Si cum adica un cadru didactic poate afirma: “că subiectul propus este unul normal”.„Dacă s-au gândit la prostii, e treaba loc, a copiilor, nu a noastră. …” Treaba lor e doar sa numere salariile si sa faca greve? Mai departe :”Să se întoarcă la poveşti şi să mai lase televizorul.” Pai …asta nu era o poveste? Nu e asta povestea elaborata “în colaborare, de un grup de profesori de la mai multe şcoli generale din Bacău.” ? Mintea lor unde era atunci? Nu atunci a fost ca josnica lor gandire a sugerat drumul spre gaura cheii? Cine le-a sugerat subiectul? Nici unul nu mai avea copii in scoala? Toti erau profesori de matematica?
“Copiii care s-au gândit la prostii sunt victime ale sistemului.” Sigur, si sistemul e deasupra noastra, e format din cei ce nu se baga, ei sunt invulnerabili, ei stiu tot si au reteta pentru generatiile viitoare. Noi doar trebuie sa tinem pasul cu ei, altfel ne raman copii fara prieteni si luati in ras.
Pe acesti profesori care au propus povestea asta imbecila cine ii trage la raspundere? Presupun ca si acum se amuza la amarul pe care unii din noi il varsam pe aici, in timp ce rafuiala cu ei trebuia facuta.

Propun sa-i intrebam pe ei! Propun sa cerem sa se faca public numele celor care au scris acest subiect. Propun ca orice parinte care a suferit cu acesta sa vorbeasca acestor domni-profesori,cum vorbim aici. Si asa sa vada copii nostri cum ca ei, copii, nu sunt singuri in aceste situatii. Nu au fost abandonati cu lasitate sau cu rusine in fata acestei provocari. Parintii lor se preocupa cu ei, parintii le vor binele, si mai ales ca parintii in situatii ca acestea sunt gata sa-i apere. Parintii au un cuvant de spus. De asta ne numim parinti. Noi, care suntem fii duhovniceti, si numim pe altii parinti, si cerem ajutorul cand ne e sufletul greu si suntem descumpaniti, si asteptam cu speranta raspunsul acestor parinti duhovnicesti, ei bine, acum noi purtam acest nume. Sa fim parinti, fara sa ne ranim unul pe altul aici, indoindu-ne suferinta.
Asta cred eu, scumpii mei, pentru ca vad cu durere cum va raniti, macar si din dragoste pentru fii nostri, in loc sa-i aparati pe copii acolo unde trebuie.
As mai adauga putin la lungul meu of, ingaduiti inca si asta!
Spuneam eu ca nu sunt fan Danion(inca nu), dar va amintesc povestea “Cordonul bunicii”.Eu am avut lacrimi citind, chiar si la varsta asta. Eu am crezut in povestea asta si in fericirea fetitei din ea.

Scumpii mei, daca ne iubim copii cu tot sufletul, si daca le spunem asta in fiecare zi, cred ca e o buna portie pentru vitalitatea de care au nevoie. Sa-i iubim si sa le-o aratam.Restul, numai cu mila lui Dumnezeu!
Doamne-ajuta!

Eu una, nu. Nu L-am auzit zicand nimic. Cred ca, in mod intentionat, a mai lasat El cate ceva de spus. Ne-a dat modelul de atitudine, nu atitudinea intepenita ca un tipar si de aplicat la orice. Ca sa nu ne ducem ca oile la mantuire, ci cu discermanant. Ceea ce toti incercam sa spunem e ca NU se poate schimba lumea, mai ales de catre cei ca dvs, care nu aduc niciun argument valid in ochii oamenilor NEBISERICOSI, aia care au nevoie sa vada ca noi suntem intregi la cap, nu repetam la nesfarsit fraze din carti si Scriptura. Veti desfiinta, dvs, ProTv-ul? Sau, poate, interzice cluburile? Nu cred. Sau chiar internetul, asa incat sa dispara si aceasta discutie …?
Ceea ce ati putea face e sa fiti cu discernamant si sa scoateti ceva bun din tot raul. Si fiica dumitale va afla despre sex oral. Din Cosmopolitan si Joy, care dau bratari cadou. Asta e.
Nu exista rau in absolut in lucruri neinsufletite sau situatii. Exista ce alegeti dvs sa faceti. Sa fiti pe un site sexy, pe un site cu info despre manelisti sau alimentatie sanatoasa, aici sau dormind. Sau poate scriind la o prezentare sau manuind un fisier Excel. NU sunt astea de la dracul. Pentru ca pot face roade bune. Pentru cei care gamdesc.

Ca sunt “realitate” si stirile de la 17h? Asa e. Si ce?! propuneti sa le interzicem? Nu se poate. Asta fiindca PROSTIA (in orice forma de manifestare) nu poate fi interzisa.
Nu rezolvam nimic bagand capul in geanta si zambind senin, atat timp cat in jurul nostru se petrec grozavii. Deci sa le ascundem copiilor, da?
Care inocenta? Unde e aceasta inocenta? Dvs cat de ipocriti si falsi puteti fi? Suntem o tara kafkiana, ne imbulzim in biserici, venim cu copiii in fasa pana in fata (!) si avem pretentia sa asculte, ne crucim de mama focului si apoi sufocam pe altii cu aroganta noastra de “credinciosi”, facandu-ne de ras pe noi si biserica.
Sunt doua posibile rezultate ale demersului dvs (si, o spun din nou, sper ca NU sunteti parinti!):sau copiii vor fi outsideri – incuiati, fara vreo sansa de a fi ascultati – in consecinta – fara o sansa de a schimba ceva, sau vor ajunge sa deteste ceea ce ati incercat sa le inoculati – nu invatati.
V-ati gandit vreodata ca si Hristos ar fi putut sa se fofileze cand L-au intrebat daca e sau nu Fiul lui Dumnezeu, in proces. Putea sa zica vreo pilda si scapa.
Numai ca El nu era genul sa Se fofileze. Asa, ca dvs.