Nu va mai abtineti!
April 2, 2008 2:31 pm Octavian Dărmănescu
Octavian Dărmănescu
Nu vă mai abţineţi!
- pamflet -
Stimaţi telespectatori, nu vă mai abţineţi! Abstinenţa este dăunătoare libidoului şi bunei dispoziţii. Fermoarul s-a inventat chiar pentru dumneavoastră, s-a dus de mult dictatura nasturilor. Bucuraţi-vă de beneficiile tehnicii, nu mai ascultaţi la zvonurile moraliştilor de apă dulce! Nu s-a dovedit cum că morala are vicii de funcţionare? Vă mulţumim, aşadar, pentru solicitudinea cu care ne urmăriţi. Întotdeauna aţi avut încredere în programele noastre de divertisment. Ne-a sosit la redacţie o informaţie incertă: supraomul lui Nietzsche va avea cearcăne şi burtă. Rândul 12, vă rog, nu mai plângeţi, concursul de parapantă pentru supraponderali nu se va amâna. Drum hazliu, atenţie, cad premii. Cronometraţi-vă satisfacţia, în această emisiune toţi vor pleca acasă cu ceva!
Invitatul din această seară este un binecunoscut prieten al nostru, domnul Haplea. Aplauze pentru domnul Haplea! (…) Domnule Haplea, cităm din jurnalul dumneavoastră: „Între 1985-1989 am mâncat numai pe partea dreaptă”. Vă mai amintiţi acele vremuri? Da, bună seara şi bine v-am mâncat. Erau timpuri grele, după cum ştiţi. Am luat această decizie în semn de protest faţă de cozile interminabile la care nu puteam sta pe motiv de ameţeală. Oricum, tirurile cu roşii verzi nu picau decât spre seară, aşa că trebuia să ştii când să vii şi unde să te-aşezi. Coada ne-a călit şi ne-a crescut la sânul ei cald, în rândurile ei strânse am devenit imuni la frig şi la ploaie. De acolo am învăţat un lucru important în viaţă: nu lăsa pe nimeni să-ţi ţină rândul. Acela ori nu te va mai cunoaşte, ori se va plictisi şi va pleca în scurt timp. Domnule Haplea, care sunt cele mai frumoase amintiri din epoca de tristă amintire? Da, vă mulţumesc pentru întrebare, sunt puţine, şi doar una îmi mai stăruie în minte. Şi anume, împodobirea, alături de cei dragi, a porcului de Crăciun. Era un moment unic, aveam porcul in integrum, nu ne mai umileam, ca în cursul anului, la alimentara, pentru nişte amărâţi de adidaşi.
Dar să uităm acele vârste frugale. Ne spuneaţi înainte de emisiune că citiţi multă poezie. Da, poezia este pentru mine un divertisment plăcut, ştiţi, ajută bine la digestie. Pot spune că am şi preferinţe. Nu de mult am dat de un poem despre iubirea dintre două hamsii, regăsită, după o eternă căutare, în tingirea cu mălai. Ştiţi, m-a impresionat la modul plăcut. Domnule Haplea, bănuiesc că, adorator pasionat al poeziei, vă place să visaţi. Aţi ghicit, îmi place mult să visez, artificial sau nu. Când eram mai tânăr fumasem toate cămăşile de cânepă din lada de zestre a bunicii. Acum visez mai scump, dar mai bine. Bunăoară aseară, după cină, la un trabuc ilegal, când se făcea că pluteam pe un samovar înclinat într-o mare de ceai negru. Dragi prieteni, nu vă puteţi închipui în ce tărâm de vis am naufragiat. Se făcea că mă plimbam aiurit, salivând din toate papilele, printre munţi de îngheţată pe care păşteau mii de vaci Milka. Din pământ creşteau enorme calupuri de salam Gourmet, râurile clocoteau de ţuică fiartă, clăi întregi de vată pe băţ îmi ţineau calea. Contemplam cu nesaţ primăvara arteziană din miile de tigăi cu floricele, când, la un moment dat, un bulevard rulant din hârtie igienică mi s-a deschis în faţa ochilor. Nu mă putem opune atracţiei cu care eram împins în marele sul care se împacheta cu o viteză ameţitoare. M-am trezit ud leoarcă, mulţumit pe cinste de adrenalina pe care o secretasem din belşug.
Aplauze pentru domnul Haplea, bravul nostru erou! (…) Domnule Haplea, ce părere aveţi despre societatea în care trăim. Stimată doamnă, e praf pentru că e plictis prea mare! Cine ne opreşte de la o porţie dublă de mititei legată de trei halbe de bere rece? Viaţa merită trăită, dacă îmi permiteţi, mâncată. Coana Lucsiţa a lui nenea Iancu, gurmanda din La moşi, a făcut şpagatul şi şi-a fracturat biletul de tramcar. Noi ce să ne fracturăm? Suntem asiguraţi cu acte în regulă, maţele noastre creţe nu pot crăpa aşa de repede. Mâncaţi tot şi colectaţi replici! Ascultaţi-mă pe mine, cu timpuri ca astea nu vă mai întâlniţi. Ce pax romana, ce La belle epoque ? Trăim timpul mâncării ieftine şi multe, nu mai staţi pe gânduri! E rece sosul? Nu-i nimic, se încălzeşte-n burtă! E verde para? Nu-i nimic, se coce-n gură. Nu mai staţi pe gânduri, că uite, ne trezim cu Apocalipsa.
