pridvorul lui laurentiu dumitru

Mica mea viata….

Iată că Bunul Dumnezeu m-a învrednicit să vin pe lumea aceasta, într-un început de iarnă, la 13 noiembrie 1998. Nu ştiam atunci că va fi multă „iarnă” şi în Sufleţelul meu. Când aveam abia 7 luni, tatăl meu natural m-a părăsit… dar mi-am găsit un alt Tată acolo sus, în Cer. Mămica mea a pierdut serviciul din cauza vitregiilor timpurilor şi a „restructurării” multor întreprinderi din ţara noastră. Am locuit într-un orăşel de pe malul râului Someş, adică în Dej. Dar din cauză că nici mămica, nici bunicii nu mai aveau serviciu, au vândut apartamentul din Dej şi au cumpărat o căsuţă în satul Valea Groşilor, comuna Vad, judeţul Cluj, pe malul Râului Someş. Şi a început o viaţă nouă. Mama mea a avut numai ghinion în această viaţă, a fost dată în şomaj, cu toate că are 4 copii, iar de atunci lucrează, după posibilităţi, cu ziua prin sat, ca să poată să aibă grijă de noi şi de bunicii noştri care sunt şi ei bătrâni. În urmă cu câţiva ani, cam prin 2003, l-am cunoscut pe părintele ieromonah Rafael, care mai venea pe la un vecin de-al nostru din sat, vechi prieten, şi aşa ne-am împrietenit cu dânsul, şi părintele ieromonah Rafael a rămas impresionat de familia noastră. M-a plăcut cel mai mult pe mine, Alexandru, şi a încercat să ne ajute după posibilităţile sfinţiei sale. Pe mine m-a luat cu dânsul pe la biserică şi la mănăstire, pe la sfintele slujbe. Mi-a plăcut foarte mult Biserica şi slujbele. Iar acum este literă de lege: părintele Rafael trebuie să vină în fiecare duminică şi sărbătoare să mă ducă la biserică, unde mă îmbrac în hăinuţe bisericeşti (stihar şi orar), ies cu lumânarea, la sfintele slujbe, spun rugăciuni şi cânt pricesne, iar câteodată, la sfârşitul slujbelor, miruiesc credincioşii sau le împart anaforă. Îmi place foarte mult şi doresc din sufleţelul meu să ajung şi eu Preot şi să îi slujesc lui Dumnezeu şi oamenilor.
Dimineaţa şi seara, înainte de culcare, spun mereu rugăciuni, îi învăţ şi pe frăţiorii mei, Dănuţ de 3 ani, Carol de 12 ani şi pe surioara mea, Sorana de 5 ani, şi ne rugăm împreună. Nu ne apucăm de mâncat până nu spunem rugăciunile. Acum o să fac 9 ani şi sunt în clasa a treia. Şi la şcoală îi învăţ pe copii rugăciuni şi cântece bisericeşti, iar doamna învăţătoare de multe ori mă învoieşte de sărbători ca să pot merge la Biserică. Dacă vreodată intervine ceva şi mămica nu vrea să mă lase la Biserică pentru că sunt puţin răcit, eu încep să plâng şi o implor să mă lase, spunându-i că mă va vindeca Mântuitorul Iisus Hristos, care iubeşte copiii. Cu toate că sunt dedicat Bisericii, o ascult pe mămica mea, care îşi pune toată baza în mine, deşi nu am decât 9 ani. De multe ori când pleacă de acasă îmi lasă în grijă frăţiorii şi casa, căci are mare încredere în mine.
De fiecare dată când mă rog, întâi îi cer lui Dumnezeu să îi dea sănătate mamei ca să poată să aibă grijă de noi, mă rog pentru ea, pentru surioara mea, pentru frăţiorii mei, pentru toată lumea şi apoi pentru mine.
Visul şi dorinţa mea cea mai mare este să ajung preot, poate de mir la o Sfântă Biserică, poate preot călugăr la o Sfântă Mănăstire, să pot să îi slujesc lui Dumnezeu şi să mă rog, să-mi ajut pe familia şi pe toţi oamenii şi copiii oropsiţi. Nu vreau să părem cerşetori, dar de multe ori din cauza neajunsurilor şi greutăţilor din vitregia acestei lumi, nu ne putem împlini visele şi chemarea, de aceea în primul rând îmi pun nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu şi apoi în cel al oamenilor, pe care îi rog, din Sufleţelul meu de copilaş oropsit, să mă ajute să îmi pot împlini această chemare sfântă, şi să trec peste greutăţile vieţii pentru a ajunge un bun slujitor.
Dacă doriţi să mă ajutaţi pe mine, pe mămica mea, pe frăţiorii mei şi pe surioara mea; puteţi face câte un pacheţel cu ceva de mâncare, dulciuri, jucării, hăinuţe, încălţăminte… puteţi trimite o sumă cât de mică de bani, etc. Eu vă mulţumesc din Sufleţelul meu şi vă asigur că vă voi pomeni în toate rugăciunile mele, încă de pe acum… precum se rosteşte şi la sfânta biserică, printre altele „…pe alţi ctitori, miluitori şi făcători de bine, să îi pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa…”.

