Religia si sentimentul puterii
February 4, 2008 8:05 am Bogdan IonescuProf. Bogdan Ionescu
Se ştie prea bine că au existat concepţii potrivit cărora religia era socotită un instrument de manipulare a maselor folosit de către preoţi în scopul dobândirii puterii. Evident că o atare concepţie, obiectiv vorbind, îşi are o justificare doar parţială. Religiozitatea este interioară umanului, îi este proprie şi nu puţini savanţi au fost aceia (Mircea Eliade, Jung) care au considerat-o astfel. Într-adevăr, pentru a vorbi în termeni eliadeşti, „omul deplin este omul religios”, însă se întâmplă şi multe „accidente” în sensul în care religia devine un mijloc de ideologizare şi de suprimare a libertăţii de gândire; şi nu mă refer aici doar la fanatismul unor culte orientale, ci şi în sânul creştinismului. Fac precizarea că esenţa creştinismului ortodox nu se confundă sub nicio formă cu ideologia creştină!
Din păcate, sub pretextul „grijii pentru mântuirea sufletului aproapelui”, unii creştini vădesc o subtilă voinţă de putere prin intermediul religiozităţii. Cum îndrăzneşti să te exprimi liber, cum te taxează „eretic” sau te privesc suspicios.
Acest tip de creştin urmăreşte de fapt să domine prin influenţa religiosului, în sensul în care dacă te exprimi liber eşti exclus din cercul „binecredincioşilor”. Iar această excludere nu de puţine ori se face „cu frăţească dragoste”.
Există un tip de răutate „sfioasă” şi duplicitară a celor care te exclud din rândurile „aleşilor”, care transpare de pe chipurile lor. Omul religios autentic, însă, ortodoxul cu bun simţ, nu simte acea agresivitate, acea acreală şi răutate pe care o manifestă ideologii ortodocşi, cei care parcă ei ar mântui lumea în locul lui Hristos! Le-aş aminti faptul că Mântuitorul a spus că nu a venit să judece lumea, iar unii dintre aceştia o fac în locul Lui.
Ortodoxia presupune frumuseţe. Libertate, simţ al umorului, iar mistica ortodoxă este un exemplu concludent în acest sens. Păcat că nostalgicii antedecembrişti confundă încă mistica cu obscurantismul misticist. Cert este că iubirea propovăduită de Mântuitorul Hristos alungă răutatea şi crisparea, precum şi judecarea aproapelui. Ideolgia creştină, vecină cu dorinţă de a căpăta putere prin intermediul religiosului nu are nimic de a face cu creştinismul autentic, aşa cum a fost el înţeles de Sfinţii Apostoli, trăit de Sfinţii Părinţi şi de toţi creştinii cu bun simţ…
Ada Iliescu :
Date: February 7, 2008 @ 11:28 am
Mi-a fost dat, ca in 2007, sa cunosc o persoana, care neaga “cu responsabilitate” existenta lui Dumnezeu !
Nu ma credeti ca nu stie nici rugaciunea”Tatal nostru”, cursiv!
In viata mea, n-am intalnit decat farisei, care, sub semnul Crucii si al falsei credinte – “calaie” – cum s-ar zice,
folosind-o , uneori, ca “stindard”, defileaza, “socializeaza” chiar , atunci cand vrea sa se faca auzit de noi!
Ceea ce m-a frapat insa la acea persoana atee ( am avut timp si am dorit chiar sa iau relatii despre statutul ei ca om)a fost faptul ca toata lumea o cunoaste ca o persoana de o conduita si calitate umana, etica, morala si profesionala desavarsite!
Am avut ocazia deci sa cunosc un ateu “pozitiv”, daca il pot numi asa !
Se intampla, poate, frecvent, ca oamenii din jurul nostru sa spuna ca n-au nevoie de Biblie, de Dumnezeu si de Iisus ca sa fi stiut cum e BINE sa se comporte in familie, in societate, in viata !
