pridvorul lui laurentiu dumitru

JUDECATI K DREAPTA JUDECATA TOATE KAZURILE DIN BOR NU K STRAMBATATE

Akritas, cat de bine cunosti canoanele? In ce an au fost scrise ele si pentru ce motiv? Cum ramane cu Sf. Scriptura?

R: Frate Chris, nu doar canoanele, dar si Sf. Scriptura spune sa nu avem părtăşie cu ereticii, să ne îndepărtăm de ei. LD.

Baubau esti speriat tare ca nici numele nu ti-l dai…. sau ai tai nu stiu ca vorbesti singur? tu care esti un neica nimeni cum iti permiti sa il judeci pe Parintele Mihail Stanciu?
oare la tine se opreste judecata lui Dumnezeu?
chiar ierarh fiind,trebuie indreptat caci pe pamant nimeni nu e infailibil…iar asta este departe de a fi o mica greseala… e LEPADARE.

frate Laurentiu, Nu face Scriptura aceasta diferenta de care vorbesti. Eretic ?Pai toti chiama numele Domnului. Lasatil pe Dumnezeu sa clasifice oamenii. Specific ca nu sint greco-catolic ci sint ortodox pina in maduva oaselor in ceia ce cred.

R: Frate, tu nu stii ca Scriptura foloseste termenul de “eretic”? Tu, de fapt, ce intelegi prin “eretic”? A fi eretic iti pare un lucru grav sau nu? Ce parere ai de condamnarile ereticilor la cele 7 Sinoade Ecumenice, parte din tezaurul Traditiei noastre? LD.

Frate, eretic inteleg sa ai o alta invatatura pe care Hristos nu a propavaduit-o. El vorbea despre imparatia lui Dumnezeu.Oricare grupare care recunoaste ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu si marturiseste cu gura ca Dumnezeu la inviat din morti este crestina.

R: Raspuns simplist. Conform definitiei tale aproape toti sectantii sunt crestini autentici, desi colcaie in erezii care de care mai socante… N-ai deschis niciun Catehism, pare-se! Tu nu intelegi exact ce se discuta pe aici. Stirea despre gestul vladicai a pus tara pe jar si tie iti pare nesemnificativ. Nu te intrebi uneori daca e totusi ceva in neregula cu tine sau crezi tot timpul ca esti inteleptul care stie tot? In plus, asculta un lucru – daca nu intelegi monahismul, nu intelegi nici Ortodoxia! Mii de sfinti parinti s-au nevoit si au imbratisat aceasta cale, iar cuvintele, scrierile, viata si nevointele lor sunt parte din traditia noastra. Daca mai bati campii si vorbesti numai dupa mintea ta, fara sa te raportezi la invatatura ortodoxa – nu-ti mai vezi postarile pe aici. Trezeste-te! Citeste si tu o Dogmatica, sa vezi care e invatatura ortodoxa, ce inseamna a o propovadui si, nu in ultimul rand, lamureste-ti terminologia ortodoxa. Cineva spunea sa te temi de omul unei singure carti, chiar si atunci cand acesta este Biblia. Abia acum inteleg ce a vrut sa spuna. LD.

[...] Reactia Egumenului de la Antim [...]

Draga Baubau, cine citeste cu atentie poate observa ca parintele staret Mihail nu a judecat ierarhul, ci gestul: “Gestul descalificant al Parintelui Nicolae Corneanu este un exemplu rau pentru noi, credinciosii ortodocsi, care incercam in lumea tulbure de azi…”. Sa ii dea Dumnezeu sanatate parintelui ca a avut curajul marturisiii, avem nevoie de sfatuitori neclintiti in Adevar, care sa ne vadeasca inselarea duhovniceasca si sa ne fereasca de sminteli. Prin tacere il tradam pe Dumnezeu…iar cum spunea parintele Arsenie Papacioc (mare “judecator” al “gesturilor” eretice): “…viaţa înseamnă moarte continuă, apărând adevărul. Nu apărăm un cozonac frumos de Paşte. Apărăm adevărul, care reprezintă Biserica şi veşnicia, Creatorul! Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.”.