Domnule Haplea, ce sfaturi le daţi telespectatorilor noştri? Dragi prieteni, nu vă mai abţineţi! Omul este proprietarul dreptului de a mânca. Este unul dintre drepturile noastre fiziologice, cel mai scump, deci cel mai hăituit la vremuri de restrişte! Mâncaţi cu încredere orice vă place, viaţa e scurtă! Vi se apleacă? Nu-i nimic. La aplecat, lămâie, la leşin, descântec. Stimaţi gurmanzi, evitaţi foietajele şi consumaţi cu încredere halvaua. După ce aţi trecut prin aceste mici indispoziţii vă puteţi relua liniştiţi prânzurile voastre preferate. Mâncaţi orice, totul se poate găsi, cumpăra, mânca. Personal, sunt înnebunuit după e-uri. Fără e-uri ciocolata n-ar mai fi ciocolată, sucul n-ar mai fi original. La vederea carminului de salam, după mine cea mai interesantă culoare, toţi pictorii ar trebui să-şi încline şevaletele. Poftă bună şi sărbători carbogazoase!
***
Octavian Dărmănescu
a scris
cartea
“Convertirea prin literatura”
Daniela :
Date: April 2, 2008 @ 3:10 pm
Acest pamflet ar trebui sa obtina o mai larga audienta.Oare nu ar putea sa-l preia de exemplu grupul DIVERTIS?
Ada Iliescu :
Date: April 2, 2008 @ 9:25 pm
Mea culpa !Sunt cam inapoiata !
Niciodata nu mi-au placut asertiunile …”in canon”!
Sunt adepta “redactarilor” clare!
Fara zigzag-uri!Fara …alunecari!
N-am ramas cu nimic din lectura acestui….”pamflet”! De prost gust!
Ma minunez ca l-ati dat pe post, AICI, Laurentiu Dumitru!
Care e morala ? Care e mesajul?
Cu cat am devenit noi mai buni, citindu-l !
Cu sinceritate!
R: Ma asteptam sa-l “intelegeti”! In fine… LD.
Ada Iliescu :
Date: April 2, 2008 @ 11:33 pm
Nu, Laurentiu Dumitru, nu e vorba ca n-am inteles, dar ….m-a obosit!
diana :
Date: April 3, 2008 @ 11:06 pm
Acest stil de a scrie pare obositor pentru ca ne-am obisnuit cu lectura usoara, care ni se ofera mura-n gura. Nu mai avem timp sa “rumegam” nimic, vrem sa inghitim direct. Asta ni se trage de la TV, unde toata informatia ni se ofera fara ca noi sa facem nici cel mai mic efort, sau cel mult acela de a apasa cu degetul mare pe telecomanda. Eu zic ca astfel de articole sunt un fel de educatie fizica pentru creierul nostru obisnuit cu “sedentarismul”.Mie mi se pare ca acest pamflet isi gaseste foarte bine locul aici si mai cred ca n-a fost inteles asa cum trebuie, nu i s-a priceput ironia.
Ada Iliescu :
Date: April 4, 2008 @ 12:46 am
Domnisoara Diana, aveti si Dvs. dreptate!Cum sa n-aveti dreptate!
Ati “atacat” subtil un om debordant de sincer! Va felicit!
Sunt filolog si stiu ce inseamna un pamflet!
Sunt, si un mic hermeneut ca sa pot “citi” printre randuri!
Dar Balanta pozitiva din mine, al carei mare si inadmisibil defect este ….sinceritatea si, mai ales, formatia mea de metodist”, inregimentat” in exprimari clare, concise si la obiect, m-au determinat sa spun adevarul!
Care TV??? Sunt ani de zile de cand nu ma mai uit la TV!
Daca vreti sa stiti, ca-n facultate, am si avut ca Lucrare de an, “aplaudata”, exact o tema despre ironie: “Ironia si witz-ul romantic la M. Eminescu”!
Mai sunt, si o persoana care are spirit ludic si sunt, si joviala, dar atunci cand trebuie!
Nu doresc sa fiu catalogata suburban si pe rol de gospodina, care s-a plafonat, privind la telenovele!
V-am inteles aluzia, dar nu eu sunt aceea.
Pur si simplu am recunoscut ca m-a obosit!
Stilul meu de a redacta ceva este “noncontradictoriu, exhaustiv si cat mai simplu”!
Arta de a scurta nu o poseda oricine!
M. Preda zicea, candva:
” Imi plac toate cartile care pot fi citite si intelese.”
Deci nu eu sunt aceea care n-a priceput ceea ce a dorit sa comunice autorul, ci companioni, care sunt inteligenti si credinciosi ca noi , dar care nu au terminat toti Literele!
E posibil ca acest “segment” sa nu fi receptat aluziile autorului.
Cu aceeasi stima !
greenstory :
Date: April 4, 2008 @ 4:04 am
Nota zece pentru pamflet, Octavian Darmanescu nu se dezminte si vom auzi, cu siguranta, acest nume si pe viitor, “noi, filologii”…:D
Cat despre comment-urile acestei venerabile d-ne, sincera si modesta, sunt un adevarat deliciu intelectual, dovedind ca, iata, avem si noi “englejii” nostri, nu numai Dickens se poate lauda cu o doamna Merdle… Citindu-le, iti pare ca o auzi perorand aceleasi cuvinte pline de amabilitate si condescendenta: “De-ar fi sa nu ne mai vedem decat intr-o mie de ani, sa zicem, si tot m-as bucura sa cunosc sumedenie de fiinte fermecatoare si pline de talent, din cercul carora sunt astazi exclusa. O societate cu mult mai primitiva m-ar incanta. Odinioara, cand invatam la scoala, era o poezie care suna astfel: Iata, sarmanul indian, a carui minte nu stiu ce facea! Daca cei cativa mii de oameni din inalta societate ar avea putinta sa plece si sa devina indieni, m-as inscrie si eu numaidecat, dar deoarece noi apartinem inaltei societati, n-avem cum sa fim si indieni, din pacate….”.