Adresa mea este: MUREŞAN ALEXANDRU IULIAN – Sat. Valea Groşilor, Nr. 17, Comuna Vad, judeţul Cluj, Cod 407582.

Binecuvântarea Domnului peste voi toţi, cu al Său dar şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor… Amin.

——————————–

Scrisoarea Parintelui Rafael din Octombrie 2007

“Alexandru visează să se facă preot”

Doamne ajută! Dorim să vă scriem despre un îngeraş cu chip de copil, care, deşi pe 13 noiembrie 2007 va împlini vârsta de 9 ani, abia dacă trece cu înălţimea de… un metru. Este slăbuţ, mititel şi foarte cuminte, locuieşte într-o căsuţă pe malul Someşului, împreună cu bunicii lui, care din cauza sărăciei au ajuns ciurdarii satului, cu toate că sunt români. Băiatul mai are 4 frăţiori şi au fost părăsiţi de tată, iar mama lucrează cu ziua prin sat. Acest copilaş vrea cu tot dinadinsul să se facă preot, căci este foarte credincios şi aproape în fiecare duminică şi de sărbători vine la sfânta noastră mănăstire (vă rugăm să ne iertaţi, dar nu dorim să vorbim despre mănăstirea noastră, ci despre acest pui de om care trebuie neapărat ajutat). Încearcă să înveţe după puterile lui, acum a păşit în clasa a III-a, noi îl ajutăm după posibilităţile noastre, dar nu suntem nici noi prea cuprinşi. Dacă sufletul şi inima dvs. vă lasă un pic de bunătate, vă rugăm să nu treceţi cu vederea rugămintea de a publica şi aceste rânduri şi de a-l ajuta şi pe acest micuţ orfan de tată, care de altfel şi-a găsit un alt tată…, dar sus, în ceruri. Atât copilul, cat şi frăţiorii lui, vor fi bucuroşi să primească orice: hăinuţe, alimente, dulciuri, bani… vine iarna şi sunt cam dezbrăcaţi. Pe băiat îl cheamă Alexandru, are nevoie de încălţări nr. 31-32, lungimea pantalonilor de 75 cm, iar mânecile hainei de 38 cm. Suntem siguri ca aveţi ceva bun pe acasă, şi poate îl consideraţi rău, care poate nu vă foloseşte, dar va ferici un băiat oropsit.
Copiii doresc să înveţe, ajutaţi-i cu jucării, haine, cărţi, rechizite, dar, mai presus de toate, cu dragostea bunătăţii dvs. Deci, puteţi face un pacheţel cu ceva de folos, puteţi trimite o sumă cât de mică de bani, puteţi spune şi altor oameni cu suflet despre acest îngeraş cu chip de copil şi, mână de la mână, va putea fi ajutat cu ceva, cât să treacă iarna sau chiar până îşi va îndeplini visul său frumos de a fi preot. Suntem siguri că vă va pomeni în toate rugăciunile lui, încă de pe acum.
Adresa lui este: MUREŞAN ALEXANDRU IULIAN – sat Valea Groşilor nr. 17, comuna Vad, judeţul Cluj, cod 407582
V-a scris aceste rânduri părintele ieromonah Rafael, tel. 0743/39.38.45, e-mail: ieromonahrafael@yahoo.com, care vă roagă să fiţi milostivi şi care vă va pomeni în rugăciunile sale.

——————

Cei ce vor sa-l ajute pe micutul Alexandru rog sa-mi scrie la comment-ul acestui post. Nadajduim ca in luna decembrie sa-i putem face deja o vizita acasa cu cateva mici daruri pentru el si frati. Doamne ajuta! (L.D.)