Sfantul Voievod Stefan cel Mare, cuvant arhieresc

8:03 pm PS Calinic Argatu, Sfinţi Români

stefan-cel-mare17002200.JPGPS Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului

† Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului

„Om fericit căruia Dumnezeu i-a hărăzit cu dărnicie toate darurile!”
(cronicarul polonez Miechowski)

Totdeauna, peste veacuri rămâne pururea în minte şi în inima

noastră, vrednicia celor care nu mai pot să moară! Apusul cu tot ce avea el mai ales, avea să audă vorbele de aur ale papei Sixt al IV-lea, care l-a numit pe Ştefan cel Mare ca şi pe eroul albanez Scandeberg „atletul lui Christ”! Nimic nu era mai scump pentru Marele Ştefan decât păstrarea întreagă a ţării şi a supuşilor încredinţaţi lui de către Dumnezeu! El n-a fost un cruciat în sensul unei dezlipiri de ţara sa, aşa cum bine ştim că au fost cavalerii dinaintea vecuirii lui, după cum afirmă P.P. Panaitescu.

N-a uitat niciodată să-şi frângă trufia şi să îndrăznească să se uite peste fruntariile Ţării Moldovei, ci şi-a oprit rotirea privirii de vultur doar la tărâmul solid şi restrâns al ţării sale, dintre Carpaţi şi Nistru şi că, nu a încercat niciodată decât o bună apărare! Întreaga corespondenţă purtată către Papa Romei, dogele Veneţiei, către regii vecini, dovedesc hotărât, că avea o atitudine desluşită pentru oricine, în privinţa unităţii creştine, datoare să lupte solidar împotriva turcilor.

Cronicarul polonez Dlugosz, contemporan cu Ştefan cel Mare şi Sfânt, din prea plinul inimii, a scris, cunoscând celebritatea acestui principe care a uluit veacul său, spunând: „După părerea mea, este cel mai demn să i se încredinţeze primul rang şi conducerea lumii întregi şi mai ales demnitatea de comandant şi conducător al creştinilor împotriva Turcului, de vreme ce ceilalţi regi şi principi catolici sunt dedaţi desfrâului şi petrecerilor, sau sunt divizaţi prin războaie civile” (1).

Iată, cronicarul străin, a scris cum nu s-a mai citit niciodată de nimeni, ca lui Ştefan din neamul Muşatinilor să i se încredinţeze primul rang şi conducerea lumii întregi!

O, Doamne, ce putea fi mai frumos? Despre cine s-a mai scris atât de frumos şi emoţionant?

Este uimitor să citeşti şi să gândeşti, că, într-adevăr, Ştefan cel Mare şi Sfânt, nu în mod întâmplător, poporul lui Dumnezeu l-a canonizat, el mai întâi, cum ar zice marele istoric Mircea Păcurariu, o canonizare populară, după care Biserica doar a confirmat acest lucru în 1992, aproape de împlinirea a 500 de ani de la plecare în Împărăţia Liniştii!

Se pare şi acum mustrător cuvântul lui Ştefan, trimis prin solii săi lui Ivan al III-lea, Ţarul Rusiei: „Ion Ştefan Voievod ne-a mai poruncit să-ţi vorbim: Toţi craii şi toţi domnitorii creştini, câţi sunt, şi toate părţile Apusului şi toate ţările Italiei se unesc şi se gătesc şi ar dori să meargă împotriva păgânilor. Ar trebui să ai şi tu pace cu creştinii şi să te scoli, împreună cu toţi domnii creştini împotriva păgânătăţii!” (2)

Ispitele dinlăuntrul ţării n-au lipsit. Boierii ridicau deseori pretendenţi la tronul ţării şi se sprijineau mereu pe ajutoare din afară, ceea ce făcea ca domnitorul să scurteze fără milă capetele trădătorilor, care n-au fost puţini.

Pentru ca Ştefan Vodă să se poată lupta cu boierimea pustiitoare de ţară, a întărit temeliile domniei prin răzeşii de oaste. Moldova era o ţară care ispitea prin bogăţiile ei fabuloase şi dorinţa sultanilor dintotdeauna a fost de a pune mâna pe porturile Mării Negre şi pe Moldova care era în coasta Poloniei şi a Ungariei.

Dacă ar fi stat în coasta lui Ştefan doar turcul hrăpăreţ n-ar fi fost o problemă prea grea pentru el. Însă ameninţările cele mari şi dureroase erau mai ales din casa sa, Ţara Moldovei. Structura internă, după cum bine se ştie, suferea de instabilitate. Boierimea teritorială îşi ridica de obicei cornul. Latifundiile pe care le deţineau îi duceau întru îmbogăţire asemenea domnitorului.

