pridvorul lui laurentiu dumitru

Preot Cristian Lazăr

   Poate fiecare dintre noi şi-a pus întrebarea: Oare a existat cândva, o împărăţie a uriaşilor? La această întrebare, voi căuta, în cele ce urmează, să găsim un răspuns.
   
Dacă luăm seama la „Moliftele Sfântului Vasile cel Mare”, care sunt rugăciuni de izgonire a duhurilor necurate, pe care preotul le rosteşte în special în ziua de 1 ianuarie, mai precis la rugăciunea a doua, vom observa, că face referire la existenţa unor oameni „uriaşi”: „Te blestem pe tine cu Dumnezeu, care prin cuvânt toate le-a zidit; şi cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui cel unul născut, care mai înainte de veci negrăit şi fără de patimă s-a născut dintr-Însul; cu cel ce a făcut făptura văzută şi nevăzută şi … a pierdut pe uriaşii cei necucernici, şi turnul fărădelegilor l-a sfărâmat şi pământul Sodomei şi al Gomorei cu foc şi cu pucioasă l-a ars şi spre mărturie fumega fum nestins…”.

   Mergând mai departe, vom deschide Sfânta Scriptură, la cartea Facerii, capitolul 6, unde spune: „Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani! În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seama de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime. Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut”. (Facere 6, 3-7) 

   Părintele Ilie Cleopa, spune că „cel dintâi împărat al uriaşilor, despre care citim la Facere a fost Azail. În vremea lui s-au descoperit aurul şi argintul pe pământ. El este primul împărat din lume care a făcut bani cu chipul său pe ei. În timpul lui s-a găsit fierul şi s-a făcut cămaşă de zale din aramă şi sabia”. Pe acesta, Sfântul Ioan Gură de Aur îl mustră zicând: „O, răutatea ta, Azaile, cu două morţi ai pierdut neamul omenesc: cu sabia, trupurile, şi cu iubirea de bani, sufletele”.

   După Azail, a luat împărăţia uriaşilor împăratul Tevel, că 314 ani a ţinut împărăţia lor înainte de potop şi toţi erau din neamul lui Cain. În timpul lui s-a început modelarea fierului şi a aramei. Al treilea împărat al uriaşilor a fost Iova. În timpul lui s-au făcut Şuierul şi alăuta, uneltele de cântat.

   După ce a murit Iova, a împărăţit sora lui, împărăteasa Noemina, prima împărăteasă din lume care a ţesut pânză şi a închegat brânza! Până atunci nu se ştia că din laptele dobitoacelor se poate face brânză. O uriaşă bătrână, mergând pe munte, i-a arătat împărătesei Noemina: „Vezi aceste frunze? Dacă iei planta asta de aici şi o pui în lapte, se încheagă brânza”. Tot în timpul ei s-a descoperit cânepa şi inul, care erau făcute de la zidirea lumii, dar nu se ştia că se pot face cămăşi din acestea. Până atunci oamenii umblau în piei de dobitoace” („Ne vorbeşte părintele Ilie Cleopa”, Vol.3, pag. 58).

   În continuare, părintele Ilie Cleopa, spune că, pe când era Adam de 700 de ani şi fii săi se înmulţiseră, încât unii dintre ei erau foarte răi, se băteau, se certau şi chiar comiteau crime, s-a gândit el, zicând: „Oare ce-o să facă Dumnezeu cu lumea aceasta? Căci fii s-au făcut mii, şi-s răi şi ştiu că Dumnezeu urăşte păcatul şi numaidecât o să-i pedepsească. Pe mine, pentru călcarea unei porunci, Dumnezeu m-a scos din Rai şi nu m-a iertat; şi am plâns o sută de ani la poarta Raiului. Ne-a dat canon să rămânem pe pământul acesta”. Atunci, Arhanghelul Uriil, fiind trimis de Dumnezeu, i-a zis că au să vină două potopuri, căci Dumnezeu va înmulţi două stihii: apa şi focul.

   Şi i-a descoperit Sfântul Arhanghelul Uriil semnele când vor veni aceste două potopuri zicându-i: „Mai sunt 1530 de ani până la potopul cu apă, căci se va naşte un om, Noe, din neamul lui Set şi cu 150 de ani înainte de potop, Dumnezeu, o să-i poruncească să facă o corabie şi va cruţa Dumnezeu numai pe Noe, soţia şi feciorii lor cu soţiile.

   Fiii lui Noe au fost trei şi după potop, lui Sim i s-a dat Asia, lui Ham i s-a dat Africa unde sunt
negrii pentru că Ham a fost blestemat, iar lui Iafet i s-a dat Europa.
  
Dar înainte de potopul cu apă, o să se nască un popor uriaş, pentru că au să se amestece fiii lui Set cu fiii lui Cain, şi o să fie răi înaintea lui Dumnezeu, cei mai spurcaţi, încât Dumnezeu, va zice „că i-a părut rău lui Dumnezeu că l-a făcut pe om”. Dar înainte de potop or să bea oamenii multă apă, cu vreo 500 de ani înainte de potop. Şi acesta va fi semn că vine pedeapsa omenirii prin apă”. Iar ca semn de legătură veşnică între om şi Dumnezeu, că nu va mai fi potop cu apă, va fi curcubeul.

   Referitor la potopul cu foc, Arhanghelul Uriil i-a zis lui Adam că acesta va fi la sfârşitul lumii, când oamenii o să se depărteze de Dumnezeu. Atunci o să se ivească o buruiană, tutunul, care nu le va ţine nici de foame, nici de sete.

   Această buruiană, adică tutunul, când o vor bea oamenii cu foc şi fum, va fi semn că vine focul şi fumul, care o să iasă dintr-înşii. Acesta va fi primul semn al sfârşitului veacurilor, iar al doilea semn va fi răcirea credinţei în Dumnezeu şi oamenii se vor înrăi foarte tare. Tutunul a fost adus în Franţa de împărăteasa Ecaterina din America şi se chema „iarba împărătesei Ecaterina”, dar nu l-a adus pentru fumat, ci pentru băi.

   Aşadar, din cele relatate, putem spune, că într-adevăr a existat o împărăţie a uriaşilor, înainte de potopul din vremea lui Noe.