Am realizat, cu placuta satisfactie, ca acea persoana, respecta cele 10 Porunci, fara sa-si dea seama si fara sa recunoasca absolut deloc, ci doar faptul ca asa a fost crescuta si asa a traversat aceasta viata, care stim cu totii ca nu e mereu “un banchet”, ea neincetand sa fie, in primul rand, OM!
Am traversat si eu “un destin”!
Am intalnit, la viata mea, mii de tipuri umane! Mereu am fost inconjurata de farisei!
Ceea ce ma face sa nu ma simt , in largul meu, atunci cand o intalnesc, este distanta selenara care exista intre noi, in ceea ce priveste modul cum ne raportam la Divinitate!
Sunt la varsta “bogatiei in ani” si, in viata mea, am reusit, in numele credintei mele “in clocot” in Dumnezeu, sa marchez Destine”in Bine”!
Oare, daca Viata mi-a scos in cale aceasta persoana, este tocmai pentru incerca si, poate,a reusi s-o crestinesc????
Din prima clipa, i-am oferit exemplul Destinului meu! I-am relatat fapte care pot impresiona pe oricine! I-am demonstrat, prin fapte, ca “Nimic nu e intamplator”, ca exista o forta divina care dirijeaza totul!
Voi reusi eu, oare, sa o fac pe acea persoana sa creada ca am dreptate??? Ca numai bunul Dumnezeu m-a tinut la plutire, atatia ani si ca tot ceea ce pot eu raporta, ACUM, toate superbele mele ralizari familiale, sociale, profesionale, spirituale au fost numai si numai datorita credintei mele sincere in Tatal Ceresc???
Mai cunoaste cineva o alta persoana, aproape de perfectiune – ca OM – dar …ATEE???
Voi avea eu sansa de a o crestina ???
Doamne, ajuta !
R: Dumnezeu schimba inimile, nu noi, cu metodele noastre. Sa ne incredintam Lui si pe noi si pe cei pe care-i dorim aproape de El. LD.
un mirean :
Date: February 9, 2008 @ 7:22 pm
Ada scria” Voi reusi eu, oare, sa o fac pe acea persoana sa creada ca am dreptate??” si “Din prima clipa, i-am oferit exemplul Destinului meu!”
Nimeni nu poate schimba pe nimeni fara ajutorul lui Dumnezeu. Nu am inteles daca credeti in destin sau ati vrut sa aratati altceva. In orice caz ambele variante sunt gresite. Noi nu trebuie sa aratam exemplul nostru ci a sfintilor, a lui Hristos, altfel putem cadea in mandrie si egoism…fara sa vrem.
Iertare daca am atins un subiect sensibil.
In rest se stie ca multi atei au o viata “mult mai curata” decat a crestinilor care merg la slujbe, care tin posturi etc. Diavolul se tine dupa cel care merge in biserica, pe ala il incearca mai mult, ca pe cel care se considera ateu, il are deja in brate si prin simplul fapt ca-L neaga pe Creator.
Daca asa usor s-ar increstina cineva, preotii ar face minuni zilnic. Din nefericire e posibil ca si d-voastra sa treceti printr-o ispita mare. Dumnezeu sa va ajute
Doamne ajuta
Ada Iliescu :
Date: February 9, 2008 @ 9:31 pm
Aveti dreptate, Distinse”mirean”!
Dar nici o secunda nu m-am gandit ca as dori sa epatez, arogandu-mi o misie de neatins, aceea pe care ati spus-o si Dvs., si anume ca:!
“Numai Dumnezeu poate transforma un om!”
Iar eu as completa:
“Numai daca il va primi pe IISUS in camara sufletului sau, atunci se va schimba, cata vreme IISUS o va ajuta !” Sunt convinsa ca nu eu, ci puterea CUVANTULUI , inspirat de la Dumnezeu, o va convinge! Eu sunt doar un intermediar,”un purtator de cuvant”, care, cu “oietre tari” e obligat sa recurga la “subterfugii” abordand, mai intai, dimensiunea telurica, Distinse MIrean!
