pridvorul lui laurentiu dumitru

Mi se pare ca se duce cam in extrema totul. Eu mi-am ales facultatea de drept, ce lucrarea are Domnul cu mine am sa vad. Dar exact cum a zis si domnisoara mai sus nu stim fiecare cum se roaga la El si nu puteam sa facem niste afirmatii de genul aceasta. La urma urmei va garantez ca in fiecare meserie exista riscul sa nu poti sta fata in fata cu Dumnezeu. Si sunt convinsa ca s-ar pune problema “nu judeca ca nu fi judecat” in ceea ce ii priveste pe judecatori si iar nu cred ca este in totalitate bine. El stie pt fiecare ce este bun si ce nu. Asadar sa nu mai facem astfel de supozitii. Daca dvs nu v-ati mai dat examenul la barou poate ca asa v-a fost scris si Domnul a avut alt plan cu dvs dar asta nu inseamna ca nu se poate imparti credinta cu meseria. Craciun Fericit la toata lumea si Domnul sa va calauzeasca pasii spre drumul ce bun si drept care duce spre mantuire.

Ma aflam la Manastirea ANTIM din Bucuresti. Il cautam pe Partintele MIHAIL. In curte a venit Parintele ADRIAN FAGETEANU (se intampla aceasta inainte de a pleca Parintele Adrian de la Antim…).
Cand l-am vazut m-am dus sa iau BINECUVANTARE de la el.
Dupa ce mi-a dat Binecuvnatarea, am ramas surprins ca m-a luat de brat si a inceput sa se plimbe cu mine prin curtea Manastirii, vorbindu-mi atat de prietenios si de PARINTESTE si de SFATUITOR si cu POVATA!
Mi-am adus aminte de un frate de parohie care mi-a spus ca Parintele FAGETEANU este un om deosebit si are HASRISMA INAINTE VEDERII. Si mi-am zis in sinea mea, in acele clipe cat ma plimbam la brat cu parintele: “Hai sa profit de situatia aceasta ca Parintele este bine dispus si mi-arata atata dragoste si prietenie, si sa-l intreb ceva”
Si l-am intrebat: “Parinte EU SUNT AVOCAT. Sunt si student la Teologie la Sibiu, la Pastorala. Fac aceasta Facultate la porunca unui PreaSfintit Episcop Vicar de la Patriarhie. As vrea sa va intreb, oare SA-MI DORESC PREOTIA, cand termin facultatea? SAU SA IMI DORESC SA RAMAN ASA CUM SUNT UN…AVOCAT??”
Si Parintele imi spune asa: “Parerea mea SI VOIA LUI DUMNEZEU ESTE CA SA FII ASA CUM ESTI, caci PREOTI SUNT DESTUI. BISERICA ARE PREOTI DESTUI, numai sa-si implineasca misiunea lor. DAR AVOCATI CREDINCIOSI SUNT PUTINI IN LUME, care sa-i ajute pe cei in necazuri.”
Dupa ce Parintele a plecat de la manastirea Antim imi aduc aminte de aceste spuse mai ales cand REUSESC SA APAR CONCRET PE CINEVA DE VREUN RAU.
In primavara anului 2006, un frate ortodox m-a rugat sa-l insotesc la un birou notarial in Bucuresti, unde urma sa faca un ANTECONTRACT DE VANZARE-CUMPARARE a apartamentului sau cu un turc si sotia sa.
Si cand am citit prima data PROIECTUL PROVIZORIU AL TEXTULUI. ANTECONTRACTULUI, toate erau bune si frumoase, urma doar sa fie semnat. Dar am observat ceva dubios in atitudinea secretarei notarului care ne-a adus textul sa-l lecturam. A luat toate exemplarele de pe masa, s-a facut ca merge in biroul notarului, si i-a zamnbit turcului.Si cand trebuia sa semneze fratele antecontractul, care CHIPURILE TOCAMAI FUSESE CITIT mai devreem cu cateva minute, i-am spus LASATI-MA SA-L MAI CITESC ODATA. Si…SURPRIZA MARE…! TEXTUL DE MAI INAINTE ERA MODIFICAT! Turcu fierbea ca am descoperit inselaciunea.Eu eram insa calm, zambeam, i-am spus ceva si in limba ARABA, si LE-AM DEJUCAT PLANUL TICALOS, caci erau mana in mana cu notarul.
Cand am iesit din sediul boroului notarial si mi-am luat ramas bun de la fratele AM SIMTIT O MARE FERICIRE, CA AM APARAT UN OM, SI FAMILIA LUI SI AVEREA LUI SI LINISTEA LUI SI PE COPII LUI.
Si mi-am adus aminte de ceea ce mi-a spus PARINTELE FAGETEANU!
SI I-AM MULTUMIT DIN TOATA INIMA DOMNULUI CA M-A AJUTAT SA FIU…AVOCAT pe lume!, caci sunt si eu uitil si de folos fratilor mei de credinta!

