pridvorul lui laurentiu dumitru

† Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului

Acum vom face un popas asupra omului politic în contextul social dat. Spun dat pentru că mereu se schimbă lucrurile ca vremea bătută de stihiile naturii.
Vorbim despre pasiunea oamenilor politici de a se ascunde, de a se deghiza în faţa adevărului în mod abil, călcându-şi – uneori sau deseori – cu multă seninătate făgăduielile făcute. N-am să dau aici nici un exemplu de om politic din istoria lumii politice şi diplomatice care şi-a călcat în picioare demnitatea de a fi om de cuvânt! Sunt prea mulţi şi nu este cazul să ne încărcăm memoria, mai ales că mulţi dintre cei care citiţi aceste rânduri, ştiţi foarte bine aceste lucruri.

Omul de cuvânt este mai întâi un om moral!
Titu Maiorescu ne dă, în cartea lui de Cugetări şi Aforisme, imaginea unui om de cuvânt, care poate fi moral, străbătut de o înţelegere şi îngăduinţă, numită toleranţă, în termeni mai laici, iar cumsecădenie sau om de treabă sau om bun în limbajul nostru arhaic şi tămăduitor de inimă.

Aşadar: „Pe cât de firesc este pentru unii să fie buni în acţiunile lor, pe atât de greu este pentru fiecare să fie bun pentru totdeauna şi în sentimentele sale. Ca să fii simţitor la disonanţa unei fapte până la emoţie, se cere să nu-ţi pierzi niciodată liniştea şi îngăduirea faţă de oamenii cu care ai de lucru, ceea ce înseamnă că trebuie să te supui principiului: ce-i adevărat este raţional.

Omule, înţelege odată, că semenul tău care s-a purtat rău cu tine, s-a purtat aşa din motive interioare şi altfel nu se putea purta, de aceea, dacă vrei, revoltă-te obiectiv împotriva faptului, dar păstrează-ţi toleranţa şi iubirea faţă de om … Trebuie să luptăm ca să ne formăm în acest fel. Destrămarea sufletească de nesuferit, în unele împrejurări până la nebunie, destrămare care se naşte din sentimentul revoltei împotriva unui om pe care nu te poţi răzbuna, trebuie s-o înfrânezi cu toate puterile” (Aforisme etice, 1862).

Ca să-ţi păstrezi nebântuită firea şi să-ţi pui frână tuturor pornirilor – mai ales când ai curajul să te înjugi la o lucrare publică – este absolut necesar să-ţi întăreşti ideea etică întru instruire morală ca să nu-ţi calci cuvântul dat cu nici un preţ.

Ca să învingi, adică să te învingi pe tine însuţi, mai întâi, trebuie să ai o opinie clară asupra drumului pe care mergi. Sunt unii care nu au nici o opinie, iar alţii le au, de-a valma pe toate, dar sunt şi unii care au o singură opinie pentru care stăruie întru realizarea ei. Am putea spune, că pentru viaţa publică cei mai folositori sunt cei care luptă pentru întruparea idealului propus – singurii care înfăptuiesc – ceilalţi formând doar casta profitorilor.

Am auzit mereu, pe toate căile de comunicare, ce paletă de promisiuni colorate fac bieţii candidaţi care se prezintă în faţa electoratului. Dacă lumea ar avea umor politic precum şi cei ce se doresc politicieni adevăraţi, ar putea să se prezinte într-o ipostază plină de realism, debordant chiar! Să promiţi doar ce poţi!
Nimic mai curat ca simplitatea care merge direct la inima omului!
Aşa poţi fi numit drept om de cuvânt!