Sigur, si niste indieni, ca noi, care nu am terminat… (si daca am terminat, oricum nu mai conteaza, din moment ce nu suntem de aceeasi parere cu dumneaei) Literele, ne putem da seama cand si unde trebuie pusa virgula, mai ales cand ea, virgula, abunda in fraza, cu si fara rost, si ne intrebam noi, asa, pe indieneasca noastra, de ce ar pune cineva virgule aiurea, cu siguranta numai din modestie, ca sa nu dea impresia ca stie prea multe, desigur, caci se prea poate sa existe si companioni care, bineinteles, fiind ei, companionii, la fel de inteligenti si, mai ales, de credinciosi ca “noi”, nu sunt, totusi, absolventi de Litere, prin urmare limitele in intelegerea unui pamflet sunt evidente la acestia, neterminatorii de Litere. Drept pentru care, cu toata modestia, apreciem efortul depus in slujba cuvantului scris si intrebam, de la inaltimea umila a conditiei noastre de “indieni”…: Daca o persoana, emitand anumite judecati sau idei proprii, se pune intr-o lumina defavorabila, as putea spune chiar ridicola si, prin urmare, tragi-comica, ea, persoana in chestiune, neavand aceasta intentie, poate fi numit rezultatul un pamflet? Daca da, felicitari si pentru doamna.
Ada Iliescu :
Date: April 4, 2008 @ 11:36 am
@Pentru Dl “INDIAN”
Sunt pareri si pareri!
Deja n-ati avea ce sa cautati pe un blog crestin, daca nu admiteti dreptul la opinie, Stimate Indian!
Daca sunteti adeptul fariseismului!
Daca propagati “zicerea” cu “botnitza” la gura !
Dreptul la opinie este al fiecaruia!
Eu n-am spus ca pamfletul n-ar fi superbisim![ v.alte postari ale mele cu privire la articolele extraordinare ale autorului in cauza!]
Nu! Am spus doar ca m-a obosit acest stil! Ca nu mi-a creat o bucurie spirituala ! O stare de bine!
Si care e problema? De ce v-ati ofuscat? Ce va deranjeaza ca nu-mi plac pamfletele???Dvs.va place si aveti ca hobby “apretatul” lenjeriilor si al altor materiale din casa asa cum imi place mie???Ma simt regina daca am casa curata si tot ce se preteaza la apretat, apretez si… tot el calc![ am si menajera, dar asta imi place sa intreprind numai eu!]
Trebuie sa imbratisam pasiunile – unii la altii – ??? Sa ascultam numai ce ni se spune, recomanda si impune??? Iarasi sa fim clonati si inregimentati??? Asta trebuie sa facem pe un blog crestin???Si aici???
Stiti ce cred: v-au binedispus cele scrise in pamflet, pentru ca – in viata de toate zilele – , va place sa fiti scarcastic si sa “atingeti” cu ascutsul limbii, pe aproapele Dvs.!Eu am folosit”arma cuvantului”, altfel!Sa binecuvantez!
Se vede ca sunteti asa, cata vreme ati vazut ca, imediat m-ati”taxat” ca pun virgule, si inainte de “si” adverbial !
Iar, daca Doamne fereste, s-a strecurat vreuna in plus, luati-o ca pe o “licenta” computericeasca ! Nu puteti face asta? Insemna ca nu puteti ierta! Neputand ierta, nu sunteti ortodox veritabil, ci un “simulacru”!
Paradoxul este ca am scris o carte, pe aici: “Aproape totul despre virgula”, care a fost bine primita si iarasi “aplaudata”!
Nu-i nimic! Va iert! Eu stiu sa iert!
Important este faptul ca m-am convins ca nici pe un blog crestin nu exista 100% OAMENI ADEVARATI, CRESTINI, care sa nu genereze durere APROAPELUI lor.
Cu acest “drept la replica”, imi iau “la revedere ” si nu voi mai scrie NIMIC pe acest blog!
Mii de scuze, Laurentiu Dumitru!
Dvs. n-aveti nicio vina !
Felicitari pentru stradania Dvs.!
Doamne, ajuta !
Ada Iliescu :
Date: April 4, 2008 @ 12:27 pm
Tot pt. Dl/Dna @Indian,
cel/cea cu teama de a se deconspira si de a avea curajul – asa cum am avut eu – sa-si scrie numele real pe un blog crestin!
[ De ce va e frica? De cine va e frica?]
Din start se vede ca nu sunteti sincer/a, Dle/Dna “ISTORIE VERDE “!
Din start se simte caracterul Dvs.!
Vreau sa va dau, totusi, o consultatie gratuita si, in acest fel, sa va multumesc pentru tot ce ati scris “atat de despre mine” – o companiona care, mai are un pic si ajunge personaj negativ intr-un “pamflet”[ sa dea Domnul sa nu treceti NICIODATA printr-o perioada atat de irespirabila prin care trec eu, acum, nevinovata generata de valoarea mea - umana -, in primul rand! Tot din cauza unui/unei"greenstory"] :
***********************************
Pe cateva pagini ale unei carti a mele, veti gasi urmatoarea explicatie:
In LR, neinitiatii confunda pronumele de politete( dumnealui, dumneaei s.s.) cu substantivele in N.Ac.G.D.( doamna, doamnei, domnului s.a.), punand pe “Maria sa CRATIMA”….anapoda; iar, daca mai vor sa le si abrevieze, e….velikaia catastrofa !
