pridvorul lui laurentiu dumitru

Adina Răducanu

Cum ar putea omul modern să citească şi să înţeleagă vorbele „purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6, 2) când el nici măcar nu îşi mai poate observa aproapele? Cum ar putea omul modern să aplice în practică această învăţătură a lui Hristos când pentru el aproapele nu mai contează aproape deloc? În contextul societăţii contemporane grija şi atenţia acordate celor care ne înconjoară par nu doar o inutilitate, ci o adevărată piedică în calea activităţilor cotidiene. Mai mult, având în vedere că în urma lor nu se obţine o contraprestaţie imediată şi avantajoasă, aparent nu s-ar găsi raţiuni suficiente pentru a pune în practică îndemnul exprimat de Sfântul Apostol Pavel.

Cu toate acestea, îndrăznesc să afirm că nu putem trece peste ispitele şi necazurile care ne încearcă fără ajutorul celor apropiaţi, fără disponibilitatea lor de a ne „purta sarcinile”. Dumnezeu ne-a creat din iubire şi pentru iubire, iar aceasta nu se poate exprima şi dezvolta decât într-un cadru cel puţin bipartit, într-un context social. În ortodoxie avem de-a face cu o iubire concretă, care trebuie trăită şi exprimată, mult diferită de experienţele raţionale sau impersonale ale altor culte. Iar iubirea care nu ţine cont de nevoile celor din jur se discreditează şi nu mai poate fi numită ca atare. Mai mult, Dumnezeu Îşi concretizeaza grija faţă de noi în atitudinea aleşilor Săi, întrucât El Însuşi lucrează prin oameni în împlinirea binelui.

Cu toate acestea, chiar şi cei care cunosc argumentele menţionate refuză „purtarea sarcinilor” celorlalţi dintr-o raţiune orientată spre propria persoană. Uneori se preferă necunoaşterea necazurilor şi încercărilor prin care trece aproapele dintr-o uşurinţă căreia i se aduc drept argumente: jena de a afla amănunte personale, teama de a nu-i judeca pe ceilalţi, neputinţa de a acorda un minim ajutor. În realitate, toate acestea sunt piedici în calea comuniunii cu aceia care ne solicită ajutorul, refuzul de a trece dincolo de egoismul care caracterizeaza omul modern şi de a privi şi înspre ceea ce reprezintă persoanele care ne înconjoară. Iar de fiecare dată, invariabil, ajutorul acordat se întoarce ca o alinare a propriilor suferinţe şi încercări, întrucât ele îşi găsesc remediul în comuniune, prietenie, ajutor şi înţelegere.

Aşadar, să renunţăm la încăpăţânararea şi egoismul care ne împiedică să privim şi înspre cei din jurul nostru. Să le întindem mâna şi să le purtăm sarcinile cu înţelegere şi modestie, având convingerea că astfel Îl ajutăm pe Însuşi Hristos!