pridvorul lui laurentiu dumitru

Mariana Vlad
Colegiul Naţional „I. C. Brătianu, Piteşti, clasa a XI-a C
“Argesul Ortodox”

Iubire… şi din momentul în care articulezi cu cadenţă acest cuvânt auzi undeva departe acordurile suave ale unei vioare care îmbată sufletele a doi îndrăgostiţi.

Mă plimb alene prin parc fără un scop precis. Zăpada molatică mă afundă-n lumină. Văd pretutindeni, dispuse aleatoriu, cupluri de îndrăgostiţi, cuprinşi în braţe sau plimbându-se de mână, roiesc în jurul meu. O strângere de mână, o îmbrăţişare, poate chiar şi un sărut tandru pe frunte, în chip părintesc, dar oare câţi dintre noi ştiu ce înseamnă aceste gesturi? Repetate, ele devin reflexe, proiectarea realităţii banale, cotidiene, însă puţini sunt aceia care le atribuie conotaţia specifică. Puţini văd în ele un mijloc de a te descoperi pe tine însuţi, de a-ţi fi teamă că deaprte de un chip mohorât şi sobru există o inimă capabilă să iubească şi să intre în comuniune. Prin iubire, învăţăm să învingem egoismul caracteristic umanităţii şi reuşim să împărtăşim celorlalţi din euforia şi iubirea răsfrântă în sufletele şi pe chipurile noastre.

Când iubeşti înveţi să trăieşti, să te bucuri de viaţă, iar îmbrăţişarea persoanei iubite devine scutul tău împotriva suferinţei, a tot ceea ce ar putea rupe din sufletul tău floarea inocentă sădită prin iubire.

În tot ceea ce mă înconjoară, când sunt îndrăgostită, învăţ să citesc taine ascunse, să descopăr oda închinată unui sentiment pur şi unic.

Se spune că persoanele care nu au iubit, nu au trăi niciodată. Când iubeşti, inima bate să-ţi spargă parcă pieptul şi fiecare gest şi cuvânt ale celuilalt devin un model. Când iubeşti, ţine mâna celui la care ţii în mâna ta. Asultă-i fiecare şoaptă şi învaţă să trăieşti prin el, însă fără a anula propria ta personalitate şi fără a uita că mai există persoane în jurul tău care au nevoie de sprijin şi înţelegere din partea ta.

Chipul celui îndrăgostit e luminat de puterea iubirii, de focul mistuitor din sufletul său care-i transformă în cenuşă pesimismul şi egoismul. O persoană fericită, căci iubirea e simbolul împlinirii sufleteşti şi al iubirii, emite în jurul ei energie pozitivă şi vibraţii puternice care-i molipsesc pe cei din jur, determinându-i să fie la fel de veseli şi încrezători în viaţă.

Când iubeşti, înveţi să-i citeşti gândurile celui printr-o simplă privire, înveţi să descoperi o rază de lumină în fiecare zâmbet al său şi să te bucuri de fericirea sa. Când iubeşti, devii capabil să dăruieşti tot ce îţi aparţine şi se naşte în tine puterea de a merge până la capătul pământului, de a învinge orice obstacol când simţi mâna celui iubit ţinându-te strâns.

Iubirea este un dar divin, o binecuvântare ce îţi regenerează fiecare colţ ascuns al sufletului şi care te învaţă să descoperi în fiecare lucru o scurgere repetată, un ritm care se repetă ciclic.

Iubirea este singurul mod prin care te poţi cunoaşte mai bine, prin care te poţi maturiza şi prin careîl poţi cunoaşte pe cel de lângă tine.