Si atunici SUBSTANTIVELE in N.Ac. si in G.D. se prescurteaza asa:
1. Domnul = Dl ( fara punct);
= D-l( fara punct);
Domnului= Dlui( fara cratima si
fara punct)
2. Doamna = Dna(f.c.si f.p.);
Doamnei= Dnei(f.c.si f. p.);
3. Domnisoara = Dra( f.c. si f.p);
Domnisoarei= Drei(f.c.si f.p.)
Alta situatie apare la PRONUMELE DE POLITETE abreviat:
1. dumnealui= d-lui;
2. dumneaei = d-ei;
3. Domnia lui = D-Lui;
4. Domnia Sa = D-Sa;
5. Dumneavoastra = Dvs.;
= D-voastra.;
[ pentru adresarea protocolara catre o persoana sau mai multe persoane, la nivel de politete maximum]
= dvs.;
= d-voastra.
[pentru adresarea"de bun simt" catre mai multe persoane, deci = "voi", in alt context)]
6.DomnieiVoastre=D-Voastre;
7.Domniei Sale = D-Sale.
[ Asa mi-am scris cele enspe carti!In acest registru vreau sa rama, cata vreme ma simt bine cu mine!
Oare am fost explicita si coerenta in cele ce am scris mai sus?
Ce sa ma fac? Acesta este stilul meu! Si bunica mama Leana le poate citi, intelege si explica nepotului!
De aceea nu suport alte stiluri: ermetice, alambicate, false, funambulesti!
"Stilul e OMUL", zicea B.! si "Fiecare Om are un STIL", zic eu.
Asta n-ati inteles! Pacat!
[ Credeam ca scap de pizmasi, pe un blog crestini! N-am sanse! ]
Cu durere!
Dumnezeu sa ne ajute sa fim mai buni?
DOAMNE AJUTA !!!
greenstory :
Date: April 4, 2008 @ 4:07 pm
Scumpa Doamna !
Mai intai, vreau sa imi cer, cu sinceritate, iertare pentru starea de agitatie si de suparare pe care cuvintele mele, intr-adevar ironice, desi nu pornite dintr-o inima pizmasa, au creat-o in sufletul dumneavoastra. Am gresit, tratand impresia pe care ati exprimat-o in subsolul acestui pamflet cu prea multa voiosie piperata, insa intentia mea nu a fost, nicidecum, aceea de a va provoca durere sau, si mai rau, de a va stopa dorinta de a mai posta vreun comentariu pe viitor pe acest blog, pe care il apreciem, evident, la fel de mult. Vreau, de asemenea, sa va multumesc pentru precizarea asupra greselii pe care am comis-o, din graba si neatentie, la ora inaintata la care am postat comment-ul meu, mi-a folosit mult si recunosc ca m-am bucurat sa imi fie reamintit faptul ca niciodata nu suntem scutiti de greseli.
Poate de aceea am avut indrazneala de a scrie acele cuvinte, deoarece si pe mine ma descumpaneste si uneori ma intriga neputinta oamenilor de a accepta dreptul altora la opinie, oricat de diferita ar fi aceea de a noastra. Ori si alegerea acestui pamflet, pentru a fi oferit cititorilor acestui blog, este demna de respect din parta noastra, deci nedumerirea pe care o exprimati in primul comentariu era, cumva, o limitare a dreptului la opinie, nu numai al “culegatorului”, dar si al autorului, care a ales acest mod de a scrie, mai putin clar si concis, stiind, foarte probabil, ca sunt printre noi, cititorii blogului de fata, unii care vor gusta din plin umorul fin si ironia subtila din spatele “zig-zag”-urilor sale…
Sigur, aveti dreptate, faptul ca nu a fost si cazul dvs. nu ma indreptateste sa va condamn, iar daca aceasta a fost impresia lasata de comentariul meu, inca o data va rog sa ma scuzati. E foarte laudabil ca aveti acest spirit neobosit care va indeamna sa cercetati si sa va adaugati opinia la diversele teme tratate aici, ar fi trist sa va opriti doar pentru ca cineva a fost, poate, prea acid sau opac in intelegerea dorintei dvs. Am simtit nevoia sa “intep” balonul in care pareti uneori sa plutiti, la inaltimi pe care doar ni le putem inchipui, noi, ceilalti cititori, iertati-ma din nou daca sunt prea sincere vorbele mele, caci, daca vorbim despre a fi crestin, ar trebui sa ne plasam la picioarele celor carora ne adresam pe aceasta tema, iar nu in varful piramidei, oricat de sus ni s-ar parea ca ne situam, prin varsta, experienta, demnitate sau functii si realizari. Cea mai de pret virtute si singura de la inaltimea careia putem avea pretentii de sfatuitori e smerenia, in discutiile despre credinta, iar aceasta ne lipseste cu desavarsire, indiferent ca o recunoastem ori ba. Sigur, si gestul meu este lipsit de aceasta floare rara… si pentru ca nu pot sa v-o ofer, laolalta cu scuzele mele, va rog sa iertati si mandria care mi-a inspirat “rautatile”, considerand-o o ispita in plus, in acest post binecuvantat, pe care ne straduim sa il trecem, cu un plus de invatatura spre bine… Mi-ati devenit draga, prin reactia omeneasca pe care ati avut-o la “reactia prea omeneasca” pornita dinspre partea mea, asa ca va urez multa sanatate si ajutor de la Domnul, sa treceti cu bine incercarile de care vorbeati si sa ne regasim aici, in alte comentarii, mai calde si mai apropiate, pe viitor. Doamne ajuta!
