Increderea in sine, calea spre egocentrism?
December 19, 2007 5:44 pm Adina RăducanuAdina Răducanu
“Încrederea oferă curaj şi îţi lărgeşte perspectivele, dându-ţi posibilitatea de a asuma riscuri mai mari şi de a obţine mult mai mult decât ţi-ai fi imaginat vreodată.” (revista Capital – SUA – 2002). Din acest punct de vedere, a pune bazele unei încrederi de sine ireproşabile nu pare a avea nimic în neregulă. Din contră, este cheia care deschide poarta tuturor succeselor în viaţă. Totuşi, la o analiză mai amănunţită, lipsită de intenţia de a nega absolut valoarea încrederii personale, se pare că această campanie vastă, care cuprinde cărţi, reclame, filme, şedinţe psihologice gratuite etc, creionează un om care vine în contradicţie cu valorile creştine.
Încrederea în sine presupune numai ca prim pas puterea de a asuma un anumit punct de vedere, în ciuda criticilor sau a adversităţilor (http://www.mindtools.com/selfconf.html). Ulterior, această încredere în sine se transformă în ilustrarea pe cât mai sugestiv posibil a succeselor personale, care nu sunt altceva decât rezultatul exclusiv al calităţilor şi muncii persoanei în cauză. Într-o astfel de situaţie, modestia nu îşi are rostul, întrucât ea nu mai este o calitate dezirabilă, ci, din contră, o piedică în calea afirmării succeselor personale. Mai mult, pe o treaptă superioară a fundamentării încrederii în sine, părerile contrare, chiar şi cele pertinente, nu mai sunt luate în considerare. Aceasta pentru că încrederea personală trebuie să crească într-o asemenea măsură încât să dea posibilitatea asumării unor riscuri mai mari. Iar riscurile nu sunt altceva decât curajul de a trece peste o teamă comună sau o critică generalizată. Încrederea în sine sporeşte curajul în forţele proprii, dar îl diminuează proporţional pe acela în persoanele din jur. Treptat individul care reuşeşte să meargă pe această cale va fi orbit de siguranţa poziţiei asumate şi de linia sa de gândire pe care o consideră fără breşă, refuzând nebuneşte chiar şi criticile constructive sau binevoitoare.
Astfel, indiferent de ipoteza în care ne situăm (succesul sau eşecul celui care experimentează această încredere exacerbată), campaniile care se duc de ceva vreme încoace în SUA şi, mai de curând în Europa, nu par să conducă spre virtuţile creştine. Căci o viaţă dirijată orbeşte de încrederea în sine exclude contribuţia lui Dumnezeu la succesele personale, laolaltă cu ajutorul oferit de cei din jur. O viaţă astfel clădită nu poate fi decât un univers al individului supradimensionat, însă golit de tot ce înseamnă camaraderie, modestie, credinţă sau smerenie. Niciodată Dumnezeu nu va fi factorul care determină sau permite împlinirea unui lucru, ci individul. Niciodată cei din jur nu vor juca un rol suficient de important în realizarea diferitor proiecte sau planuri personale, ci individul. Acesta este stăpânul absolut al unei vieţi din care orice altă prezenţă pare să se evapore.
Olivia :
Date: December 19, 2007 @ 6:12 pm
Asa este. Dar ce determina si cine impune o astfel de atitudine?…
Oare nu societatea in care traim?
Oare nu progresul tehnic?
Si atunci, ce sa faci? Ajungi in cele din urma sa renunti la valorile morale si crestine, adica sa te lepezi de Dumnezeu, sau, sa constientizezi ca ai nevoie de ajutorul Lui.
Dan :
Date: December 21, 2007 @ 12:43 pm
“O viaţă astfel clădită nu poate fi decât un univers al individului supradimensionat, însă golit de tot ce înseamnă camaraderie, modestie, credinţă sau smerenie.”
Cata dreptate poti sa ai! Am ocazia sa lucrez cu straini si nu se putea descrie mai frumos universul lor.