Iar referitor la acel termen…un avocat …”B U N” . Ar trebui sa stie surioara care a scris artocolul care a dat nastere la aceste comentarii, ca BUN nu inseamna SI DUHOVNICESC ci doar…indemantic la a invarti cuvintele!

BUN in acceptiune crestina INSEAMNA UN AVOCAT CU LEGEA LUI HRISTOS IN INIMA! DA! iar daca nu IL are pe HRISTOS un avocat, atunci este un avocat RAU, cu CEL RAU in inima si minte!

Apoi tonul si damful atat de NEDREPT al articolului sorei ADINA, ma face sa cred ca habar nu are ce inseamna sa fi CREDINCIOS in orice situatie!
Exiasta si doctori care UCID dar si care SALVEAZA VIETI SI PRUNCI CARE URMEAZA SA SE NASCA!

Si tot asa exista si AVOCATI ai nedreptatii si minciunii, dar si APARATORI AI ADEVARULUI SI DREPTATII.

In mica mea criera de aproape 8 ani de avocatura, am avut parte clienti si cliente SARMANI dar am aparat si banuiti de crima…!Caci am crezut ca HRISTOS IN LUME II POATE RECUPERA, sdar odata ajunsi in puscarie sunt imbacsiti de duhul raului care exista acolo!

Am vizitat la JILAVA, arestati si le-am dus PACHETE DE CARTI RELIGIOASE ORTODOXE, SI SF. SCRIPTURA!
Si m-am bucurat ca pot ca si avocat SA FAC INCLUSIV MISIUNE CRESTINA IN PUSCARIE!

Deci GRIJA MARE LA CEEA CE VEI MAI SCRIE SURIOARA, iti recomanda un FRATE INTRU HRISTOS …AVOCAT!

DOAMNE AJUTA!

Mai exista si avocati care se lupta pentru dreptatea oamenilor nevinovati. Nu toti avocatii apara infractori, si chiar daca ar fi asa nu e nimic rau in asta. Daca cineva a gresit si ii cere ajutorul unui avocat, acesta incearca sa ii obtina o pedeapsa mai putin aspra. Daca nu ar cere ajutorul unui avocat si ar cere ajutorul lui D-zeu, greseala i-ar fi iertata. Eu sunt curios ce au de spus in fata lui D-zeu cei care pedepsesc oameni nevinovati, nu avocatii.

Draga Vela Gheorghe, ma bucur ca ai scapat pe bietul om de marea inselaciune!

Frate Vela parca am stiut ca esti avocat,dupa cum scrii,dar acum inteleg de ce te pricepi asa bine nu doar la vorbe,ci si a gandi in ale religiei…ai facut si teologie.Foarte frumos.Eu pictez,dar sper sa ma descurc sa imi exprim parerile cu vorbe mai putine.Nu stiu ce sa spun despre aceasta meserie,dar cred ca in orice meserie ar fi ideal sa depui suflet,sa iti placa ce faci!Tot ce e din suflet e primit de Dumnezeu! Doamne ajuta!

“De multe ori m-am întrebat dacă un avocat bun, din categoria celor care ar putea ipotetic să câştige orice caz pe care l-ar primi, poate avea în viaţa de zi cu zi o atitudine creştinească. Răspunsul, din păcate negativ, este susţinut de mai multe argumente”

Subscriu celor scrise de adina. Ea se refera la viata DE ZI CU ZI, nu doar la cea profesionala. Vorbesc din propria experienta. Am avut o relatie mai lunga cu un domn avocat,nu a fost casatorie pentru ca el nu crede in casatorie pentru ca domnul este ” deschis si la moda” iar casatoria i se pare desueta si inutila…Dupa ce mai mult timp a fost o relatie la distanta ( ne intalneam o data/luna timp de un an si jumatate), urma sa ne mutam impreuna. Din pacate a fost prea tarziu, pt ca eu eram deja macinata de tot acest timp in care imi faceam griji, in care de multe ori seara el avea tel inchis, etc. Eu l-am iubit ca pe un sot si speram ca intr-o zi sa fim impreuna asa cum se cuvine. Nu a fost deschis. Vorbele spuneau exact ce vroiam eu sa aud, ma asigurau ca totul este bine, ca este cel mai serios om, ca departe de el infidelitatea, ca este credincios, ba chiar atat de bun si fara pata ca un sfant, ca daca doresc o sa ne si casatorim. Dar faptele nu prea sustineau aceste cuvinte. Daca am vrut sa discut cu el despre asta, mi-a taiat-o scurt ca sunt o certareata si plina de ura… Avea niste metode de intimidare, ceva in genul tortionarilor din puscariile comuniste. Intotdeauna discutiile noastre se terminau cu concluzia ca eu sunt extrem de geloasa, ca ii sunt inferioara atat intelectual cat si ” spiritual”, iar in final mi s-a spus chiar ca sunt nebuna si trebuie sa merg la medic ( singura, bineinteles). Si a dorit atat de mult sa ies din viata lui, incat m-a amenintat ca daca il mai sun, imi face dosar penal.
S-a terminat acum… eu am ramas ranita si singura, el a ramas sa-si vada mai departe de viata lui, profesia lui, ” fetita” lui (are o legatura foarte stransa cu fiica fostei sotii). Una dintre noi doua se pare ca era in plus, iar el a ales sa se desparta de mine.

