Milostenie si economie
February 22, 2008 4:06 pm Pr. Napoleon Nicolae DabuPr. Napoleon Nicolae Dabu
„Banul este ca o sfoară,
te poţi urca pe ea până la Dumnezeu
sau poţi aluneca pe ea până la iad”
Petre Ţuţea
Întrebaţi când sunt mai aproape de Dumnezeu, creştinii de astăzi îţi vor răspunde: “Atunci când am nevoie de El!”. Nevoia de Dumnezeu este de fapt, ultima posibilitate de rezolvare a unor probleme, necazuri, suferinţe sau boli. În rest, relaţia omului cu Dumnezeu se rezumă fie la indiferenţă, fie la o cruce făcută cum nu se poate mai defăimător sau, de ce nu, la superstiţii. Omul zilelor noastre, cufundat în slujirea sinelui, uită de realitatea existenţei sale personale, de capacitatea sa de a se manifesta în raport cu cel de lângă el, sau cu Cel de deasupra lui. Dacă ar fi trăit astăzi, A. Comte ar mai fi adăugat o nouă etapă evoluţiei omului şi anume etapa economică. Relaţiile în această etapă sunt determinate de: “Ce câştig?”. Denis de Rougement spunea în lucrarea sa Partea Diavolului, că lumea este supusă lui Mr. Time sub forma sa economică: “Time is money”, iar Alexandru Mironescu întărea realitatea conform căreia “niciodată ca astăzi omul nu a slujit atât de tare banului” (Kairos). Nu se pomeneşte nimic de “ce dau?”, iar dacă se aminteşte ceva, se pune pe seama lui “do ut des” căci, cel ce dăruieşte o face “conştient” că va primi în viitor mult mai mult. Dacă veţi întreba pe cineva “De ce dai de pomană?” sau “De ce miluieşti săracii?” îţi va răspunde “Aşa e bine.” sau “Aşa m-a învăţat mama.”. Foarte puţini sunt cei care acţionează empatic şi se pun în pielea celor care nu au, a celor necăjiţi şi întristaţi, flămânzi şi goi, conştientizând fericirea milosteniei (Matei V) şi bucurându-se de binecuvântarea lui Dumnezeu: ”Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, căci gol am fost …..”. Milostenia este virtutea ce defineşte omul-persoană, fiinţa capabilă de relaţie.
Relaţia, ca manifestare conştientă a unui eu faţă de un tu, nu are nimic în comun cu instinctele sau cu interesele ascunse. Însă când milostenia este însoţită şi de credinţa în Dumnezeu, relaţia eu-tu este plenară. Realitatea aceasta o întâlnim zugrăvită în pericopa evanghelică din Duminica a VI-a după Pogorârea Duhului Sfânt, Vindecarea slăbănogului din Capernaum. Câţiva oameni îşi aduc prietenul grav bolnav, “slăbănog zăcând pe pat” înaintea Mântuitorului Iisus Hristos, care arătând “puterea Fiului Omului pe pământ”, îl vindecă, iertându-I mai întâi păcatele. Demonstrarea dumnezeirii lui Iisus Hristos (Matei IX, 
prin vindecărea slăbănogului, pune într-o lumină mult mai puternică credinţa îngemănată cu milostenia a celor care îşi aduseseră prietenul spre a fi tămăduit: “Şi Iisus văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte Fiule! Iertate sunt păcatele tale!… Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa Ta. Şi sculându-se, s-a dus la casa sa” (Matei IX, 2,6,7). Milostenia şi “credinţa lor” au făcut minuni, nădejdea lor în puterea lui Hristos, au readus bucuria de a trăi în sufletul slăbănogului şi credinţa în Hristos în inimile celor mulţi (Matei IX, 8).
La fel şi Biserica, dintotdeauna, ca o comunitate de credinţă, cheamă, cu dragoste şi nădejde, ajutorul lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei repausaţi, pentru cei sănătoşi şi pentru cei bolnavi, pentru cei virtuoşi şi pentru cei păcătoşi, pentru a împlini astfel Legea lui Hristos: “Lege nouă dau vouă, lege nouă las vouă, să vă iubiţi unii pe alţii ca prin aceasta să cunoască oamenii că sunteţi ucenicii mei”.
Ada Iliescu :
Date: February 22, 2008 @ 7:21 pm
Aveti atata dreptate, Pr.Dabu!
Chiar si filozoful Feuerbach spunea ca:
“Omul se roaga la Dumnezeu numai cand are nevoie!”
Da, Parinte, asa se intampla, in general!
Mie imi pare nespus de rau rau ca “s-a-ntamplat”- asa a vrut Domnul – sa ajung “cineva” in orasul si in tara mea! Ridicata pe piedestal – profesional si uman – de Tatal Ceresc, de elevii, de studentii si de cititorii mei !
