pridvorul lui laurentiu dumitru

Prof. Cornel Dragoş, Argeşul Ortodox

Estetică şi botanică

Povestea măiastră a naturii

Sunt clipe când roua dimineţii, parfumul unei flori, covorul multicolor al unei livezi, cântul unei păsări zburătoare plonjând într-un lac, o aripă deosebită, spicele vălurite, murmurul unui pârâiaş sau culorile măreţe ale zorilor şi cele ale apusului ne ridică existenţa în sfere mai înalte, în spaţiul unei bucurii şi al unei păci profunde şi negrăite în ţara „bucuriei depline”. Desigur, se poate ca şi unele opere de artă zămislite de om să ne producă emoţii estetice şi să înalţe sufletul. Cu toate acestea, de multe ori, ele sunt mai prejos decât operele de artă ale naturii…

„Linia frumuseţii”
„O bucurie desăvârşită stăpâneşte mintea ce se ospătează din cunoaşterea naturii”, se minuna Sfântul Nil. Cine cunoaşte estetica şi canoanele sale va constata că în natură sunt respectate toate regulile esteticii, fiind aplicată întocmai fiecare lege a artei. Spre exemplu, linia dreaptă „creatoarea” formelor care inspiră rigiditate, duritate şi lipsă de graţie, nu este prea agreată din perspectiva estetică. Cu totul altfel stau lucrurile cu „linia frumuseţii”, linia curbă, intrată în compoziţia adevăratelor lucrări artistice.
În lumea vegetală, dar şi în cea animală, capodopere de artă, stăpâneşte peste tot linia curbă. Dacă analizăm roadele plantelor, nicăieri nu vom întâlni linia dreaptă. Perele, merele, bananele, castanele, castraveţii, roşiile, fasolea, grâul… peste tot linii curbe. Aceeaşi aşezare se întâlneşte şi la toate organismele animale.
În ceea ce priveşte forma fructelor – vişine, cireşe, corcoduşe, boabe de strugure, pepeni verzi sau galbeni şi atâtea altele – este evidentă forma sferică, ce le conferă o vădită graţie estetică. Ce lipsite de farmec ar fi fost dacă erau cubice! Ce-ar fi fost să gustăm pepeni asemănători unor cutii?!
Forma circulară caracterizează şi foarte multe flori, cum sunt margaretele, crizantemele sau floarea soarelui. De regulă, petalele florilor sunt dispuse tot în formă circulară. Dacă tăiem o creangă sau trunchiul unui copac, putem surprinde nişte inele ce alcătuiesc cercuri concentrice, din care deducem vârsta copacului.

Belşug de simetrie
În toate operele creaţiei este frecvent întâlnită simetria. În ce măsură contribuie ea la valoarea estetică a oricărei lucrări, este de la sine înţeles. Închipuiţi-vă cum ar arăta o fiinţă umană cu un ochi mai sus şi unul mai jos! Lipsa simetriei înseamnă, implicit, o imagine nepotrivită, chiar dezgustătoare. Tocmai de aceea, remarcăm cu uşurinţă belşugul de simetrie revărsat asupra celor create de Estetul Suprem.
Dacă tăiem un fruct în două – un măr, o gutuie sau o nucă – vom constata îndată simetria celor două părţi. De asemenea, florile prezintă o admirabilă dispunere simetrică a petalelor şi a sepalelor. Impresionantă este simetrica distribuire a aripilor, culorilor şi formelor la păsări şi insecte. De bună seamă, nici minunata simetrie bilaterală a ochilor, sprâncenelor, buzelor, urechilor, dinţilor şi degetelor din alcătuirea corpului uman nu este mai prejos, din moment ce Însuşi Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat…

Inepuizabila varietate a creaţiei
În lucrările artiştilor de vază predomină şi varietatea. Monotonia şi imitaţia produc o artă anostă şi mediocră. Oricât de interesant ar fi un discurs, când e citit monoton, fără intonaţie şi accentuări, devine plicticos. Oricât de sonoră ar fi o piesă muzicală, dacă se repetă în continuu, fără modificări, devine obositoare şi greu de receptat.
În cartea creaţiei, orice pagină vom răsfoi, vom rămâne fără grai înaintea nemaiîntâlnitei varietăţi. O foarte bogată diversitate, un ocean de culori, îmbinări şi forme, ce mărturiseşte, în felul său, despre marele Creator al lumii, stăpân al unei inspiraţii unice.
Vom arunca întâi, o privire în împărăţia plantelor şi vom observa frunzele feluritelor specii. S-a spus că într-o pădure nu se află două frunze identice. Nici măcar în acelaşi copac. Cercetând frunzele diferitelor plante, ne uimesc bogăţia şi varietatea lor. Frunze în formă de inimă, palmă, fire, linii, ace (precum ale bradului), săbii, suliţe, ţepi, aripi (ca ale ferigii), evantaie sau clopoţei, frunze simple sau compuse din două, trei sau mai multe elemente.
Şi la flori, varietatea este nemaiîntâlnită: tot felul de soiuri în sute de mii de forme. Flori în formă de soare, stea, cruce, mărgăritar, ceas, cupă, trâmbiţă sau coroană. În Panama chiar există o floare ce seamănă cu un porumbel, purtând numele „Spirito Santo”, adică Sfântul Duh…
O „fabuloasă varietate” surprinde Sfântul Vasile cel Mare şi în împărăţia zoologică. Numai dacă am putea studia o specie de insecte pe zi, pentru a le cerceta pe toate, am avea nevoie de aproape 2 000 de ani.
Toate cele descrise dovedesc cât de priceput se arată a fi Creatorul în privinţa originalităţii şi varietăţii operei Sale, nefiind înrobit de copieri anoste şi de repetiţii monotone.
După chipul „variatei înţelepciuni” divine, fie la fel de variate şi miresmele laudelor şi ale rugăciunilor noastre, când vom cugeta la toate lucrurile minunate din lumea care ne înconjoară.