PS Pseudonimul meu este “poveste verde”, din doua motive: “povestea” mea este, inca, “verde”, in sensul de “cruda”, “fara vechime”, iar dorinta exprimata prin acest alter-ego ar fi ca ea sa ramana mereu “verde”-proaspata si nealterata de negrul acestei lumi, pe cat posibil. Iar frica, da, imi este, de multe lucruri si de multe fiinte, insa, mai ales, de mine insami….
diana :
Date: April 4, 2008 @ 6:04 pm
Imi pare rau daca te-am facut sa te simti in vreun fel vexata, dar pe mine nu ma deranjase “dreptul tau la opinie” ci consternarea ta:”Ma minunez ca l-ati dat pe post, AICI, Laurentiu Dumitru!”
Observasem ca esti o persoana cunoscatoare in ceea ce priveste literatura si nu m-am gandit nici o clipa ca esti o gospodina care priveste telenovele. Poate ca am simtit nevoia sa-ti raspund astfel pentru ca autorul articolului imi este prieten si am simtit nevoia sa il apar cumva. Atata tot.
Ada Iliescu :
Date: April 4, 2008 @ 7:56 pm
Dnei @ greenstory,
Distinsei “Reprezentante feminine a Creatiei Divine”, aceea care a fost daruita de Dumnezeu cu “condei” si “Har de Regina”, in a-l manui cu maiestrie, dar al carei “suflet” este al unui om, care inca “nu e bine cu el insusi; care nu se simte bine in proprii” si care… nu e “liber”, d.p.d.v. biblic, asta insemnand ca IISUS nu s-a instalat inca, destul de confortabil, in camara sufletului sau !
Acestei “Reprezentante feminine a Creatiei Divine”, ma inchin cu deosebit respect si cu aleasa admiratie si pretuire, “aplaudandu-l”(inca din clipa cand am citit mesajul), tot pe Tatal Ceresc, cel care semnifica si va seminifica, mereu, CUVANTUL, pus atat de maiestrit in spiritul unei persoane deosebit de culte si demna de admirat !
Va dau nota 10( zece) cu felicitari, Stimata Doamna!Nu pentru ca v-ati reparat greseala, ci pentru modul exemplar in care stiti sa manuitio FRAZA! Pentru vocabular si, dece nu, pentru sensibilitate si autocritica!
[ Sunt dascal!Sper sa fiu inteleasa ca pot pune, si note!]
Insa, Companionei mele de pe acest blog, nu-i spun decat:
“Doamne, iart-o, ca nu stie ce face!”, deoarece eu le-am iertat si le iert- si pe D-Sa, si pe @diana -.
Hotararea de a iesi de pe acest blog este ferma, cata vreme m-am regasit in poezia lui T.Arghezi:
“Iesi din dogma si, tiptil,
Fa-te -la citit- , copil!
Asta, Domnule Confrate,
Da alean si… sanatate!
Eu, cum vezi, incet-incet,
Ma facui ….analfabet!”
Unde voi pleca? Stiu exact ca voi merge undeva unde nu voi mai fi crucificata, ca n-am fost fariseu, ci S I N C E R A ! “Agresiv” de sincera !
Asa cum mi-e caracterul! Asa cum mi-e drag sa merg si sa fiu, de o viata, “pe caile dragi Domnului!”
Ma voi adaposti si ma voi redescoperi ….in POEZIE !
Poezia care merita a fi citita si simtita !
Acolo unde “mintea coboara in inima” fara a mai avea martori sau…”purtatori de cuvant”!
[ "Noul Testament" si alte carti de suflet, ale "Sfintilor Parinti" stau, clipa de clipa,tronand in sufletul meu si pe noptiera mea!
As muri daca n-as citi un verset, la intamplare,5 minute macar, oricat as fi de "cazatura", in seara aceea - d.p.d.v. fizic sau psihic!]
**********************************
De ce am ramas consternata?
Pentru ca niciodata si nimeni nu m-a jignit, culmea( scripta manent!)asa, sa mai si ramana pe hartie / ecrane, ca pe acest blog !
Am avut si am pizmasi, dar, cu cat m-au lovit, pe la spate, prin colturi, ajutati de “rechinii” cu/langa care inotam toti( numai ca pe ei ii protejeaza),cu atat m-am urcat pe piedestal( vine vorba lui I. Bratianu), fara sa doresc eu asa ceva( am si acrofobie, la modul propriu!)
Pe toti pizmasii mei i-am iertat si ii iert, pentru ca sunt crestina – fara Teologia la baza – , dar neintinata de microbul modernismului, si ii mai iert, intrucat “Pizma e ancestrala si mioritica”!
Mai sunt consternata de ce mi s-a intamplat pe blog, cata vreme, pana acum numai cuvinte atingatoare am auzit despre mine si chiar mi s-au spus, cu sinceritate, de altcineva decat de catre cei din “bransa” mea, (aceia care te “iarta” pentru toate binefacerile date de DOMN, dar nu te iarta ca esti mai bun decat ei, la job-ul tau, acolo, ca-ti vezi de treaba, “muncind si-n rugaciune”!!!)
Am tot auzit ca as fi:
“Mama fratilor Grahus”; mama-profesionista;”mama-closca”; “mamaie-cangur”;”unitate-etalon de masura pentru’suflet’
( studentii mei m-au proclamat asa);”bun national”( MEC si 2 Edituri mi-au spus asta);”Maica Tereza”( prietenii etc. asa imi zic);vecina-inger( babele, cand ma duc cu salariul pe vara, la tara, si le dau bani sa secere, sa treiere Etc.); nevasta-model, ce-si apara si isi onoreaza, de peste 30 de ani, barbatul si “cuibul” ; universitar atipic, de valoare intrinseca si cu prestanta, performante si prestatie de admirat; autor a peste 20 de carti si enspe zeci de articole, studii, prefete etc.; laureata a Academiei Romane din 1995; un om care a respectat si respecta “Decalogul”, cu cerbicie; un om al carui ideal este :”sa nu ofteze nimeni din cauza lui” s.a.m.d.