Altfel, daca eram “o anonima”, as fi mers in lacasul Domnului – periodic – si as fi impartasit enoriasilor, din experianta mea de “om milostivo-empatic”, pornind de la fapte(“….sa vorbeasca faptele tale!”), asa cum zice Domnul, prin trecutul si prezentul meu superbe, de om credincios, ortodox adevarat, cu credinta aceea “a bunului simt” romanesc!
Or asa, “in registrul” in care ma aflu, nu pot tine credinta decat pentru mine, pentru ai mei si pentru cei care, testandu-i sufleteste, imi dau seama ca nu rad de mine!Ii simt chiar ca ma cultiva si vor sa le vorbesc!Imi pare foarte rau insa ca nu multi intuiesc”aura” noastra!
Cu cativa ma tot luptla “teluric”( deci tot de la modelul meu uman), ca sa-ifac sa ajunga la IISUS, care numai EL schimba caractere si conceptii de viata si incerc sa le “deschid ochii”!
Mi s-a intamplat insa, de foarte multe ori, de-a lungul vietii, sa fiu considerata …..”anapoda”, cand am spus colegilor, vecinilor s.a. ca imi fac cruce laaaarga( nu la ombilic), ca respect mortii nostri dragi si impart la marile Sarbatori crestine, ca am facut “troite” in comuna mea natala, ca fac doi colaci pe an, pentru cei vii( numai si numai ca suntem sanatosi si avem….paine!)s.a.m.d.!
Intr-adevar, Parinte, “The Time is money”!
Observam o goana si o foame endemica dupa acest “Mister”! Si…culmea! Cei mai ahtiati sunt tot “nababii”!Dar oare ei sunt asa de fericiti cand meeeereu se gandesc, la si mai multe zero-uri din Contul lor???
Parintii mei, mereu spuneau, imediat dupa Revolutie:
” Ce bine ca n-ati avut bani in banci si i-ati investit in copii si in credinta, pentru ca !Ce bine ca n-ati fost “cu ochi albastri”, ca uite ce se intampla cu ei acum! Si, ce bine ca ati tinut cu dintii de repartitia guvernamentala( ne-am chinuit si pe la naveta, 3 ani), ati apucat la servicii “serioase”, in Institutii care… n-au cum sa le desfiinteze!
Dar nimeni nu ma crede ca toate aceste “daruri”( prin mesajele primite de la Dzeu, care ne-a sugerat”gandul cel bun” ca sa alegem “calea”!) le-am primit – numai si numai – pentru ca am fost credinciosi, de cand am “tasnit catre viata”, milostivi( mi-aduc aminte ca dadeam de pomana, ca eleva, si banii de autobuz, iar, apoi, mergeam 4 km pe jos, pe ger, pe ploaie)si pentru ca Dumnezeu ne-a rasplatit bunatatea, generozitatea, altruismul, empatia !Cu varf si indesat!Si acum ne ingrozim ce se intampla pe la casele colegilor , prietenilor s.a. ai nostri si ce batraneti linistite ne-a “aranjat” noua bunul Dumnezeu!
Colegii mei mai si glumesc, atunci cand numai noi dam bani la un amarat:
“V-ati facut deja Conturi, pe Lumea Cealalta!”
Nu veti crede ca exista – la slujba si pe scara blocului – oameni care nu dau 1 leu, nici daca moare un om!
Daca arghirofilii, cupizii s.a, deci cei care “mor” ca Hagi Tudose pe gramada de galbeni, ar face un test si ar incepe sa fie filantropi, generosi s.a – o perioada – , ar observa cum “li se intoarce” acea binefacere!
Noi, mereu “am dat cu dreapta si,imediat, am primit cu stanga”!
Copiii nostri – zice lumea – ca:
“Ar trebui sa-i mai nasteti o data si sa-i cresteti altfel, ca prea “!
Stiti ce facem noi, ce face fiul meu cand are timp si merge la Piata Mare, nu la un Market?
Pune ochii pe cea mai amarata babuta, care, acolo, pe un sort( vai de mama lui), pe un ger de crapa pietrele, vinde, si ea: 3 cepe, 2 morcovi, 5 ardei iuti s.a.
Ce credeti ca face?
O intreaba cat cere pe toata marfa, apoi, ii da inca o suta in plus si bani de drum si o trimite acasa, ca sa nu mai degere de frig!
Sa-mi spuna mie cineva daca Dumnezeunu nu ne va rasplati – pe fiul meu sau pe toti ai nostri – , daca suntem ireal de buni si milosi!
O secunda sa nu credeti ca o facem “ca asa e bine!”/ “ca asa ne-au invatat parintii”/ “ca ne e frica, in clipa aia, de Dumnezeu”, ” ca ne gandim la zicala: ” sau !” !
NU!NU! NU!
