pridvorul lui laurentiu dumitru

Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanta

Un grup de oameni cu visuri modeste (un intelectual sărac, o fată simplă, un funcţionar umil, un licean corigent la matematică, un maior în retragere) rup pentru o lună – luna lor de concediu – orice legătură cu societatea, cu lumea. În pensiunea izolată pe care o locuiesc, ei taie firul telefonului şi opresc venirea poştei. Jocul de-a vacanţa începe frumos. Eliberaţi de apăsarea condiţiei lor sociale, locatarii vilei Weber cunosc farmecul întăritor al demnităţii omeneşti, nesupusă umilinţelor unei lumi în care banul înlocuieşte onoarea. În acest climat înfloreşte dragostea lui Bogoiu, Ştefan şi Jeff pentru Corina, dragoste care exprimă setea de puritate a fiecăruia. Corina, cu frumuseţea sa firească, cu vorba ei caldă, se suprapune idealului unei fericiri simple, odihnitoare, la care râvnesc aceşti oameni obosiţi – unii dintre ei prematur – de o viaţă lipsită de orizonturi. Jocul se termină apoi trist. Corina, Ştefan, Bogoiu şi ceilalţi trebuie să plece înapoi în viaţă (Vicu Mândra)