Nu este o lauda de sine!
N-am cum sa respect, aici, ce vrea Domnul:
“Taci tu, sa vorbeasca faptele tale!”
Sunt legata de maini, aici!
N-am cum sa va relev faptele mele superbe!
Dar “Cine da in mine, eu am dat si voi da cu paine!”
Va iert si va doresc ca:
“Domnul nostru IISUS HRISTOS sa va tina in palma mainii drepte, iar INGERII sa va ocroteasca -oriunde- v-ati afla !”
[ Nimeni nu poate intelege cat de multa Gramatica stie Tatal Ceresc!
Si...ce mult a iubit IISUS, si "adverbele"!]
Asa sa ne va ajute bunul Dumnezeu!
diana :
Date: April 6, 2008 @ 12:27 am
Am vrut sa inchei discutia legata de acest subiect, dar nu ma pot abtine. Mi se pare ca exagerati putin. Nu a vrut nimeni sa va jigneasca, din contra, dvs ati aruncat prima piatra. Eu una imi cer iertare si sper sa nu fiu eu pricina pentru care nu veti mai vizita acest blog. Cam exagerat sa spuneti ca va simtiti “crucificata” si sa va imaginati ca suntem “pizmasii” dvs.
Ada Iliescu :
Date: April 6, 2008 @ 11:55 am
@ Diana, draga mea,
Buna dimineata,
Daca esti putin atenta cand vei reciti mesajul Dnei “Poveste Verde”, vei simti – asa cum simt eu, de o viata, in jurul meu – , ironia “lucrata”, subtire, dar care sapa adanc! Care doare cumplit, daca te stii nevinovat si daca ai o structura sufleteasca de o sensibilitate aparte, asa cum am fost eu daruita de Domnul!.
Eu consider ca un om e “crucificat”, si atunci cand i se aduce o vina care nu e intemeiata, iar el o accepta, intoarcand si obrazul celalalt, dar numai Dumnezeu stie cat sufera, cate insomnii are, cat isi face probleme si cat se intreaba:
“De ce? Cu ce am gresit? Ce am facut de ma desfiinteaza ca om!???”
Reciteste mesajul Dnei@greenstory, pune-te in situatia mea si vei vedea ce hotarasti, vazandu-te considerata – si penibila, si viitor personaj de pamflet – !!!.
Tu n-ai fi ripostat ?
Tu stii cine intra in pamflete???
Cum sa mi se spuna asa, cand eu n-am facut decat ce spune Dumnezeu: sa nu fiu fariseu, ci SINCERA! Am avut curaj sa recomand – ca pe un BLOG crestin – sa nu apara adverbul”NU”, atasat la verbul”A SE ABTINE”, cuvinte din fondul scabros al limbii si cultivarea dezmatului, fie el si culinar, cata vreme Tatal Cersc ne invata sa facem exact INVERS, adica SA NE ABTINEM, sa fim cumpatati in tot ce facem, sa nu ne facem idol nici din hipercorectitudine, chiar !!
N-am zis ca tipul n-are talent, dar ce cauta un asemenea pamflet AICI, unde ne zbatem toti sa mergem numai “pe caile atat de dragi Domnului???”
Daca tipul ti-e amic, “tipa ” la el, ia “joarda” asa cum zice tot Sfanta Scriptura! Nu-l lasa in durerea lui!
Atunci ii vei fi “prieten”, nu cand ii “stergi lacrimile”, ci cand il “ajuti sa nu planga” !
Si, daca Laurentiu Dumitru – pentru care am un respect incomensurabil – , a hotarat sa accepte asemenea “fituici” pe blogul sau, eu nu am ce cauta aici!
M-am saturat de “mizeria umana”!
Vreau puritate, candoare, frumusete si bucurii spirituale.Speram sa le aflu AICI! Dar, am fost cumplit jignita, dorind sa fie BINE!
Si asa viata, la tot pasul, e mizerabila, realisti fiind!
Nu din vina ta voi parasi acest loc unde, pret de 2 luni am “respirat” profund si mi-am pus toata fiinta mea in slujba BINELUI!
Esti o fiinta cu bun-simt si, intr-adevar, crestina, desi nu te simt scolita la nivelul lui Madam “Poveste Verde”, care aduce cu Sefele mele( 2), ardelence, care mi-au tocit neuronul – 35 de ani- , cu fariseismul, tafna si alunecarile lor balcaniste si meteorologice, nevenindu-le sa creada:
“Ce fiinte superbe mai , si alte zone ale tarii, nu numai Ardealul lor!”
[ Mi-a trecut de dor de tipele , care, nu ma suportau, pentru ca:
nu le asteptam "cu cafeaua nici prea fierbinte, nici prea rece", ca nu le deschideam usa Garii cu capul, cand le-as fi pus la tren, ca nu le "cantam in struna", ca nu le culcam 3 zile pe saptamana la mine, ca nu le duceam vara, pe la terase, ca nu le caram plasele s.a.m.d.]
N-am facut asa ceva si nu voi face, daca stiu ca ma arunca in strada !
Si totusi, jignita , in stilul Companionei noastre, n-am fost! Dar….eram “pedepsita”, neavand acces la plata cu ora, la gratificatii, la Bufeturi suedeze date in cinstea cadrelor cu statulul meu, castigat prin munca sisifica
( etimologia cuvantului ” a munci” inseamna = “chin”) s.a.
Stii, draga mea @diana, ce s-a ales de ele? Si, mai grav, de copiii si nepotii lor??? Mi-e groaza sa-ti spun!Acum , la 65-75 de ani, e vai de mama lor! Mi-e mila de ele!