Asta e gandirea mea! Si, avand experienta, cata vreme marchez destine, in BINE, de 37 de ani, ma gandeam ca prin credinta mea”in clocot”, prin experienta mea de viata, prin miracolele care s-au petrecut in viata mea, prin realizarile din “gradina mea” – la ora actuala – , toate erau “intriga” unui roman spiritual cu o misiune sacra, folosite ca instrumente ca sa pot s-o conving !
Stiam, cum sa nu fi stiut ca Sfintii parinti ne sunt “modele”, dar, am cutezat sa sper ca, prin SAGA vietii mele( stati linistit ca, daca m-ar lasa sa-i vorbesc – intrucat nici nu ma lasa ca sa abordez acest subiect – , as pleca de la IISUS si as termina cu IOV si cu IONA etc.), aceasta prietena a mea, programata de Dumnezeu sa apara in viata mea, exact cand am avut cea mai mare nevoie de ea, de un OM adevarat( nu va spun ce fata minunata este! Ce “carte de vizita” are?Ce trecut! Ce prezent! Dar….nu vrea sa auda cand ii spun:”Pe mine numai Dumnezeu, IISUS, Fecioara Maria si “Sfanta Scriptura” m-au tinut la plutire, cata vreme viata mea a fost si, in continuare, este o …”SAGA”!) cred ca i-as “decoda ” si Vechiul Testament, pe care l-am citit de 5 ori, ca pe cursul de Filosofie din anul I( cu conspecte, fise s.a.), repet, aceasta prietena a mea, cred ca as pune-o pe ganduri!
Mi-e draga, m-a ajutat foarte mult si ii sunt recunoscatoare pana voi muri, dar…., dar cand o vad casa de inversunata pe Divinitate, simt ca mi se ridica tensiunea!
O sa intrebati de unde atata raceala, inversunare !???
Este o femeie, un tip asa de corect, asa de justitiar ca , daca n-ar fi sanatoasa tun, ar face o psihoza sociala !
Mereu, cand vede sau aude ceva malefic, ma suna si ma intreaba:
“EI, ia spune-mi, unde e Dumnezeu??? De ce admite atatea nemernicii?” sau
“Nu mi-e frica de Dumnezeu! Mi-e teama de absenta Lui!” sau
“Cum crezi ca Cineva poate sa vada si sa aiba grija de 5 miliarde de oameni??? cat timp ii trebuie sa noteze faptele bune sau rele ale fiecaruia ? Nu vezi ce naiva esti??Numai ignorantii cred in asa ceva !”
Mereu imi spune ca, daca n-ar sti cine sunt ca Om, ca profesie, ca mama, sotie, colega, prietena, zau ca m-ar parasi!N-ar mai dori prietenia mea ! ”
Dumnezeu sa ma ierte daca asa s-a inteles si daca n-am stiut sa ma motivez asa cum simt!
Doamne, ajuta !
Cristina :
Date: February 11, 2008 @ 3:09 pm
Imi voi spune cu modestie parerea mea pentru Ada.Perfect adevarat tot ce s-a spus ininte.Eu cred ca nu trebuie sa iti convingi prietena pentru a crede im Dumnezeu.Mai rau o intaresti in convingerile ei.Roaga-te cu iubire in suflet pentru ea si Dumnezeu.Exista ceva dincolo de puterea noastra de intelegere.In situatii limita realizezi asta.Si uneori unii oameni nici atunci nu vor sa inteleaga.Dar toate sunt cu voia lui Dumnezeu!Doar El stie de ce .Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti!