(continuare)
Se cuvine o precizare, care se aplica si interventiilor Protos. Mihail, fiindca am vazut o neintelegere a unora vis-a-vis de acestea: nu ne grabim sa judecam, dar nici nu ne putem preface ca nu vedem.
Neimplicarea in oprirea raului (dupa puterile fiecaruia) inseamna co-participarea la el, adica cam ce a facut Adam acceptand fructul oprit de la Eva.
De asemenea, ca o concluzie, nu orice grupare care afirma ca este cate ceva adevarat despre Hristos, folosind si termeni din Biserica, este crestina ci doar cea care traieste in unire cu Hristos si aceasta este numai Biserica.
Exista, e adevarat, mai multe organizatii care si-au arogat numele de Biserica, mai ales dupa ce s-au rupt de Biserica – Trup al Lui Hristos, spre inselarea oamenilor, dar care -cu tot numele- nu se afla in Biserica pentru ca nu traiesc in unire cu Hristos “in duh si adevar”! Evident ca am caracterizat si organizatia catolica si pe cea protestanta si pe celelalte.
Vedeti, si diavolul crede in Hristos (il cunoste chiar mai mult decat oamenii si se teme de El), dar nu este crestin…
Denumirea de Sfant Parinte i se potriveste Sfantului Ioan Hrisostom si celorlalti Sfinti Parinti, iar nu papei de la Roma care nici la nivelul treptei diaconiei nu se ridica nefiind macar botezat. Odata despartiti de Biserica -la 1054- au pierdut continuitatea preotiei, deci au incetat a mai savarsi Sf Liturghie si cu atat mai putin Sf Impartasanie.
Am sa revin cu un cuvant al unui parinte grec pe tema asta…
Pana atunci, sa luam seama la cuvantul Protos Mihail si sa tinem cont si de faptul ca ascultarea de ierarh se opreste in momentul in care ierarhul se pune in afara bisericii.
Despre trecerea cuvantului “ecumenic” de la sensul initial, binecuvantat, la cel eretic de azi, despre schimbarea sensului cuvintelor pana la antonimare (daca imi este premis termenul), despre Razboiul intru Cuvant din toate perspectivele sale cred ca Parintele ne poate ajuta, ca o Liturghie de dupa Liturghie, ca o asezare a luptei Ortodoxiei in matritele gandirii societatii de azi, desi cred ca nu internetul este calea cea mai buna.
Sa nu uitam ca Hristos ni se dezvaluie in plenitudinea Sfintei Liturghii in casa Sa, Biserica -la slujbe- si in Biserica Sa, inima noastra -in rugaciunea noastra de mantuire-.
Doamne-ajuta!

Pr. Dumitru Staniloaie: “Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate
un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre”

Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: “Eu sunt impotriva ecumenismului! O
socot cea mai mare erezie a secolului nostru.”

Pr. Arsenie Papacioc: “Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte
impotriva! Ce ecumenism?”

Pr. Ardian Fageteanu: “Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX.”

Pr. Ilie Cleopa: “Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica
intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la
protestanti dar nici de la catolici!”

Pr. Iustin Parvu: “Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor,
ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin
si religios in ei ci doar o viata politica.”

Cuv. Paisie Aghioritul: “Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre
toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am
vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja
duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si
unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au
iubit.”

Sf. Efrem Sirul: “Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii
eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai
de cei cati murdaresc sfanta credinta cu eresuri sau incheie vreo
intelegere cu ereticii!”

http://www.credo.ro/ecumenism.php

Canonul 45 al Sfintilor Apostoli: Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, impreuna cu ereticii rugandu-se, sa se afuriseasca numai; Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, sa se cateriseasca. – PIDALION (Carma Bisericii Ortodoxe)

pentru cel ce da raspunsul simplist. Daca ibnoram Scriptura in favoarea altor carti il ignoram pe Hristos. Asa nu au facut vechii parinti. Biblia este numita in greaca biblos care se mai zice si cartea acrtilor.Toate cartile sint bune dar nu ca Biblia care ni-l reveleaza pe Mintuitorul cu patimile si moartea Lui.

10. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.
11. Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci judecător.
12. Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele?

La cele 2 intrebari referitoare la statutul eretic al greco-catolicismului si al catolicismului in general, raspund cu urmatorul citat, destul de concis, avand in vedere ca discutia dogmatica este lunga, dar cu deznodamantul stiut: cine nu este cu Hristos, este impotriva Lui! Cum Hristos ni se daruieste intreg si permanent, nu avem voie sa-L ciuntim noi prin interpretari si dogme omenesti, eventual asociate unor organizatii care folosesc cuvantul “Biserica” pe post de prefix la numele organizatiei.
Cand acestea ne agreseaza credinta si identitatea ca popor, atunci trebuie, este obligatoriu sa luam atitudine mai ales in rugaciune, dar si in forme exterioare…
Cred ca ar trebui sa discutam de tehnicile de manipulare sociala actuala in Romania. Am sa incerc un post de genul asta, dar trebuie sa imi asez un pic gandurile. In orice caz ar trebui sa uitam de UE si “civilizatia” ei obligatorie (de tip neo-stalinist), dar sa nu uitam sa fim iubitori fata de celelalte popoare europene. Atentie, fac o mare diferenta intre stat si popor (ceea ce vedem si in Romania)!
Iata citatul:

Metoda folosita de catolicism in ofensiva sa in aceste teritorii lipsite de organizare politica proprie (n.n. cei ale caror conduceri statale nu erau subordonate Vaticanului…), aflate sub dominatia unor elite care aveau alte credinte si erau de alta etnie decat poporul de jos a fost numita „uniatism”. Alegand sa nu forteze o infruntare directa cu credinciosii ortodocsi, catolicii au imaginat o modalitate mai “diplomatica” de a determina lepadarea de dreapta credinta si primirea ereziilor catolice. Prin uniatie, li se promitea celor aflati sub stapanire habsburgica faptul ca isi vor pastra „ritul” lor de rasarit, adica forma slujbelor, a portului bisericesc etc., fiind adaugat „doar” o recunoastere a dogmelor catolice – rolul Papei, erezia filioque si altele. Cu alte cuvinte, forma se pastra, insa era anulata, golita de substanta, prin cedarile de nivel dogmatic. Aceasta metoda isi pastra avantajul ca putea da celor slabi impresia ca raul facut „nu e asa mare”, si ca, avand in vedere ca se pastrau randuielile (exterioare!) de fapt nu era decat o adaptare inteligenta la exigentele si vitregiile vremurilor. Pentru cei pentru care ortodoxia insemna numai o randuiala exterioara, un simplu obicei mostenit, desigur ca acest „aranjament” gandit de iezuiti a fost cel mai sigur mijloc de catolicizare si de lepadare a dreptei credinte.

sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2007/10/22/marturisitorii-romani-in-fata-silniciei-uniate-pilde-vii-ce-pot-deveni-oricand-actuale/

iata ca, dupa ce in 89 au fost inchise usile catredalei- atunci cand pe scarile acesteia se omorau tineri anticomunisti-se face din nou bucuria satanei ,de data aceasta purtand numele ereziei greco-catolice,cea care a luptat subversiv, ca o unealta in mana papistasilor,impotriva neamului drept slavitor roman.Este deosebit de grav ce s-a intamplat ,dar era de asteptat-vremurile apocalipsei se apropie…

sarumana parinte Iosif,ecumenic si ecumenist sunt doua lucruri diferite.unii”ortodosci”recunosc asa zisele taine eretice,dar ortodoxismul nu.in Muntele Athos,a aparut Maica Domnului si a spus ca catolicii si papa sunt dusmanii fiului meu si a bisericii Lui.draga parinte,ma Manastirea Petru Voda,in ultima vreme,au fost cazuri de demonizati care s-au impartasit la catolici.matale esti ortodox sau nu?parinte,maine-poimaine,o sa ne rugam cu extraterestrii impreuna cu papa antihristul de la roma de dragul “iubirii”,nu?sarumana parinte.