Mereu m-am rugat: “Iarta-le , Doamne, ca nu stiu ce fac !”
Cu convingerea ca m-ai inteles, te implor sa ma crezi ca vei ramane in universul meu spiritual ca si o companiona de exceptie, care stie sa “socializeze” si , mai ales, care are credinta adevarata, dand dovada de puritate spirituala, bun-simt si sinceritate!
Cu toata stima unei Doamne “la apus”, cu toata iubirea biblica si cu aleasa pretuire pentru o fata minunata care si-a ales un nick antologic – DIANA !
Doamne, ajuta !
diana :
Date: April 8, 2008 @ 4:50 pm
Off! In primul rand, daca tot ma intrebati cum as fi reactionat la astfel de raspunsuri ironice, credeti-ma pe cuvant ca nu as fi facut altceva decat sa apreciez talentul scriitoricesc al persoanei respective si as fi “gustat” stilul pamfletar. Poate ca, intr-adevar, sunteti prea sensibila.Am inteles ce vreti sa spui prin “crucificare”, caci oricat de “putin scolita” as fi, ma duce capul sa inteleg ca nu va refereati la tintuirea propriu/zisa pe cruce. Apoi,fara sa doresc a va jigni, va spun ca nu mi se pare chiar ca ati intors si obrazul celalalt, caci daca Mantuitorul isi accepta crucificarea asa cum o faceti dvs,era vai de noi. In tot ce scrieti aici se simte un patetism exagerat si am impresia ca “suferiti” de sindromul persecutiei. In plus, nu am reactionat astfel pentru a sterge lacrimile prietenului meu, pentru ca nu as avea ce lacrimi sa sterg. Va asigur ca, dupa cum il cunosc, nu a suferit in nici un fel citind afirmatiile dvs.Eu am protestat pentru ca inca sunt convinsa ca nu ati inteles mesajul acestui pamflet.In nici un caz autorul pamfletului nu ne indeamna sa nu ne mai abtinem si credeti-ma ca in mod sigur incearca si el sa mearga “pe caile atat de dragi Domnului”.
diana :
Date: April 9, 2008 @ 5:38 pm
*ce vreti sa spuneti
greenstory :
Date: April 10, 2008 @ 8:16 pm
Boooon….. Stiind din start ca fac o prostie (nu o greseala, mai mult decat atat, o prostie) si asumandu-mi stupizenia de moment, tastez un raspuns la numeroasele replici, venite in urma incercarii mele, una neagresiv de sincera, de a indulci admonestarea cam intepatoare pe care o adresasem unei doamne respectabile, comentatoare a acestui pamflet. Desi scrisa intr-un stil glumet si deloc rautacios, putea fi jignitoare pentru o natura simtitoare, asa ca am considerat ca e bine si frumos sa imi cer scuze daca am ranit anumite sensibilitati, tinand cont de varsta “adrisantei”, considerand ca voi fi inteleasa, daca nu iertata pe de-a intregul. Se spune ca greseala recunoscuta e pe jumatate iertata. Greseala mea era numai pe jumatate atat de mare pe cat am recunoscut-o eu, fie vorba intre noi (nu mai spunem, oricum, nimanui, asa ca putem fi sinceri, nu? Chiar neagresiv de sinceri.) Deci, daca “mea culpa” ar fi fost inteleasa, ar fi rezultat trei sferturi iertare, ramanand un sfert de resentiment, perfect acceptabil, doar suntem oameni, nu sfinti (unii dintre noi).
N-a fost asa. OK. Nu toata lumea poate trece usor peste un afront. Dar faptul ca se continua acest “conflict”, fara rost si fara sare si piper, lasand impresia clara ca cineva sufera din lipsa de atentie si incearca tot posibilul ca sa o capete, faptul ca ni se arunca praf in ochi, pretinzandu-se a fi tamaie, si scuipat in obraz, cu titlu de agheazma, asta e prea mult pentru limitatele mele puteri de “political correctness”. Drept pentru care nu intorc niciun obraz, din cei patru pe care ii posed, ci spun raspicat ca ar trebui sa nu se mai erijeze nimeni in suprem judecator pe aici, prin lumea in care cu totii ne ducem pacatele, ca ar trebui sa ne amintim ca numai Dumnezeu bunul stie de ce si cum ni le tragem, iar daca vreun om care ne-a nedreptatit vreodata a ajuns rau, nu inseamna ca e pedepsit pentru vina fata de noi(admitand ca ar avea vreo vina fata de noi). Mai spun ca iertarea fara uitare nu are valoare, deci sa nu ne mai laudam ca iertam, daca nu o facem cu adevarat. Hai sa fim sinceri, macar o data, neagresiv de. Mai spun ca nu e deloc frumos si chiar deloc-deloc crestinesc sa dai cu pietre in cel care a indraznit sa te intepe cu o ironie, e urat si mitocanesc sa folosesti cuvinte dure si zeflemitoare, fata de cel care a fost doar subtil ironic, pastrand limitele de respect si consideratie. Mai spun ca nu e deloc frumos si e chiar plictisitor, pentru cei care au si altceva de facut, sa te apuci sa iti povestesti viata, chipurile, desi nu vorbesti decat despre superbele fapte si trairi pe care le-ai adunat, in ciuda persecutiilor pe care le-ai trait din partea tuturor. Ar trebui sa luam aminte la cei care au supravietuit inchisorilor comuniste, ajunsi acolo pe motive politice sau religioase, poate am intelege ca sunt oameni care stiu cu adevarat ce inseamna crucificarea si care au putut sa se bucure de ea, caci i-a ridicat la Rai. Daca exista un “Jurnal al fericirii”, memoriile unora de pe aici ar putea fi intitulate “Jurnalul frustrarilor”, numai ca nu stiu cam cati ar avea rabdarea supraomeneasca sa le citeasca……
Nu suntem sfinti. Unii dintre noi. Cei care sunt, nu o spun. Ii lasa pe altii sa o spuna. Nici macar nu o cred. Iar cei care o cred, ba o si mai striga pe la rascruci, sunt cu atat mai departe de acest ideal. Insa ceea ce ma scoate din sarite nu e nervul atins al celor din jur, acesta e bine sa existe si sa reactioneze, face viata mai interesanta si tine mintea in alerta, asa ca sunt recunoscatoare cand starnesc oarecare miscare prin prezenta mea, chiar si una ofensiva. Din orice controversa se poate invata ceva, orice conflict poate fi constructiv. Circumstantele conteaza, desigur, insa aici ne intalnim, credeam, ca sa crestem, ca sa mai invatam ceva, ca sa ne intersectam ideile si sa le ridicam spre zone mai oxigenate.