Ralu :
Date: December 22, 2007 @ 4:36 pm
Nu sunt de acord! Increderea in sine e realmente o necesitate in zilele noastre! Sa fim seriosi, nu suntem calugari sau pustnici ce se nevoiesc departe de forfota vietii, ci suntem oameni prinsi in lupta de zi cu zi, intr-o lume cruda, care de multe ori se ghideaza dupa legea junglei. Omul trebuie sa creada in el, in puterea lui de a face anumite lucruri pentru a razbi in viata. Acest lucru nu Il exclude pe Dumnezeu! Poti sa ii ceri Lui ajutorul, dar sa fii in acelasi timp constient ca tu insusi esti destul de puternic incat sa duci la capat, desigur cu ajutorul de Sus, misiunea pe care ti-ai propus sa o indeplinesti. Cred cu tarie ca fiecare dintre noi trebuie sa fie constient de valoarea sa, pentru a nu se lasa calcat oricand si de oricine in picioare. Si repet, asta nu Il exclude nici pe Dumnezeu, nici ajutorul ce l-ar putea primi cineva de la prieteni! / In plus, se poate vedea ca de multe ori cei care ajung sa se sinucida sunt tocmai oameni care nu au inceredere in ei, care se considera prea slabi pentru a lupta. Daca ei ar avea o cat de mica incredere in persoana lor si la aceasta incredere ar impleti rugaciunea catre Domnul, atunci poate s-ar salva…
greenstory :
Date: December 25, 2007 @ 9:08 am
Ma intreb, oare Stefan cel Mare si Sfant ar mai fi plecat la lupta, fara sa aiba incredere in sine? Oare ar fi expus vietile atator oameni care isi lasau familiile acasa, fara aparare, daca nu ar fi crezut in victorie? Si atunci, fiind el cuprins de o asa de mare incredere in sine (si in ai sai), oare cum de mai era capabil sa se gandeasca dupa bataliile castigate la Dumnezeu? Oare de ce mai ridica biserici si manastiri in semn de multumire? Oare de ce scria, in epistolele catre domnii crestini, “cu ajutorul lui Dumnezeu am invins”? Oare de ce spune colindul ca Il preamarea pe Domnul Iisus “cu glasu-i de supus”? …Probabil pentru ca se poate sa ai incredere in tine si sa stii ca si ea iti vine tot de la Christos…
d :
Date: September 25, 2008 @ 3:13 am
nu cred ca este o contradictie intre increderea pusa in Dumnezeu si actiune. Decizia de a actiona este parte din libertatea data de Dumnezeu, tot restul depinde de El. Caci ce este al nostru ce nu am primit de undeva si care ni se poate lua oricand?!
Conducand o actiune cu constiinta nimicniciei si neputintei noastre [umilinta si smerenie] in timp ce ne punem toata nadejdea in indrumarea cerului nu are riscuri de esec. Esecul daca se intampla devine ‘nu a fost sa fie acum’ si va fi dupa iconomia lui Dumnezeu nu dupa vrerea si planurile mele.
sabinaN :
Date: October 3, 2008 @ 11:20 am
Increderea in sine.Cel mai important lucru pentru a muta muntii din loc.Imi place sa interactionez cu lumea in urma carora simnt cum obtinmici victorii in recapatarea increderii.Acum am auzit si am si gasit un gen de cursuri prin care te ajuta sa interactionezi sa lucrezi la increderea de sine statatoare .Cursurile le-am gasit pe http://www.clcenter.ro asta pentru cine doreste sa vada
.Mult noroc in continuare:)
Dorian :
Date: September 3, 2009 @ 7:52 am
Inteleg punctul fiecaruia de vedere. Deci ar trebui sa multumim Lui Dumnezeu pt tot inclusiv pentru aceasta “incredere in sine” care ne ajuta sa mergem mai departe.
Dorian :
Date: September 3, 2009 @ 8:14 am
Dar oricum majoritatea suntem egocentristi asa ca nu inteleg de ce ne mai ascundem dupa deget. Si da, unii care zic ca au incredere in sine o au dar degeaba deoarece deseori trec pe langa aproapele lor fara sa-i dea macar buna ziua. Deci da, se poate face casa intre increderea in sine -care in sine nu este ceva rau- si trufie ignoranta, indiferenta(prostie ca sa rezumam).
Dorian :
Date: September 3, 2009 @ 8:36 am
Deci nu va mai laudati voi cu aceasta incredere in sine ci faceti ceva pentru aproapele vostru folosindu-va de ea. Ca asa doar din gura si doar pentru binele vostru nu faceti nimic in plus. Mai mult ma enervez sa aud oameni ca voi, care se lauda cu increderea in sine dar sunt mandri si indiferenti…oameni inchisi , morti. Asta suna a fatzarnicie clar. DAca faci ceea ce iti zice Dumnezeu nu ai nevoie de “cursuri”. Asa cred. Eu nu am avut nevoie de ele si nu stiu daca o sa am. Ce cursuri iti trebuie in afara de citirea Sf Evanghelii si ascultare ? Nu multumesc, prefer sa joc COUNTER STRIKE(cu boti) ca e mai interesant.muuult mai. Sau…cum se cheama ala…Call of Duty Modern Warfare 2. Habar nu aveati ca existau nu? Si va mai credeti si destepti. Eu traiesc in lumea reala, nu in “idealul comunist” sau “idealul capitalist” si va zpun ca nu e asa de simplu cum prezentati voi lucrurile. Multi fac bani folosindu-se de incredere dar pe cel cazut in sant nu-l ajuta. Bine, sunt exceptiile da. DAr sunt atat de putine, incat este loc de sfarsitul lumii.
Degeaba muti muntii din loc, daca dragoste nu ai. Am vazut eu multi oameni “puternici” cu incredere muulta in sine(bine ca stiu), care stiu multe(sau asa cred) dar daca nu dau in raport cu cat au , degeaba! Celui ce i s-a dat mult , mai mult i se va cere. Dar ei uita asta(ce convenabil). Ca doar, “banul la ban trage”, deci ei tre sa faca cat mai multi bani…iar restul : da-i in…. scuzati limbajul. EXCEPTIILE SE STIU SI NU MA IAU DE ELE>.