pridvorul lui laurentiu dumitru

Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanta

Un grup de oameni cu visuri modeste (un intelectual sărac, o fată simplă, un funcÅ£ionar umil, un licean corigent la matematică, un maior în retragere) rup pentru o lună – luna lor de concediu – orice legătură cu societatea, cu lumea. ÃŽn pensiunea izolată pe care o locuiesc, ei taie firul telefonului ÅŸi opresc venirea poÅŸtei. Jocul de-a vacanÅ£a începe frumos. EliberaÅ£i de apăsarea condiÅ£iei lor sociale, locatarii vilei Weber cunosc farmecul întăritor al demnităţii omeneÅŸti, nesupusă umilinÅ£elor unei lumi în care banul înlocuieÅŸte onoarea. ÃŽn acest climat înfloreÅŸte dragostea lui Bogoiu, Åžtefan ÅŸi Jeff pentru Corina, dragoste care exprimă setea de puritate a fiecăruia. Corina, cu frumuseÅ£ea sa firească, cu vorba ei caldă, se suprapune idealului unei fericiri simple, odihnitoare, la care râvnesc aceÅŸti oameni obosiÅ£i – unii dintre ei prematur – de o viaţă lipsită de orizonturi. Jocul se termină apoi trist. Corina, Åžtefan, Bogoiu ÅŸi ceilalÅ£i trebuie să plece înapoi în viaţă (Vicu Mândra)