Saptamana Slabanogului, cuvant arhieresc

7:39 pm PS Calinic Argatu

PS Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului

† Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului

Fiule, iertate îţi sunt păcatele!

Chiar dacă nouă ne scapă de cele mai multe ori marile frumuseţi pe care ni le îmbie Dumnezeu, aceasta nu înseamnă că ele nu există şi nu-şi fac lucrarea de taină.

Aşa ne aflăm şi acum în faţa Cuvântului lui Dumnezeu cel veşnic, ce ni s-a păstrat prin puterea Duhului Sfânt ca să lucreze cu spor mult în inima noastră atât de zbuciumată de ispite şi greutăţi de tot felul.

Iată Evanghelia din Duminica Slăbănogului: „Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.” (Marcu 2, 1-12).

Desprindem din această Sfânta Evanghelie forţa rugăciunii care se face cu deplină credinţă de către mulţimea credincioşilor. Ştim cu toţii, de altfel, că atunci când aprindem mai multe lumânări într-o cameră întunecată, se face mai multă lumină, şi precum se adună mai mulţi cărbuni la un loc, desigur, mai multă căldură şi putere au, aşa şi credinţa celor mai mulţi, este ascultată şi are mare trecere în faţa lui Dumnezeu.

Spre exemplu, să luăm cuvântul pe care l-a zis Domnul: „Şi văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele!”

N-a zis Domnul: „Văzând credinţa slăbănogului” ci „a lor”, adică a acelora care purtau pe pat pe acel slăbănog. Mare le-a fost credinţa, nădejdea şi iubirea lor purtând slăbănogul în spinare şi aducându-l spre vindecare la picioarele lui Iisus, chiar dacă a trebuit să-l coboare prin acoperişul casei, din cauza mulţimilor.

Ne întâlnim aici cu o credinţă tare şi neîndoielnică, atât din partea purtătorilor bolnavului, cât şi din partea slăbănogului, care de altfel, dacă nu credea în Iisus, n-ar fi rugat pe cei patru prieteni ai săi să-l ducă în faţa lui Iisus.

De aceea, Iisus Domnul cunoscând credinţa lor în chip tainic, nu i-a întrebat nimic şi de îndată a zis: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!”, apoi: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!”

Acum se împlinea Cuvântul Domnului: „Mântui-va Domnul sufletul robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei care nădăjduiesc spre Dânsul” (Psalmul 33, 21).

Putem deci afirma, că rugăciunea celor mulţi, făcută cu credinţă mare şi iubire nădăjduitoare pentru cei bolnavi şi-n alte amărăciuni căzuţi, are o putere mult mai mare, de zeci şi sute şi mii de ori, decât rugăciunea particulară pe care o facem noi, de unul singur.

Pentru a mai da doar un singur exemplu din cele foarte multe, vom reaminti că Sfântul Apostol Petru, pentru mărturisirea adevărului, a fost prins, legat şi dus în temniţă unde era păzit de patru străji de câte patru ostaşi. Biserica însă făcea rugăciuni neîncetate pentru a fi grabnic izbăvit.

Pe când dormea, îngerul Domnului l-a deşteptat zicând: „Scoală-te degrab, încinge-te şi încalţă-te cu sandalele”, de îndată căzându-i lanţurile de la mâini, el a făcut aşa. Apoi îngerul i-a zis: „Îmbracă-te şi vino după mine”. Şi aşa a trecut însoţit de îngerul păzitor prin straja întâi şi a doua şi ajungând la poarta cea de fier care duce în cetate, poarta s-a deschis singură, iar ieşind şi trecând o uliţă îndată îngerul Domnului s-a depărtat de la el.

Venindu-şi în fire, Apostolul Petru, a zis plin de bucurie şi uimire: „Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toată aşteptarea poporului iudeilor.” (Fapte 12, 4-11).

Iată, aşadar, ce mare şi prea minunată minune a săvârşit Domnul Dumnezeu, cu Sfântul Apostol Petru! Pentru ce s-a făcut această minune? Pentru că mulţimea credincioşilor, în Biserică, „făceau neîncetat rugăciune către Dumnezeu pentru el”.

Cum voi putea uita vreodată rugăciunile cu post aspru făcute, pe rândul satului, de către credincioşii din Tioltiurul Gherlei Transilvaniei, pentru preotul satului de atunci şi episcopul de azi, care vă spune aceste lucruri? Erau vremuri grele, iar preotul trebuia pedepsit pentru îndrăzneala de a ridica biserică fără autorizarea legală din partea Statului!

Cum să nu credem oare că rugăciunile celor mulţi pot să ajute enorm, dacă numai doi sau trei adunaţi în numele Domnului aduc în mijlocul lor pe Dumnezeul Iubirii! (Matei 18, 20).

Ştim că cele mai importante rugăciuni comune pe care le facem în bisericile noastre pentru credincioşi sunt mai ales două: Sfânta Liturghie şi Taina Sfântului Maslu.

Cine mai poate oare spune câte minuni s-au făcut şi se fac mereu prin Sfânta Liturghie? Toate rugăciunile credincioşilor, făcute în comun, în Duminici şi sărbători, cu multă credinţă, unite cu ale preoţilor, diaconilor şi arhiereilor, au darul de a duce la împlinirea cererilor adresate Bunului Dumnezeu.