Asemenea “milostenie”, n-are nevoie de recompense! Vorbeste, in oameni ca noi, IUBIREA propagata de IISUS si EMPATIA!
[ E posibil ca lumea sa nu inteleaga si sa nu stie ce inseamna.
Deci," " este capacitatea alocutorului de a-l intelege pe semenul sau".[ "alocutor"( dupa Gramatica Academiei actuala, inseamna "interlocutor"]
Doamne, cate ar mai fi de spus!
Asa sa ne ajute Dumnezeu si Iisus Hristos!
Nicolae :
Date: February 22, 2008 @ 10:25 pm
Ferice de dumneavoastra ca Dumnezeu va ajuta sa duceti o astfel de viata plina de milostenie si sa va bucurati si de copii. Prea putini parinti pot spune lucrul asta in zilele noastre. Doamne ajuta sa puteti duce pana la sfarsit aceasta viata curata.
Totusi au fost si oameni iubiti de Dumnezeu care si-au vazut copii omorati in fata lor(Sf. C. Brancoveanu)sau au suferit torturi in inchisorile comuniste, si au fost ingropati in gropi comune ( ex. V. Gafencu). S-au mantuit prin suferinta.
Doamne ajuta!
nicolae
Ada Iliescu :
Date: February 23, 2008 @ 7:43 pm
Stimate Companion “Nicolae”,
Va multumesc mult pentru aprecieri! Sa fiti convins ca sunt sincere!
Atat de sincere, incat am avut curajul sa intru pe acest blog, al acestui tanar teolog – sufletist si talentat – , cu numele meu adevarat !
“Ma simt bine cu mine” si nu mi-e rusine cine sunt !
Toata viata am dat din Lumina mea spirituala altora si am facut mecenat!
Seara de seara adorm ca un prunc, stiind ca n-a suferit nimeni, niciodata, din cauza mea !
Revenind la mesajul Dvs., va spun sincer:
Doamne fereste, decese “nelatimpul lor” n-am avut, dar, sa nu mananci 15 ani… 1 mar, o portocala, un gratar, pe luna etc.; sa nu iesi, 36 de ani, la un Revelion dintr-o sufragerie, cel putin la blocul vecin, la o alta familie de amici; sa nu-ti cumperi 1 ruj( era 2 lei)sau sa n-ai, ca parinte, “un moft” s.a.m.d., toate acestea numai si numai ca sa avem bani suficienti sa platim meditatii(asa era moda, pe vremuri, desi aveam copii “olimpici”), toate acestea numai si numai ca sa facem copiii oameni si sa-i realizam, AICI, in Romania, iar apoi,…. sa mai si pice la facultate, nefiind copii de nomenclaturisti si neinscrisi pe niciun tabel, apoi, sa mai si pici la un examen cumplit( cu o medie sub asteptari), la care s-au vandut Grilele, pe bani grei, in 1996, iar noi nu i-am avut si nici n-am fi apelat la mita, de frica lui Dumnezeu, desi – din pantece am dorit sa facem medici pe copiii nostri – , sa nu inteleaga lumea, pe la usi, daca eu sunt”mama” sau “candidata”, asa stiam de bine subiectele si chiar la ce pagina se aflau s.a.m.d…..oare, nu sunt tot mustrari ale Domnului ca prea uitasem de EL si imi facusem idol din TRUDA mea si a copiilor mei????????
Si inca multe alte lovituri: accident in strainatate, accidente in tara, boli, decese( sora mea , la 52 de ani etc.) s.a. !
Secretul batranetilor noastre linistite este NUMAI faptul ca, in cea mai crunta lovitura a vietii, am luat BIBLIA in brate si am zis:
“Faca-se voia ta, Doamne! Stii tu ce faci!”
Si nu ma credeti ca, si mai mult l-am iubit, gandimd ca …..ne fereste El de ceva !
Stiti si vreti sa credeti ca …ne-a ferit( vorba ceea: ” Tot raul spre binele omului!”)?
In 1989, daca nu pica la Timisoara primul copil, era, posibil, ….”erou al Revolutiei”!
Si, la toate loviturile cumplite ale vietii, ACUM, le-am gasit o motivatie! Dumnezeu a stiut ce face! Iar noi, nu l-am invinuit si parasit, NICIODATA!
De aceea, acum, de 13 ani, de cand copiii sunt la casele lor, totul e OK!
Inclusiv batranii care ne-au murit, a avut Domnul grija sa-i ia la EL, in 3 zile! Atat e normal sa stea la pat un om, pana-si da duhul!
De aceea NIMENI – in viata mea – nu poate concura cu DIVINITATEA
- Dumnezeu, Iisus, Sfantul Duh( cel care imi transmte mesajele) si Sfanta Fecioara – !!!
Asa sa ajute Dumnezeu pe toata lumea !
Doamne, ajuta !