ca sa numai spunem ca mai si neaga,deci,fain exemplu de pastor sa minta nu?asta cred ca tot in duhul iubirii a fost parinte Iosif nu?si nu il judec de ce a facut sau pt ce a facut,dar nu se poate sa ne spalati creierele in halul asta.

pr.Iosif, cu siguranta nu este preot … poate doar o oaie ratacita … Este negresit rau ce a facut IPsfintitul ,dar mai rau este ca nu se va lua nici o masura iar asemenea fapte cu siguranta se vor mai repeta …greu este inceputul.

Numai uitandu-ma peste cele scrise mai sus si ma cuprinde o mahnire fara margini… Lucrarea celui rau nu numai ca si-a atins scopul prim de a cadea o fata insemnata bisericeasca, dar iata, ce a facut intre noi!!! Mai suntem noi in Duhul cel bun ?!? Iata, a vrut sa ne scoata si a reusit! Cred ca de fapt asta era scopul ascuns al acestei inselari ce a gasit, nu o mica fisura de a patrunde intre noi credinciosii ortodocsi, ci o mare poarta “uita” deschisa!?! Mai grava decat caderea unui om, indiferent de rangul lui, este caderea noastra, a celor multi, a celor prin care ar trebui sa circule Iubirea Divina pana la Dumnezeu! Fiecare dintre noi stim cat de repede se poate reabilita un preot, pentru ca el stie toate, el poate se va smeri in sinea lui macar in al 12 ceas si va sti cum sa capete iertarea (cate exemple avem in pateric si cate in viata noastra de zi cu zi…), insa cati dintre noi pot cadea poate iremediabil prin asa o sminteala ?!?
Aici ne trebuie grabnic ajutorul “inteleptilor”, a duhovnicilor nostri, a celor ce ne pot impartasi destoinic din experienta si nadejdea lor! Aici CEREM noi clar si cu sincera smerenie SA FIM SUB ASCULTARE ca sa ramanem in Duhul Sfant indiferent ce s-ar mai putea inca intampla! DOAMNE AJUTA!

DOAMNULUI SA NE RUGAM , E GREU DE JUDECAT ACEST LUCRU, SA NE RUGAM MAI BINE , MAI ALES CA MAI AM PUTIN SI DAU BACUL , CINE CITESTE ROG ,MULT DE TOT SA VA RUGATI SI PT MINE ( VREU SA DAU LA TEOLOGIE)

“Atunci cand omul le vede pe toate cu ganduri bune, se curata si primeste Har de la Dumnezeu. Atunci cand omul cultiva numai ganduri bune si isi intareste o stare buna, patimile inceteaza sa mai lucreze, de parca nu ar mai exista. Un gand curat, bun, are mai mare putere decat orice nevointa. Fiecare trebuie sa ajunga la puctul in care le vede pe toate curate. Duhul Sfant, atunci cand vede inima noastra curata, vine si se salasluieste inauntrul nostru, pentru ca iubeste curatia.” Parintele Paisie Aghioritul.

De cele mai multe ori Dumnezeu ingaduie ca un om sa cada intr-un pacat, pentru ca apoi din acel rau sa iasa infinit mai multe lucruri bune. Mitropolitul Corneanu este si el un om, indiferent de functia pe care o poarta. Sunt convinsa ca se caieste cu adevarat de ceea ce a facut. Probabil ca Dumnezeu l-a lasat sa treaca prin aceasta incercare pentru intarirea pe viitor a smereniei. Adevarata problema este insa alta. Sunt multi cei care din diferite motive, nu numai ca “se impartasesc” pe la altii, dar parasesc cu totul Ortodoxia. Concret, fratii mei, ce facem fiecare dintre noi pentru ei ? Facem ceva constructiv sau doar ii judecam ? Noi cand am cazut intr-un pacat, pentru ca fiecare dintre noi avem pacate, suportam sa fim judecati de catre cei apropiati ? Le oferim noi oare acestor suflete care s-au desprins de Hristos, suficient, prin exemplul propriilor noastre vieti, prin legatura dragostei ce trebuie sa le-o purtam, posibilitatea de a se reintoarce in sanul ortodoxiei ?

