autoritatilor” clericale asupra celor mai “neastamparati”, internauti sau nu, care isi exprima “prea zgomotos” anti-ecumenismul. E atat de grav si de urat mirositor zvonul acesta, incat, daca e si adevarat, (si unii mai avizati se prea poate sa stie deja cat de adevarat este) e de judecat de doua ori, inainte de a acuza de lasitate sau lipsa de reactie ferma unele figuri publice, clerici, monahi sau laici.
Dumnezeu sa ne ajute, sa ne intoarcem, cu adevarat, catre El, cu mahnire pentru pacatele noastre si cu zdrobire de inima, asa cum spunem, de multe ori, dar o facem de prea putine… Doamne ajuta!

Am auzit deseori cand se vorbea de vila sau jeep-ul vreunui parinte ideea ca “e si el om” si ca trebuie sa aiba si el o situatie ptr copii lui.
Aici totusi vorbim de monahi. Mama mea dupa o viata de munca are pensia 280ron si nu ii pun la indoiala credinciosia.
Sa inteleg ca juramantul de saracie este valabil doar monahului si nu si omului din monah adica e valabil doar cand slujeste insa nu si in timpul sau liber?
E preotia o vocatie sau ramane doar meserie?

Presupunanad ca sumele afisate reprezinta salariul brut, patriarhul si episcopii castiga cam cat un programator cu 3-5 ani experienta, iar vicarul episcopal si secretarul patriahal cat un inginer mecanic iesit de pe bancile facultatii. Un operator de call center care lucreaza part-time ia mai mult decat un preot cu studii superioare. Salariul unui preot cu studii medii este cam cat al unui jurnalist debutant, student in anul 1.