Ori fumurile si claxoanele nu dau voie nici privirii sa se inalte, nici urechii sa fie gadilata. Ma deranjeaza. Si mai ales, ma deranjeaza sa tac, atunci cand cineva isi inchipuie ca nu se vede, daca isi acopera ochii. Ba da, doamna, va vedeti. Vi se vede cu ochiul liber fatarnicia, ignoranta, nu numai in ale teologiei, patetismul si trufia egocentrica. Asa ca lasati-o mai moale, aici chiar sunt si oameni care gandesc, si, spre rusinea dvs, mult, mult mai tineri. Ne e jena cand cei mai in varsta, de la care asteptam exemplu de intelepciune, ne servesc gogosi rasuflate, pe post de trufe acum dezgropate. Asterneti servetul peste ele, sa nu se raceasca degeaba. E prea mult adevar crud in jurul nostru, ca sa ne mai facem ca zambim la oglinda. Si, apropos, nici semnul exclamarii nu mai are chiar atat de multa cautare. Vorba dulce……
greenstory :
Date: April 10, 2008 @ 8:59 pm
***ba o mai si striga***
greenstory :
Date: April 10, 2008 @ 9:54 pm
Si inca mai spun: problema cu povestea verde e ca s-ar putea, chestie neluata in calcul, sa spuna niste lucruri chiar verde. Verde in fata. E mai corect decat ecosez in spate. Asa ca, verde praz sau brotacel, insa in fata si pe fata, abundentza de referiri la credinta nealterata si neabatuta, pe care o fluturati ca pe un steag rosu (cu secera si ciocan, cu tot), si intrebuintarea cu emfaza a numelor persoanelor divine, ca si cum tocmai v-ati despartit de trei minute, la coltul blocului, dupa o runda de indicatii, date, iar nu primite, de catre dumneavoastra, despre cum ar trebui sa fie tratati imposibilii astia de companioni…si cam cate plagi ar trebui sa se abata peste capetele lor, insolentii si neterminatorii si nescriitorii si neuniversitarii astia, sunt, pur si simplu, exasperante!… Uite ca am pus si eu un semn de exclamare….
greenstory :
Date: April 10, 2008 @ 10:12 pm
PS Stiu acum ca ma apreciati enorm, deoarece, asa cum ati spus, “prieten virtual” nu e cel care te lauda, ci acela care “tipa” la tine. Eu am facut-o, chiar si fara semne de exclamare. Si nu ca sa va fac sa plangeti, ci ca sa va “ajut sa nu plangeti”. Sper ca v-a fost de folos.
greenstory :
Date: April 11, 2008 @ 12:26 am
PPS Si tot nu inteleg de ce v-ati scandalizat astfel din cauza titlului acestui pamflet, de la care a plecat toata aceasta poveste…curcubeica. Pentru ca, in definitiv, omul nu face altceva decat sa dea un indemn, care ar fi trebuit sa va bucure, nu sa va intristeze. La urma urmei, este exact ceea ce faceti dvs.: nu va abtineti ! Nu va abtineti de la a va ridica in slavi, cu orice prilej (sigur, tuturor ne place sa fim laudati, astia care nu suntem sfinti, dar parca nu chiar asa, cu insistenta, si nu de catre propriile guri…), nu va abtineti de la a infiera orice gand, vorba sau fapta care contravine ideilor dvs. despre viata, literatura, religie etc., nu va abtineti de la a emite judecati de valoare asupra oricui si oricarui lucru, de la inaltimea perfectiunii absolute la care va imaginati, nu va cam abtineti de la nimic. Nici macar de la a face greseli gramaticale flagrante (gen virgula intre subiect si predicat), nevazand in asta nicio problema, ca si cum, daca aveti numele scris pe o carte de gramatica (sau “enspe”-super tare licenta computericeasca!), sunteti deasupra oricarei critici. Nu sunteti. Cat despre invitatia adresata lui O. Darmanescu, asteptarea in care v-ati postat ar putea lua sfarsit, daca ati reusi sa renuntati la cele trei straturi de scotch cu care v-ati lipit mainile de cartile semnate de dvs. si ati mai deschide si pe ale altora (“Convertirea prin literatura” ar fi un inceput…). S-ar putea sa mai aflati cate ceva…si ati evita si genul acesta de controverse,… iar o data cu dvs, si noi.
blogul lui laurentiu dumitru » Blog Archive » Seria “Anomalii”: H-A-P-L-E-A :
Date: July 8, 2009 @ 2:20 am
[...] Notă: Postarea aceasta reproduce un material mai vechi, “Nu vă mai abţineţi!”. Autorul a socotit potrivita incadrarea lui si la Seria “Anomalii” . Leave a [...]