pridvorul lui laurentiu dumitru

Pr. Napoleon Nicolae Dabu

Suntem, aşadar, la începutul Postului celui Mare. Urcuşul către Înviere va fi de acum presărat cu o seamă de privaţii, sau mai degrabă abţineri, pe care suntem chemaţi să ni le asumăm în mod liber. 

Nevoinţa duhovnicească specifică fiecăruia dintre cele patru posturi din timpul anului bisericesc este abţinerea de la băutură şi de la mâncarea din carne, lapte, ouă şi derivatele din lapte (brânză, unt, caşcaval, etc.). Alături de abstinenţa internă care trebuie cultivată permanent, forma externă a postului urmăreşte disciplinarea trupului, primenirea lui de patimi, readucerea sa la curăţia demnă de un templu al Duhului Sfânt. „Postul cu trupul este el însuşi un act de creştere duhovnicească, spune părintele Stăniloae. Este o încordare a voinţei şi o reaşezare a domniei spiritului asupra trupului. În concepţia creştină, în special ortodoxă, sufletul şi trupul nu-şi trăiesc viaţa izolat, ci în situaţie normală sufletul trebuie să spiritualizez trupul şi trupul să fie mediul de lucrare a spiritului” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitatea ortodoxă, Ascetica şi Mistica, p. 120).

Se pune însă o întrebare: oare toţi creştinii pot să ducă greutatea postului de bucate?
Pertinentă întrebare. În primul şi în primul rând este necesar să atragem atenţia asupra faptului că orice nevoinţă pe care un creştin şi-o asumă trebuie să fie în acord cu Morala creştină, tradiţia Sfinţilor Părinţi, sfaturile duhovnicului, sfaturile medicului şi o bună cunoaştere de sine. Spunem aceasta deoarece se pot constata astăzi o seamă de alunecări spre un soi de asceză cu influenţe ştiinţifice sau non-religioase. De asemenea, trebuie să se ţină seama că un postitor autentic nu este acela care porneşte de la asumpţia maniheică potrivit căreia trupul este rău şi prin urmare trebuie flagelat sau distrus prin înfometare, pentru ca astfel sufletul să se poată elibera.

Răspunsul la întrebare este acela că unii creştini nu deţin capacitatea psiho-fizică necesară pentru a săvârşi un astfel de exerciţiu duhovnicesc. Această lipsă a capacităţii poate fi permanentă sau temporară. Fiecare individ are o anumită structură psiho-fizică determinată de pecetea genetică a părinţilor şi de cea a lui Dumnezeu. Această structură personală suferă modificări sau îmbunătăţirii în funcţie de anumite cauze interne sau externe, ulterioare.
O cunoaştere a structurii personale este dată de relaţia strânsă dintre cunoaşterea de sine, medic şi duhovnic. Fiecare creştin prin introspecţie şi prin observaţie în raport cu semenii poate să-şi de-a seama care sunt minusurile şi plusurile sale trupeşti şi spirituale. Radiografia structurii sale este tuşată de medicul personal şi complinită de duhovnic. Cu ajutorul ei, creştinul poate sau nu să se înhame la nevoinţa postului.

Pentru aceasta, Sfântul Sinodul al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în 1955 ca anumite categorii de creştini să fie exceptate de la post:

1. copiii până la 12 ani

2. gravidele

3. femeile care alăptează

4. bolnavii

5. bătrânii

Este foarte important să se ţină seamă de aceste prevederi. O abatere de la ele poate avea efecte tragice. Spun aceasta pentru că am cunoscut un caz în care o creştină gravidă, fără să ţină seama de prevederile medicului şi ale duhovnicului, a hotărât cu de la sine putere că este bine să ţină post, dar şi acesta aspru. Lipsa ascultării şi a cumpătării (pentru că şi în duhovnicie se aplică regula es modus in rebus) erau să-i fie fatale. Fără să ţină seama de pruncul din pântece şi de procesele dezvoltării sale normale, femeia a refuzat să meargă la medicul ginecolog, în vederea urmăririi bunei evoluţii a sarcinii, căzând în păcatul prea marii încrederi. În luna a treia de sarcină, datorită exceselor mamei, fătul a murit, fiind ţinut astfel în pântece până în luna a cincea. Dându-şi seama, într-un târziu, că pruncul nu mai dă nici un semn de viaţă şi la insistenţa rudelor şi a prietenilor, habotnica mamă a mers la medic. Vă puteţi imagina coşmarul prin care a trecut familia în urma unei intervenţii chirurgicale extrem, extrem de dificile ce era cât pe ce să se soldeze cu moartea femeii.

Să luăm, aşadar, aminte şi să apelăm cu încredere în timpul postului la scaunul duhovnicului, pentru ca astfel, aducându-i la cunoştinţă aspecte legate de sănătatea noastră, să reuşim să alegem armele cele mai potrivite pentru lupta noastră duhovnicească.