Daniela :
Date: February 11, 2008 @ 7:29 pm
Eram, intr-o vreme, ca prietena Adei. Radeam de cei cu viata imbunatatita si nu acceptam argumentele lor. Dar in rest, eram un om bun. Abia la moartea tatalui meu, (cand eu eram insarcinata cu al doilea copil), am inceput sa simt adevarul. A fost nevoie de un soc pentru a ma trezi. Iar de atunci, pacatuiesc in fiecare ora mai mult decat pacatuiam inainte intr-un an (exceptand desigur pacatul necredintei). Rugaciunea si gandul nostru bun, dragostea noastra neconditionata, rabdarea, pot ajuta, dar argumentelele logice mai putin. Dupa cum s-a afirmat mai sus, numai Dumnezeu schimba inima omului.
olga :
Date: February 12, 2008 @ 5:25 pm
ştiu că nu putem face nimic fără ajutorul Lui. mă sperie faptul că poate nu-I cer ajutorul sau nu fac ce ar mai trebui să fac. oare ce ar trebui să mai fac?
ştiu şi cred că nu e frumos şi sănătos să te dai exemplu. dar e păcat să povesteşti cuiva foarte drag bucuriile şi supărările?
R: Cum surioara sa fie pacat sa-ti spui cuiva drag bucuriile si supararile?!! Cine v-a bagat in cap asa ceva?!! Ma sperie modul in care vedeti lucrurile… analizand si celelalte comment-uri! LD.
olga :
Date: February 12, 2008 @ 5:33 pm
Vă rog să-mi iertaţi nerăbdarea. Vă mulţumesc pentru tot.
Ada Iliescu :
Date: February 13, 2008 @ 2:48 pm
Cristina, draga mea !
Tot cu modestie, indraznesc sa-mi spun parerea !
Ma consternezi!
Cum adica, tu esti mama si pacatuiesti, in stilul in care ai recunoscut???
Lasa-ma sa cred ca nu faci pacate”strigatoare la cer”!
{daca ai stii cate sunt considerate “pacate”, ai face o selectie!]
Si eu am vreo 13 pacate: ma fardez, sunt eleganta si rasata, ma duc la chefuri, cand faceam copiii -”oameni”, mancam 2 frigidere, de stres( imi facusem idol din pantec!);ca sa prididesc cheltuielilor, imi luasem 2 norme si deci imi facusem”idol”, “chip cioplit” din TRUDA sisifica!
Poti crede ca, si astea sunt “pacate”, dar….”nestrigatoare la cer”!???
Daca ai fost si esti ca mine, nu vei avea de suferit! Dumnezeu are o forta de intelegere selenara !
Daca ai alte “pacate”, gandeste-te ca ai 2 copii si trebuie sa le oferi, si lor, cel mai splendid cadou: “CREDINTA” !Trebuie sa le fii model uman ! Copiii nu mai au modele! De aceea au luat-o razna !
Nu-ti spun ce lucruri superbe am realizat “in gradina mea”, numai si numai ca n-am renuntat la CREDINTA!
Si mie mi-a murit tata! Cel mai bun tata care putea sa aiba o fata, al carui tata biologic a murit la ODESSA!
A crescut-o pe sora mea, cum nu s-a scris o carte!
Mama mea este vaduva de razboi!
Eu am aparut, dupa 13 ani de casatorie a mamei cu tatal meu!
Ce era sa fac ? Sa ma manii pe Dumnezeu ca a hotarat sa-l duca in Lumea celor Drepti pe cel mai”profesionist” tata si sot din cati au existat pe Planeta?
Am suferit cumplit! De la moartea lui sunt hipertensiva!
Daca eram credincioasa”in clocot” , atunci, cum sunt acum, nu ma imbolnaveam! Trebuia sa spun:
“Faca-se voia ta, Doamne!”
Mereu sunt ironizata ca sunt prea idealista( nu habotnica)!
Dar,ma simt “bine cu mine”! Ma mandresc enorm cu latura mea spirituala si ca sunt asa !
L-am acceptat pe Dumnezeu, si cand am fost – de 7 ori – lovita cumplit, de viata!