“Acuzat, el va găsi întotdeauna scuzele necesare, argumentele care să îi explice comportamentul, ba mai mult, care să îl scuze şi să-l prezinte într-o postură de subiect nevinovat. Când Dumnezeu va pune un avocat faţă în faţă cu greşelile sale, acesta din urmă va încerca să se justifice, ca şi Adam odinioară, care a pus călcarea poruncii de a nu mânca din Pomul Vieţii pe seama Evei şi, în subsidiar, a lui Dumnezeu Însuşi. De aceea, smerenia, căinţa şi dorinţa de îndreptare vor fi lucruri străine avocatului, care, în general, prezintă o atitudine plină de înfumurare, îndărătnicie şi de sarcasm. ”
DACA ATI STII CAT DE BINE I SE POTRIVESTE ACEST PROFIL D-LUI DE CARE VORBEAM!

Desi am avut tentatia de a citi si comentariile celorlalti la acest articol, m-am abtinut.
Sunt avocat. Nu stiu de ce, cand se vorbeste despre avocati, este obligatoriu ca substantivul “avocat” sa fie insotit de adjectivul “bun”. Toata lumea cauta “avocat bun”; Toata lumea vorbeste despre un “avoat bun”. Citez: “Un “avocat bun” nu poate avea o atitudine crestineasca”; “Un avocat bun nu recunoaste niciodata ca a gresit” etc. Este o prejudecata. Am ajuns la acest articol tocmai din dorinta de a cauta un raspuns la aceasta intrebare. Din preocuparea de a gasi echilibrul intre exercitarea acestei profesii si principiile crestine. De la inceput m-am izbit in acest articol de prejudecata ca un avocat (care trebuie sa fie neaparat “bun”) apara intotdeauna infractorii, ca un avocat bun minte mereu, ca un avocat este intotdeuna penalist.
In realitate nu este chiar asa. In primul rand ca un avocat, fie el chiar si bun, nu apara intotdeuna infractorii intrucat nu este obligatoriu ca avocatul sa intre in litigii penale. In al doilea rand, chiar daca ar fi specializat pe drept penal, el poate reprezenta si partea vatamata nu numai ” pe cel vinovat”. Astfel avocatul se poate transforma in aparator al binelui. Un avoat poate face la fel de mult bine pe cat poate face altul rau. Un avocat se poate ruga foarte bine ca facand voia lui Dumnezeu, sa-si ajute clientul punandu-si la dispozitie talantii cu care a fost inzestrat. Profesia de avocat poate fi o modalitate de a inmultii talantii daruiti de Dumnezeu la fel de bien cum poate fi si profesia de medic. Gandindu-ma la medici, mi-a venit in minte o intrebare ” Oare un medic nu poate ajuta un infractor sa traiasca?; Oare un medic nu poate descoperi si folosi ceva nociv pentru umanitate?” Cu siguranta ca da. Depinde cum iti folosesti talantii. Toate ne sunt permise, dar nu toate ne sunt de folos. Intrcandu-ma la acest articol tin sa precizez ca profesia de avocat este mult mai complexa si diferita decat imaginea avocatului din filmele americane comerciale. Si am toata convingerea ca, cu ajutorul lui Dumnezeu, si al tuturor sfintilor, un avocat (hai sa zicem si bun) va putea primi raspuns bun la Infricosatoarea Judecata. Doame Ajuta si deschide-ne mintea!

