Darul lui Mos Craciun
December 20, 2007 8:18 pm Uncategorized
Darul lui Moş Crăciun
Flory Arion Stoica
E iarnă… Aşa scrie-n calendar.
La fel le spun copiilor, iar ei,
Cu stele-n ochi, mă-ntreabă iar şi iar:
,,De ce nu se aud afară clopoţei…?”
„Unde-i zăpada, mamă?” îi ascult…
Şi-mi pare că alerg în rătăciri,
Când caut visul alb, visat demult,
În iernile pierdute-n amintiri…
Mă văd copil, uimit şi încântat,
De simplul dar al unui fulg de nea,
Se-ntoarce lin fiorul cel uitat
Al mângâierii reci, de catifea…
Răsar în gând , cu scârţâieli de paşi
Prin feeria nopţii de cristal,
Colinde vechi, cu flori şi îngeraşi,
Sub cerul cu sclipire de opal…
Şi cânt, cu sufletul purtat
Pe aripi de întoarcere-n trecut,
Cum Adevărul însuşi întrupat
În ieslea cea săracă S-a născut…
Şi casa mea e plină de colinde…!
Curat răsună glasuri de copii,
În cer, acum, o candelă se-aprinde
Şi pe pământ cad fluturi argintii…!
,,Priveşte, mamă, ninge!” râd cei mici,
Cu nasuri reci turtite de ferestre…
Din Rai, coboară veseli licurici
Să ne aducă-aminte de-o poveste…
De-acum şi Moşul poate să ajungă…
În casă-ne miroase-a cozonac,
Copiii dorm…va fi o iarnă lungă…
,,Aşa-i că Moş Crăciun ninge din sac?…”.
Ralu :
Date: December 20, 2007 @ 10:12 pm
Flory, Flory, te-ai intrecut pe tine insati si de data aceasta! Vers cu sclipiri de minune! Doar un suflet gingash, de copil, plin de curatzie si dragoste ar fi putut scoate din penel o asemenea maiestrie. Doar cei care mai stiu sa fie copiii, pot intelege darul Iernii, darul Craciunului, darul Dansului Fulgilor de Nea. Iti doresc ca intotdeauna sa ai in suflet pomi incarcati cu chiciura si stelutze de argint ce se lipesc de obraz si se topesc la aburul cald al rasuflarii. Craciun fericit si o viata plina de copilarie alaturi de minunata ta familie!
moni :
Date: January 8, 2008 @ 12:30 pm
…si daca va spun ca Flory e prietena mea de suflet…daca va spun cat de mult poate insemna aceasta persoana pentru mine si, sunt convinsa, pentru multi altii…pot sa ma mandresc, nu?;)Felicitari din suflet…Ralu are dreptate…si iti multumesc, Flory, ca, dupa aproape 15 ani, esti inca umarul pe care pot plange si sufletul care ma intelege asa cum a stiut sa faca intotdeauna: cu mustrari ce stiu sa doara atat cat sa ma trezeasca la realitate…