pridvorul lui laurentiu dumitru

† Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului

Nu în mod întâmplător calendarul statornicit în decursul vremurilor a fost legat de viaţa oamenilor, şi nu se putea altfel, care îşi orânduiau activitatea de zi cu zi, precum este şi astăzi. Ştim fiecare dintre noi cu câtă grijă notăm în agenda care este un desfăşurător pe luni, săptămâni şi zile, a întregii activităţi pe care o ducem, în viaţa aceasta de sub soare!

Pentru Creştinism în general şi mai ales pentru noi creştinii ortodocşi în special, calendarul a avut, are şi va avea o semnificaţie aparte. În fiecare lună a anului sunt cuprinse, pe lângă zilele obişnuite, când se sărbătoresc cei peste 1200 de sfinţi şi martiri ai Bisericii, şi marile momente din Istoria Mântuirii. Ştim fiecare ce înseamnă Naşterea lui Iisus Hristos aici, printre noi, pe această fărâmă de ţărână din Univers, numită Pământ; ştim ce înseamnă viaţa lui Iisus şi mai ales răstignirea Lui, dându-şi viaţa pentru noi, ca să fim salvaţi din păcat şi moarte. Ştim mai ales, ce înseamnă Învierea din morţi pentru a ne învăţa şi pe noi trecerea de la moarte la viaţă!

Despre Pogorârea Duhului Sfânt peste noi, după ce Domnul Iisus s-a Înălţat la Ceruri, nu numai că ştim, dar şi simţim puterea lui Dumnezeu care S-a pogorât, şi Se pogoară mereu, cât va fi lumea, şi va veni asupra noastră, mai ales atunci când rostim, din inimă, rugăciunea: „Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre!”

Iar luna cea mai bogată în semnificaţii duhovniceşti sau spirituale, luna cea aleasă, cu daruri peste măsura înţelegerii noastre, este luna martie. Cu câtă bucurie şi răsuflare a uşurare, după frigul iernii, ne gândim la luna martie, la începutul primăverii, începutul vieţii, când din amorţire şi moarte revin toate la lumina zilei. Ghioceii cei plăpânzi, în strai de feciorie, ne bat la uşa sufletului precum şi mieii zburdalnici! Floarea albăstruie, ca lacrima de îngeri, floarea Paştelui, se leagănă în adiere de vânt de primăvară sub razele zglobii ale soarelui care se aştern peste faţa pământului! Dintr-o zi în alta, fulgi mari ca petalele de trandafiri albi se mai aştern încă peste firea naturii, zicându-se că este omătul mieilor care se zbenguie în lumea purităţii. Şi toate acestea la începutul lunii martie când copiii acestui pământ îşi oferă acele mărţişoare delicate precum îngerii seamănă pe pământ ghioceii care răsar de sub zăpadă anunţând bucuria: naşterea la o nouă viaţă!

Dintr-o dată, o mare explozie de bucurie cuprinde inima noastră şi, ca prin minune, o răsfrângem asupra celor din jurul nostru: părinţi, fraţi, surori, prieteni, binefăcători, oferindu-le din inimă, un semn al preţuirii, al iubirii care nu moare niciodată, acel îndătinat mărţişor!

Luna martie mai are în cuprinsul ei Istoria Creaţiei! Exegeţii Cărţilor Sacre spun că în luna martie a avut loc aducerea omului la viaţă pe acest pământ şi nu întâmplător evreii au pus Paştele la 14 Nisan care corespunde cu 14 martie, iar Biserica Ortodoxă a fixat ca Paştele să fie prăznuit la o săptămână după cel evreiesc, calculându-se după calendarul astronomic. Şi pentru că am pomenit de calendarul astronomic, ştim despre echinocţiul de primăvară, numit anul următor sau înnoirea anului. Astfel, anul începea cu luna nouă cea mai apropiată de echinocţiul de primăvară când soarele era în constelaţia Aries, iar Paştele era în a patrusprezecea zi a lunii Nisan, ca să coincidă cu prima lună plină, aşa cum se spune în Cartea Ieşire: „Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului” (Ieşire 12, 2). Nu în mod întâmplător s-a obişnuit, parcă din zările omenirii, ca femeia să fie prăznuită, chiar în prima decadă a lunii martie, adică pe opt, cifră care simbolizează perfecţiunea! Aşa am înţeles şi eu femeia: ca o perfecţiune în acest Univers!

Iar ca o cunună plină de diamante, luna martie se împlineşte prin aşezarea, în douăzeci şi cinci ale lunii a sărbătorii Bunavestire. Buna şi Minunata Veste pentru întreaga omenire, când, din mila Domnului şi potrivit planurilor Sale din veşnicie, a trimis pe Înger să vestească Fecioarei Maria întruparea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu – Iisus Hristos: „Îngerul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David, numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei … Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit!” (Luca 1, 26-33).

În această Împărăţie a lui Dumnezeu suntem chemaţi şi noi să ne bucurăm pururea!

Iată planurile lui Dumnezeu din luna Martie!