Petru Aron, pribeag printre vecini, era când în Ungaria, când în Polonia, nu departe de graniţă râvnind la tronul Moldovei ca şi Alexăndrel fiul lui, Horiot, Berindei, Isaia vornicul care-şi pierde capul, Negrilă paharnicul şi Alexa Stolnicul, precum şi alţii care au uneltit dinlăuntru surparea domnului, după cum grăieşte Letopiseţul de la Bistriţa! (3)

În cei 47 de ani, Marele Ştefan a biruit pe toţi duşmanii lui dinlăuntru şi din afară.

Se spune că: „În Rai, sufletul lui Ştefan stăpâneşte toate sufletele câte-s acolo şi în iad; şi mai are puterea de a descoperi şi omorî hoţii care fac moarte de om. Când a murit Ştefan cel Mare, trei zile şi trei nopţi i-a ars o lumânare la mormânt, fără ca s-o fi pus cineva acolo şi nimenea nu putea s-o stingă. După moartea lui Ştefan, când mai aveau moldovenii bătălii, el ştia din mormânt şi începea să plângă şi cum începea plânsul, îndată încetau bătăliile şi era pace. Duhul lui Ştefan Vodă umblă când şi când pe pământ, mai ales când naţia noastră-i în cumpănă mare. Aşa, se zice că la 1877, când a fost bătălia cu turcul la Plevna, Ştefan, când a văzut că se strânge lume din munţi şi din câmpii să pornească la câmpii, el s-a sculat din mormânt şi duhul lui a cârmuit şi a povăţuit oştirea noastră, de-a făcut pe turc să mai simtă odată trecând printr-înşii spaima de altădată!” (4)

Aşadar, Ştefan cel Mare a fost: „om fericit căruia Dumnezeu i-a hărăzit cu dărnicie toate darurile!”, aşa cum nu s-a zgârcit să spună cronicarului polonez Miechowski!

Note:
1. Dlugosz, Historiae Polonicae, II, Leipzig, 1712, col. 528
2. I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, II, pag. 41
3. I. Bogdan, Cronice inedite atingătoare la istoria românilor, Bucureşti, 1895, pag. 53
4. Portret în legendă, Sfânta Mănăstire Putna, 2003, pag. 47-49

Fila de acatist Stefan-Voda Voievod
Asculta mai multe audio Muzica »

One Response
  1. MunteanUK :

    Date: July 3, 2008 @ 12:19 am

    nu vreau sa stric nimanui prilejul de bucurie al zilei de ieri (caci deja am inceput joia, dupa cum se tine timpul in Biserica, nu?), insa as vrea sa atrag atentia asupra felului in care acest Sfant Voievod al nostru poate ajunge un ‘brand’ care sa dea bine.

    as fi vrut sa vin cu ‘a good story’ despre o fundatie din USA/UK care poarta numele ‘St Stephen the Great Charitable Trust’:
    http://www.ststephentrust.org.uk/html/spck.html

    la o prima impresie, scopurile fundatiei imi pareau cat se poate de nobile. ce poate parea mai ‘exciting’ (ca subiect de presa si nu numai) decat o fundatie care restaureaza biserici abandonate din UK si le reda pt a fi sfiintite drept ortodoxe?

    totusi, versiunea unui frate ortodox din UK (acum stabilit in SUA) despre aceasta organizatie m-a facut sa fiu circumspect si sa nu intru in legatura cu ei. se pare ca tipii astia au reusit sa puna pe butuci o foarte eficienta retea de distributie de carte ortodoxa in UK, la cativa ani dupa ce o preluasera de la fostii proprietari.

    nu pot sa ma bazez doar pe o sursa, dar se pare ca aceasta organizatie, care se agata de ‘brandul’ unui sfant roman este cel putin suspecta si ineficienta economica, poate nu motivata de rele intentii, dar cel putin de o ‘grandomanie’ si lipsa de chibzuiala atat de nespecifice domnitorului al carui nume il poarta. din pacate, de curand a intrat in procedura de faliment in Texas:
    http://www.thebookseller.com/news/61032-st-stephen-the-great-files-for-bankruptcy.html

    ma iertati ca vorbesc atatea cu ‘se pare’ – nu vreau sa acuz pe nimeni de nimic, voiam doar sa intreb cum vi se pare ca o organizatie straina sa foloseasca numele unui asa mare sfant al romanilor? si oare cat este cunoscuta in tara, ce stiu inaltii statatori ai BOR despre povestea asta?

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.