Ce ne-am face fără această rugăciune împreună, atât de necesară la săvârşirea Sfintei Liturghii, unde pâinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sângele lui Hristos? Iată, că fără Sfânta Liturghie nu am avea Sfânta Împărtăşanie, iar fără aceasta, nu ne putem uni cu Hristos, nu putem fi iertaţi şi deci nici mântuiţi, după Cuvântul Domnului care zice: „De nu veţi mânca Trupul Meu şi de nu veţi bea Sângele Meu, nu veţi avea viaţă întru voi!” (Ioan 6, 53)

Iată, aşadar, iubiţi fraţi şi surori în Domnul, cât de mari sunt puterea şi rolul mântuitor al Sfintei Liturghii! Nici într-o altă Slujbă a Bisericii lui Hristos nu se ţine legătura mai strâns cu Dumnezeu, cu sfinţii din cer şi cu oamenii pe pământ! Aşa s-a păstrat se păstrează şi se va păstra credinţa ortodoxă în lume. Acolo unde este Sfânta Liturghie, acolo este Biserica lui Hristos, acolo se lucrează mântuirea credincioşilor, acolo se ţine unitatea de credinţă şi doar creştinii care asistă cu însufleţire la Sfânta Liturghie simt puterea ei dumnezeiască.

Cine nu ştie că, de-a lungul celor două milenii, singură Biserica şi slujbele săvârşite în sfintele locaşuri, au adunat cu dragoste pe creştinii plini de iubirea lui Hristos, în jurul Sfintelor Altare unde preoţii umili i-au unit în sfântă rugăciune, vindecându-se bolile prin Taina Sfântului Maslu, prin Sfânta Spovedanie dezlegându-le păcatele şi unindu-i cu Hristos prin Sfintele Taine, care duc pe calea mântuirii prin învăţătura dumnezeiască a Evangheliei.

Cum să uităm vreodată că, în cadrul Sfintei Liturghii, se fac rugăciuni pentru cei plecaţi dintre noi în Ţara de peste veac, iar prin puterea Jertfei lui Hristos, se izbăvesc atâtea suflete ale celor adormiţi întru aşteptarea Învierii?

Cât de impresionant este atunci, când împreună, cler şi popor, participăm cu credinţă şi iubire la pomenirea moşilor, strămoşilor, părinţilor, fraţilor şi surorilor, cântând „Veşnica pomenire” şi zicem, rugându-ne cu înflăcărare, ca „Dumnezeu să-i ierte”?

Doar Dumnezeu ştie exact câte suflete s-au mântuit fiind izbăvite de chinurile amare ale iadului!

O, Doamne, îmi aduc aminte că un episcop a oprit pe un preot de a mai săvârşi Sfânta Liturghie. Când să-i semneze documentul de oprire, deodată aude mii de glasuri nevăzute spunând: Nu! Nu! Nu! Înfricoşat, episcopul lasă condeiul jos. După câteva zile, încearcă din nou să apropie condeiul să semneze şi aude acelaşi glas tunător. De spaimă, amână din nou să semneze hotărârea.

Neştiind ce va să însemne aceasta, a chemat episcopul pe preotul cu pricina şi îl întreabă:

– Spune, părinte, ce anume faci mai deosebit în viaţa Sfinţiei tale?

– Nu fac mare lucru, Părinte Episcop. Îmi fac datoria cum pot mai bine şi atâta, se scuză părintele candidat la pedeapsă.

– Totuşi ceva trebuie să fie, că am eu semne speciale, ia mai aminteşte-ţi părinte, zise episcopul nedumerit.

– Ce să fac, Prea Sfinte, de când mă ştiu preot, întotdeauna pomenesc pe toţi morţii din lume şi mă rog să iasă din iad ce-i care-s acolo! Şi asta îmi face mare bucurie!

– Du-te acasă, părinte şi fă mereu ceea ce spui, îşi încheie dialogul episcopul, care a rămas şi mai mult pe gânduri.

Când să ia din nou condeiul şi-l îndrepta să semneze pedepsirea preotului pentru anumite pricini, aude din nou un strigăt: Nu! Nu! Nu!

Atunci episcopul înfricoşat, dar îndrăznind, a întrebat:

– Dar cine sunteţi voi care apăraţi pe preot?

– Noi suntem cei care am fost izbăviţi din iad prin rugăciunile preotului, aude răspunsul izbăvitor de pedeapsă.

Şi de atunci nu şi-a mai urnit condeiul spre pedepsirea preotului.

Iată ce înseamnă să te rogi la Sfânta Liturghie pentru vii dar mai ales pentru cei adormiţi din tot neamul.

Doar aşa vom scăpa de slăbănogeală la inimă şi la suflet!

Doar aşa ne vom vindeca!

Slăbănogul din Evanghelie era un mare credincios şi avea şi mari rugători la Dumnezeu. De aceea a primit izbăvirea de la Iisus!

Să ne fie îndemn şi pildă de urmat!

3 Responses
  1. Cristina :

    Date: May 19, 2008 @ 9:06 pm

    Doresc sa va spun,asa cum spun enoriasii in cor, in biserica duminica, dupa ce Parintele a rostit predica:,,SA NE TRAITI PARINTE!”

  2. mihailoss :

    Date: May 19, 2008 @ 9:30 pm

    Ce mi-as dori sa aud si eu:” Fiule, iertate iti sunt pacatele!”

  3. Calin :

    Date: May 19, 2008 @ 10:57 pm

    pt Mihailoss: auzi de fiecare data cand te spovedesti sincer: te iert si te dezleg iar apoi primesti inel in deget,haina cea dintai si esti poftit la Cina. Minunata Ortodoxie care le face pe toate real si nu in inchipuire sau simbolic ci REAL, ACUM

Leave a Comment

Your comment

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.