pridvorul lui laurentiu dumitru

Preot Cristian Lazăr

Apologeţii sunt apărătorii creştinismului în faţa învinuirilor aduse de păgâni şi a persecuţiilor dezlănţuite de statul roman contra creştinilor.

Cuvântul „apologie” înseamnă ,,apărare”, sau „justificare” în faţa anumitor acuzaţii. Literatura păgână, după o perioadă de ignorare a creştinismului, de aproape o sută de ani, ia poziţie contra religiei creştine, prin scriitori precum: Fronto din Cirta; Lucian de Samosata, celebru pamfletar; Celsus, celebrul filosof platonic eclectic, probabil prieten al lui Lucian, care au combat creştinismul.

În faţa legislaţiei imperiale păgâne şi a părerii literaţilor, creştinii trebuiau să se apere. Aşa apar apologeţii, care erau fie laici, fie clerici, unii dintre ei ajunşi celebrii, iar alţii rămaşi necunoscuţi. Ei apărau credinţa creştină în perfectă cunoştinţă de cauză, elaborând operele sub formă de cereri, de apeluri către împăraţi, către senat, către magistraţi, către neamuri, greci sau romani, către particulari, sub formă de scrisori, de tratat sau de dialog.

Sfântul Justin Martirul şi Filosoful s-a născut către anul 114, din părinţi păgâni, probabil de origine latină, şi locuiau la Flavia-Neapolis, vechiul Sichem, astăzi Nablus. Tatăl său se numea Priscus, iar bunicul său Bacchius.

Sfântul Justin, a trăit pe vremea împăraţilor Antonin cel Pios (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180), şi s-a numit „filosof”, fiindcă din copilărie, a fost crescut în tradiţia şi cultura păgână, primind o aleasă formare spirituală.

Cu toate acestea, el era mistuit de dorul de a cunoaşte adevărul, aşa cum el însuşi ne povesteşte în Prologul „Dialogului cu iudeul Trifon”. După o odisee filosofică pe la un stoic, pe la un peripatetic, pe la un pitagoric şi pe la platonici, Sfântul Justin e îndemnat de un bătrân necunoscut, pe malul mării, la Efes sau la Cezareea Palestinei, să-i citească pe profeţi, ceea ce-i aduce convertirea la creştinism, creştinismul devenind pentru el, „singura filosofie sigură şi folositoare”.

În jurul vârstei de 30 de ani, Sfântul Justin a primit Sfânta Taină a Botezului (între anii 133 şi 137), iar viaţa sa devine o continuă lucrare de predicare şi de apărare a creştinismului. Mergând la Roma în anul 155, înfiinţează o şcoală de răspândire a doctrinei creştine şi are, printre alţii, ca elev pe Taţian Asirianul. La Roma, dezvoltă o intensă activitate apologetică, literară şi misionară.

De aici trimite el împăraţilor, senatului şi poporului roman prima sa „Apologie” în favoarea oamenilor de toate neamurile, care sunt pe nedrept urâţi şi persecutaţi şi tot de aici, prin anul 161, puţin după urcarea pe tron a împăratului Marcus Aurelius, trimite şi cea de a doua sa „Apologie”. Aici sunt scrise, probabil, şi celelalte lucrări ale sale, în frunte cu „Dialogul cu iudeul Trifon”. Tot aici, la Roma, activitatea sa filosofică şi catehetică îl pune în conflict cu filosoful cinic Crescens, imoral, ignorant şi fanfaron.

Sfâtul Justin ne relatează cum, în discuţii contradictorii, l-a zdrobit pe acest filosof cinic, mâncău, pederast şi şarlatan, care-i acuza pe creştini de ateism şi de imoralitate fără să-i cunoască. Înfrânt, Crescens îl denunţă pe Sfântul Justin, care este adus în fata tribunalului, împreună cu un grup de şase creştini, între care se afla şi o femeie.

Pentru credinţa lor în Hristos au fost condamnaţi la moarte prin decapitare, în timpul împăratului Marcus Aurelius, sub prefectul Iunius Rusticus, în anul 165, adresându-i o judecătorului, care îl constrângea să-l renege pe Hristos, replica: „Nici un om în toate minţile nu abandonează adevărul pentru eroare”.

Suflet profund religios şi drept, el a căutat adevărul prin toate sistemele filosofice, nereuşind să-l găsească decât în creştinism.

Creştinismul a devenit pentru el singura filosofie sigură şi utilă. Sfântul Justin a aruncat o punte solidă de înţelegere între credinţa creştină şi filosofia profană din toate timpurile, prin teoria Logosului, cea mai originală creaţie a cugetării sale filosofice. Este un fervent susţinător al învierii morţilor, iar mărturia Sfântului Justin pentru săvârşirea Sfintei Liturghii şi pentru practicarea Botezului şi a Sfintei Euharistii este foarte preţioasă.

Sfântul Justin împodobeşte ca o cunună grupul apologeţilor secolului al II-lea, iar anul acesta la 1 iunie, se împlinesc 1843 de ani de când a trecut la cele veşnice.