“Cel ce are sfintenie intelege atat pe cel viclean, cat si sfintenia unui sfant. Vede raul, dar in acelasi timp vede si omul launtric si distinge ca raul este al diavolului si vine din afara. Cu ochii sufletului sau el isi vede gresalele LUI ca fiind mari, iar pe ale celorlalti mici. Si cu adevarat le vede mici, nu se preface. Poate vedea ca sunt chiar crime, dar el justifica in intelesul cel bun vicleniile omului rau; nu-l dispretuieste, nu-l considera mai prejos decat el. Il poate considera chiar mai bun decat el insusi si sa-l suporte intru cunostinta pentru mai multe pricini. Vede, de pilda, rautatea unui criminal, dar cugeta ca acela a ajuns la punctul de a savarsi crima pentru ca nu a fost ajutat si ca el insusi ar fi putut fi in locul aceluia, daca nu l-ar fi ajutat Dumnezeu. In felul acesta primeste mult Har.

Dar ca sa cautam si sa aflam cele mai presus de fire, trebuie sa si traim mai presus de fire.

Dreptatea Dumnezeiasca este sa faci ceea ce il odihneste pe aproapele tau.

Atata vreme cat exista dreptate omeneasca in omul duhovnicesc, Duhul incearca s-o lepede ca pe un corp strain si omul se lupta cu suisuri si coborasuri si se oboseste sufleteste. Iar cand dobandeste dreptatea dumnezeiasca, vine curatirea si iluminarea dumnezeiasca.”

@baubau

Daca ai face o facultate de Teologie care dureaza x ani, daca ti-ai da si doctoratul in Teologie si ai invata si pentru el inca y ani, daca te-ai nevoi si tu si ai duce o viata monahiceasca de 11 ani + anii de frate de manastire pe care ii are parintele egumen … Ti-ar conveni sa te faca cineva pe un topic, nenea staret ? Uite, fa o incercare o singura data sa stai de vorba si sa asculti pasurile unui cersetor, sa zicem de la poarta unei biserici. Cronometreaza cate minute suporti. Crezi ca-ti mai trebuie al doilea ? Te sfatuiesc prieteneste sa treci intr-o zi pe la Antim si sa vezi cate zeci spovedeste parintele egumen Mihail Stanciu … Intelegi ca preotii nu trebuie judecati DELOC, ca sunt cei mai atinsi de ispite pentru ca ei incearca sa aduca oamenii la credinta ?
In rest te sustin. Nu e bine sa judecam ierarhii. Nici chiar pe Preasfintitul Teodosie. Nu e de competenta noastra, ci a mai marilor lui. Incearca si tu sa vezi cate realizari a avut si Preasfintitul Teodosie. Putem noi sa ne ridicam la nivelul lor ?
Pai ?

@baubau 2: JUDECATI K DREAPTA JUDECATA TOATE KAZURILE DIN BOR NU K STRAMBATATE

Re: Lasa-i frate ! De ce sa ne stricam noi linistea care vine de la Dumnezeu ? N-avem altceva mai bun de facut p’acasa ?!
A judeca toate “cazurile” din BOR, e de compententa Consistoriului. Nu a noastra. Noi sa ne uitam in gradina proprie, sa ne desavarsim, prin atitudinea noastre le dam un exemplu altora si tot asa. Instauram un nou mileniu al pacii pe Pamant.

@chris: Akritas, cat de bine cunosti canoanele? In ce an au fost scrise ele si pentru ce motiv?