Niciodata nu m-am maniat pe Divinitate!
Din lovituri si suferinta, m-am inaltat mai mult, spiritual !
Am fost lovita, pe nedrept, si profesional! Pizmasii nu mi-au permis sa cresc! Sa ma inalt!
Stii cine m-a urcat “pe piedestal”???
Dumnezeu, prin vocea si vointa elevilor, studentilor si cititorilor mei!
M-am “trezit” cu pagina web, creata de MEC, de Edituri si de Comisia Superioara Academica!
Am cerut eu asa ceva???Doamne fereste! Eu, cea “in toamna vietii”, eu, cea care nu stiam ce e NET-ul si site-urile! Nu ma gandeam decat ca sunt….rusinoase!
Copilul meu, scandalizat ca mamica lui nu realiza ca site-ul nu este numai pentru …vampe, mi-a impus sa intru in PC! Mi-a adus, acum 2 ani un PC si….m-a meditat ! El si nepotii mei!
Acum, sunt cea mai mare specialista in computere, eu, Doamna”la apus”!
Im scriu lucrarile direct in PC! Nu mai platesc programatoare! Imi salvez lucrarile prin programul NERO, cu alte cuvine….m-am re-dimensionat si “ma simt …si mai bine cu mine”!
Cine mi-a dat acest curaj! Cine m-a ajutat sa intru in alt”registru”! Cine, decat Dumnezeu!
Dar, asa cum se zice ca:
“Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista”, musai trbuie sa facem si noi ceva!
Insusi cuvantul “DumnezEU” are in radicalul sau, segmentul”EU”!
Deci, si “EU”, ca om, sunt cel caruia i s-a dat “liberul arbitru”!
Cine crezi ca mi-a rasplatit cumintenia, fidelitatea si credinta sincera? Cine crezi ca mi-a ascultat ruga sa ne realizam copiii ACASA!dar”ne-a iesit “, zbatandu-ne, si noi, parintii!
Cine decat Dumnezeu???
CINE?
Cu sinceritate debordanta !
Doamne, ajuta !
Ada Iliescu :
Date: February 13, 2008 @ 2:50 pm
Doamne, imi cer scuze, Cristina!
Pledoaria mea era pentru…DANIELA!
Asa suparata sunt pe Daniela, incat, uite ca am gresit!
“Mea culpa”, stimata Companiona”CRISTINA”!
Mi-a placut si am retinut tot ce ai scris!Dumnezeu sa ma ierte!
Amin!
Ada Iliescu :
Date: February 13, 2008 @ 3:03 pm
Cand trebuie sa pledez pentru credinta, uit, de tot, alte “rigori”!
De data asta am facut o greseala de limba!
Anexez o ERATA:
“In loc de:
…”;
Se va citi:
.
Si, ca sa-mi rascumpar greseala, astept companioni, care doresc sa afle REGULILE de baza ale scrierii corecte ale unuia dintre cele mai dificile “modele de limba” din exprimarea romanilor, si anume, cazul Genitiv al pronumelui CARE!
Motivatie:
“CUVANTUL lui DUMNEZEU” nu trebuie stalcit !
Iarasi, mii de scuze!
Cred ca am deja HTA!
Doamne, ajuta !
Cristina :
Date: February 14, 2008 @ 4:30 pm
Am ramas uimita,caci nu intelegeam mai nimic…Ce am scris eu si ce mi se raspunde…ma gandeam ca vorba de o intelegere gresita a ce am scris eu…Am citi si eu ce scrie Daniela…Nu stiu la ce se refera ea…Ce pot eu sa spun ca pacatos spunaea Sfantul Nectarie ca este…Parintele Porfirie la fel spunea,ca el este un pacatos!Mie mi se face un ghem in stomac cand ma gandesc ce suflet minunat avea si ce spunea despre el…cata modestie…Nu-i nimic Ada ca m-ai confundat!Doamne ajuta!