pridvorul lui laurentiu dumitru

Denis Radu Toma

Adolescenţa. Ce timp minunat! Este vârsta tuturor posibilităţilor. Sufletul tânăr, ca un boboc se deschide spre lume. E o primăvară a simţirilor, a elanului de a iubi. O privire, un zâmbet, un gest şi fata sau băiatul din faţa ta parcă te umple de bucurie, de emoţie. Totul prinde viaţă, totul capătă alt sens. Simţi nevoia de a te dărui celui pe care-l iubeşti.

Sau…
Eşti singur, nimic nu merge, nimeni nu te înţelege, prietenii îţi sunt străini, în afară de cercei şi bere nu vă leagă nimic? De părinţi ce să mai vorbesc! Şcoala e doar o altă obligaţie printre atâtea altele? Pe care o fentezi? De ce e lumea aşa cum e? Nu mă aude nimeni?

Acestea sunt realităţi din care tinerii se împărtăşesc. De cele mai multe ori ele nu sunt separate, ci se întrepătrund în viaţa aceluiaşi tânăr. Viaţa e o continuă provocare: la gând, la sentiment, la faptă. „Lumea care mă înconjoară nu este roză, iar eu nu sunt un erou. Sunt doar un om care vrea să fie fericit”.

Da, însuşi sufletul tău ţi-o cere. Dar nu o fericire oarecare, ci una care să te împlinească, totală. Unde o putem găsi: în plăcere, sănătate, bunăstare? Nu. Ştim din experienţă că toate acestea sunt trecătoare, iar sufletul rămâne gol. Atunci? Fericirea vine din libertatea de a iubi cu iubire deplină, nebuneşte, pe toţi şi pe toate. Această iubire imposibilă ar fi doar un vis frumos dacă noi n-am avea puterea de a iubi astfel.

Vestea cea bună este că această putere o avem, am primit-o, chiar dacă acum nu o simţim. Nu o simţim pentru că deocamdată nu o lucrăm.

Bucuria este că puterea de a iubi, de a fi fericiţi am primit-o de la Cineva care ne iubeşte el însuşi cu această iubire totală, necondiţionată, veşnică. O iubire delicată, care se uită pe sine pentru a-l vedea numai pe cel iubit. Cei iubiţi suntem noi, Cel care ne iubeşte este Hristos Dumnezeu.

Acum 1600 de ani un tânăr pe nume Augustin a experimentat timp de mulţi ani toate plăcerile vieţii, dar nu se simţea împlinit. După ce l-a descoperit pe Iubitorul de oameni a putut spune: “Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne şi neliniştit este sufletul nostru până ce nu se va odihni întru Tine”. Inima noastră este făcută pe măsura lui Dumnezeu, adică infinită.
Şi tot el a spus: „iubeşte şi fă ce vrei”, pentru că vei face numai faptele iubirii şi nici o necurăţie nu va mai fi.