Prin canoane, cuprinse in Pidalion, Carma Bisericii Ortodoxe Romane sau Corabia se inchipuieste Soborniceasca Biserica a lui Hristos a carei temelie este Credinta cea Ortodoxa in Sfanta Treime. Iar scandurile si grinzile sunt dogmele credintei si traditiile.
Catargul este Crucea.
Panzele: nadejdea si dragostea.
Carmuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos.
Prorari si marinari sunt Apostolii, urmasii Apostolilor si toti clericii, gramaticii, notarii, invatatorii cei dupa vremi.
Iar calatorii, toti ortodocsii crestini.
Marea este viata aceasta.
Suflarea cea lina si zefirul – sunt suflarile si harurile Sfantului Duh.
Vanturile, ispitele cele impotriva ei.
Iar carma ei, prin care se indrepteaza catre limanul ceresc, este cartea aceasta a Sfintelor Canoane (Pidalionul). Dumnezeiescul Hrisostom

Saptamanal, sute de oameni trec pe sub epitrahilul sfintiei sale. Si faceti socoteala cate saptamani intra intr-un an….aa?
Apoi dansul nu este numai duhovnic ci si staret, slujitor la Sfantul Altar…
Ne intrebam (unii dintre noi) daca mai are timp sa respire, sa manance ceva sau sa atipeasca vre’un pic.
Smerita metanie parintelui!

PARTEA ÎNTÂI

Hei, neam ajuns de ocarã
Nu auzi cum plânge Dumnezeu
La fiecare poartã închisã?
Voi, cei însinguraţi de pãcatele voastre,
Voi, cei însinguraţi din cauza urii din voi
Lepãdaţi tina pãcatului vostru
Şi întindeţi braţele spre Iisus Hristos
Iisus Hristos, Mântuitorul lumii!!
Tineri , voi ce sunteţi bãtrâni
Pentru cã sunteţi bãtrâi sufleteşte,
Aruncaţi bãtrâneţea din voi,
Primind lumina lui Iisus,
Primind lumina de candelã
În ochii voştri spurcaţi de sãruturi,
De idei ce nu v-au folosit niciodatã,
De ţigãri şi dansul satanei.
Şi-a fãcut omul jucãrii,
Ca sã-şi uite de pãcate,
Sã-şi umple timpul lui gol de gândire
Şi l-a uitat pe Dumnezeu-e atât de simplu!!
Şi-a fãcut maşini, blocuri , avioane,
Are ştiinţa cu care creeazã goluri de aer,
A distrus copacii şi a strivit florile
Şi crede cu atâta mândrie în el,
E persoanã importantã în lume,
Devenit din maimuţã om !!!
Îşi aprinde becuri şi le-nchide când vrea,
Astea ţin loc de soare , de luminã,
Dã drumul la muzicã , la casetofon
Şi aude spurcãciunile lumii cântând,
Dã drumul la televizor
Şi vede femeile goale cum se-ntind ca viermii.
E bogat, are de toate “învãţatul” nostru,
Pleacã în strãinãtate sã-şi “etaleze cunoştinţele”
America e la modã, nu mai e Parisul,
El nu-şi vinde ţara, şi-o dã degeaba,
Nu-şi mai place neamul, e de proşti, de calici,
Nu are dolari România, nu are, e calicã,
Nu are oameni vrednici sã-i asculte vorbind.