Mult stimata Adina, referitor la un avocat in fata lui Dumnezeu, indraznesc a va reda o pilda frumoasa, sugestiva:Se spune ca era un om care avea trei prieteni extraordinari, pe care se baza intotdeauna si cu care petrecea cel mai mult timp; de fapt si-l dedica integral lor. O data insa,a fost citat la judecatorie intr-un proces pentru o fapta pe care nu o comisese, dar pentru care era principalul suspect, si pentru care risca pedeapsa mare. Asa ca omul nostru apeleaza la cei trei prieteni pentru a-i putea fi martori.
Primul, pe care il iubea si respecta cel mai mult, si in care avea cea mai mare baza l-a refuzat instantaneu si uimitor de brusc pe motiv ca nu se poate infatisa acolo pnetru ca nu vrea sa fie imlicat in chestiuni de genul acesta. Al doilea, impresionat , este deacord, merge dar la usa tribunalului, eodata , se intoarce speriat, spunand ca nu are curaj sa mai intre.
In sfarsit al treilea prieten, cel de care se indoia cel mai mult este deacord, merge si cu curaj fantastic apara cauza omului castigand in fata judecatorului.
Ei bine, procesul este judecata fiecaruia atunci cand ne vine timpul, Judecatorul e Dumnezeu, iar cei trei prieteni ai omului sunt:primul – averea(care nu merge dincolo pentru a da marturie), al doilea sunt rudele noastre sau cei dragi – acestia merg cu noi pana la poarta, dar nu pot intra cu noi mai departe sa depuna marturie, ei ramanand cu trupul la usa Imparatiei, iar al treilea cel mai nebagat in seama dar singurul AVOCAT viabil sunt faptele noasre bune. Doar ele ne sunt sprijin si nadejde in fata autojudecatii noastre.
iertati pentru interventie dar mi s-a parut pertinenta aceasta pilda acu.
Sa va ajute Dumnezeu ca prin curiozitatea si intrebarile dumneavoastra sa va invredniciti a vedea fata lui Dumnezeu si sa ridicati cu voi si pe altii ca mine.

…orice pacatos are dreptul la speranta de indreptare si iertare, orice vinovat are dreptul sa fie aparat de cineva…Insusi Dumnezeu, prin Fiul Sau, a coborat in lume pentru cei murdari, nu pentru cei curati…cred ca, in calitate de avocat, as avea curaj sa apar pe oricine, inclusiv in fata lui Dumnezeu…si-apoi…ce castiga un infractor din executarea pedepsei intr-o inchisoare? …adesea mi-a trecut prin cap ca pacatosii sunt mult mai munciti prin propria lor constiinta, atunci cand li se acorda iertarea; condamnarile, de multe ori, inraiesc…oricum, numic nu se poate generaliza…de avocati BUNI plina sa fie lumea!…pentru ca este nevoie de ei in fata unor judecatori si procurori incompetenti sau mituiti…e loc si timp putin pentru a comenta pe marginea unei astfel de pareri…o gasesc exagerata si nerealista!

am vazut si pe asta ma bucur ca vezi lucruri bune dar si rele ma intreb daca cineva nu incape de tine sunt sigur ca sunt,, dumnezeu sa fie cu tine pa cezar

Meseriile juridice, nu doar cea de avocat te expun la o mare ispita: daca esti imoral faci foarte multi bani.
Este o problema de alegere, la fel ca la oricare crestin in oricare situatie.
Cel care va alege, in meseria sa, sa fie crestin, nu il va lasa Dumnezeu muritor de foame.
Eu sunt consilier juridic si va spun: omul este ceea ce alege sa fie.
Oamenii imorali care voiesc sa isi impuna “dreptatea” lor necrestina au scos notiunea de “avocat bun”, adica de cel care va apela la orice imoralitate pentru a-l face sa cistige. In aceasta lume cazuta avocatii cazuti sunt cei mai cautati, dar, repet, Dumnezeu nu il va lasa pe cel drept sa moara de foame.
Meseria de jurist nu este imorala, imorala este alegerea practicantului ei (daca exista) de a face multi bani prin imoralitati.
Fratele Vela a spus adevarul si imi confirma toate motivele pentru care, si eu, am dat la Drept.
Pentru cei care se grabesc sa atace pe cineva va spun criteriul de baza in a evita inselaciunea: nu generalizati niciodata fara sa treceti mai intii printr-o riguroasa particularizare.

Va scri in calitate de avocat si vreau sa va spun ca raspunzator in fata lui Dumnezeu suntem cu totii si toti pacatuim. Traind intr-o lume care tinde sa fie cat mai divicila, avem nevoie de cat mai multa constiinta si dragoste fata de semeni, dat tot o data trebuie sa fim profesionisti in tot cea ce facem, iar actul juridic trebuie sa contina la baza adevarul, chiar daca este dureros sau nu.