PARTEA A DOUA

Haideţi tineri, feciori şi fecioare,
Voi haiduci minunaţi ai neamului meu,
Intoxicaţi în felul acesta, nu simţiţi,
Nu simţiţi ,cum acel ceva sensibil din voi,
Plânge de fricã sã nu fie distrus?
Prinţi şi prinţese ai neamului meu,
Nu vã apasã povara prostiei din jur?
Haideţi tineri adevãraţi
Sã devenim tineri prin lumina Liturghiei,
Sã devenim tineri desãvârşiţi,
Cântând lui Dumnezeu şi oamenilor despre iubire.
Noi, cei ce ne temem de bãtrâneţe,
Noi , cei ce ne temem de moarte,
Sã aruncãm toatã scâraba ce vine din tinã,
Sfinţindu-ne trupul nostru,
Îndumnezeindu-ne speranţa noastrã,
Înãlţându-ne sufletul nostru,
Pentru a devevi îngeri aici pe pãmânt.
Hei , tineri monahi şi mireni totodatã,
Sã fim tineri prin rugãciunea noastrã,
Gãsindu-l pe Dumnezeu, pe pãmânt fiind,
Nu mai suntem bãtrâni, nu mai suntem morţi,
Suntem pururi tineri, chiar si bãtrâni fiind.
Sã aruncãm, sã aruncãm toate pãcatele noastre,
Nu vedeţi câtã suferinţã aduc?
Sã ne spãlãm trupul şi sufletul nostru,
Prin botezul lacrimilor noastre,
Sã venim la Iisus, Mântuitorul lumii,
Cãci prin El moartea este învinsã,
Suntem în viaţã şi prin viaţã în El.
Haideţi, haideţi tineri şi vârstnici,
Monahi şi mireni totodatã,
Sã rãsturnãm sufletul nostru cel întinat,
Întinat de pãcate,
Sã devenim pururi tineri în lumina lui Iisus,
Iisus Hristos, Mântuitorul nostru,
Înãlţat la ceruri şi prezent cu noi,
În serile de tainã a rugãciunii noastre.
Haideţi , haideţi tineri,
Nu vedeţi ce greu este sã fii singur?
Singur numai cu prostia şi cu pãcatele tale
Şi a celor din jur?
Singur şi numai cu dorinţa de a fi alãturi
De cel care luptã la fel ca şi tine?
Haideţi , feciori şi fecioare,
Haiduci minunaţi ai neamului meu,
Plãieşi tineri ai sfântului Ştefan,
Lucraţi tainic prin rugãciunea voastrã,
Daţi perdeaua neguroasã din faţa ochilor voştri,
Mistuiţi-vã în codri de gânduri
Şi luaţi aerul dreptãţii în piept.
Hei, mã auziti, mã auziti, prinţi si prinţese,
Ajutaţi-mã, ajutaţi-mã ,
Nu mai pot singurã, am obosit!
Hei, hei, mã auziţi,
Nu suntem calici, nu suntem neam de ocarã,
Putem rãsturna rãul din noi şi din lume,
Putem învinge moartea sufletului nostru.!!
Haideţi, haideţi tineri,
Sã repetãm cuvintele Mântuitorului,
”Fiţi desãvârşiţi precum Tatãl vostru
Cel din ceruri desãvârşit este!”
Haideţi, sã devenim noi înşine
În propria noastrã libertate,
Prin lumina lui Dumnezeu!
Sã facem din neamul acesta ajuns de ocarã
Sã dãinuie printr-o cetate de sfinţi.
Sã facem din el aşa cum l-a visat Eminescu,
Şi Bãlcescu şi Iancu, şi Tudor Vladimirescu,
Aşa cum îl visa fiece domnitor,
Legat de pãmânt şi de ţarã,
De înţelepciune şi de Dumnezeu.
Haideţi tineri, monahi şi mireni,
Sã ne-ajutãm prin cuvântul nostru lãuntric,
Nu simţiţi, nu simţiţi cum cineva bate la uşã
Iar noi nu deschidem?
Haideţi sã privim , sã privim la minunãţia naturii
Şi vom auzi, vom auzi , cum cântã Dumnezeu!!!
Hei, frumuseţe tânãrã şi trainicã ,
Tineri ce suntem tineri şi vom rãmâne tineri,
Sã aducem jertfa sufletului nostru
Pe altarul creaţiei,
Ce este viaţa noastrã îndumnezeitã.
Ştiţi, pãmântul are nevoie de sfinţi
Cum are nevoie o floare de soare,
Luaţi-vã rolul în serios
Cã Dumnezeu ne aşteaptã în tainã
Sã pângem şi sã vorbim fericiţi
Alãturi de El.

Notǎ: aceastǎ poezie a fost scrisǎ în ’92 şi cititǎ la un miting la Iaşi, în ’93, organizat de ASCOR ,in fata Palatului Culturii şi a apǎrut imediat pe posturile de radio şi televiziune .

*