pridvorul lui laurentiu dumitru

Nu mai am cuvinte. Imaginilea astea m-au patruns pana-n adancul fiintei mele… minunat este Dumnezeu intru Sfintii Lui!

poate imi scapa din vedere esenta acestei scene, dar din cate stiu cei dusi acolo in arena erau crestini… si pt asta erau ucisi. cu toata credinta lor erau si oameni totodata si erau infricosati in acele clipe,de ce nu i-a salvat Dumnezeu?… ce fel de Dumnezeu te lasa sa simti cele mai urate trairi in numele Lui? parca Dumnezeu este iubire, iar in momentele de suferinta si durere NU AI CUM sa simti iubirea, pentru ca sunt doua stari antagonice…

Problema esentiala nu este cum de s-a putut intampla asa ceva cu voia Domnului, ci cum de Domnul Si-a trimis propriul Fiu la moarte pe cruce, adica pe Domnul Iisus Hristos. Dar a focut-o din iubire pentru noi in mod evident, si dupa cum spune Scriptura
orice bineplacut al Domnului nu se poate astepta la ceva bun din partea lumii, ci doar la ispite, impotriviri, batjocura, si chiar nevointe de genul mai sus mentionat. Caci lumea nu iubeste pe cele ale Domnului. Iar Domnul respecta voia libera a lumii si nu intervine decat in cazurile in care hotaraste Dansul. Oricum toate actiunile pe care noi le credem rele si care ni se intampla, sunt cu voia Domnului si sunt foarte bune, fiindca Domnul orice situatie cu intentie rea pana la urma o intoarce tot spre bine. Problema consta in faptul ca noi nu ne dam seama de acest lucru.

Draga Irina, oare Dumnezeu nu din dragoste pentru noi L-a dat pe unicul Sau Fiu sa fie rastignit pentru a fi iertate pacatele noastre? Si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a fost inspaimantat in fata mortii si nimeni nu I-a sarit in ajutor. Credinta noastra ortodoxa este impletire de dragoste si de jertfa pentru Dumnezeu si pentru aproapele, pentru a putea primi rasplata cuvenita nu aici pe pamant, ci acolo sus in Ceruri din mana lui Dumnezeu. Mucenicia este cea mai mare jerfa pentru Hristos, Cel care S-a jertfit pentru noi si pentru care ar trebui sa ne pregatim cu totii. Pe sangele acestor mucenici s-a ridicat si s-a intarit Biserica lui Hristos. Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici sa ne dea Dumnezeu putere sa fim si noi vrednici marturisitori ai Sai!

PT IRINA: “Dumnezeu este iubire, iar in momentele de suferinta si durere NU AI CUM sa simti iubirea”!
Draga mea, intr-adevar aceasta este definitia iubirii: Dumnezeu este iubire! Ce mai putem, insa, spune despre iubire? Ca: “…îndelung rabda! [...] Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.” (1 Cor. 13,1-8). Concluzionam, pe scurt, ca dragostea se jertfeste, face sacrificii (cum si Iisus s-a jertfit din dragoste pt omenire si Dumnezeu-Tatal nu l-a scutit de aceasta jertfa cutremuratoare, pt ca ea era facuta cu un scop mai presus de intelegerea si priceperea noastra – era pt mantuirea intregii lumi!)
Si, crede-ma, tocmai in SUFERINTA si DURERE poti simti iubirea, pt ca ea este de fapt cea care iti da puterea de a lupta, de a suporta raul, de a suferi!
Vei spune, poate, k totusi nu era necesar sa sufere acesti oameni pana la capat (pana in momentul mortii, pana intr-atat incat sa fie ucisi), dar, spune-mi, ce sportiv e medaliat fara sa lupte pana la sfarsit, pana invinge??? e oare de ajuns sa joace bine jumatate de meci ca sa fie declarat invingator? Slava si cununa primita de ei in vesnicie e infinit mai mare decat durerea suportata aici, cu siguranta (ca doar asa ne-a spus Iisus!)
Te-ai gandit insa si la faptul ca acel Dumnezeu care i-a lasat sa sufere, le-a dat si puterea sa o faca? Gandeste-te ca DA, erau infricosati in acele momente – deci puteau f simplu sa se lepede de credinta, sa fie lasati in viata si apoi… eventual..sa-si reia denumirea de crestini, scapati din fata mortii. Insa, chiar curajul si dorinta de a fi acolo in arena, in loc sa se lepede, este dovada faptului ca Dumnezeu era langa ei, ii ajuta pe ultima suta de metri sa ajunga la tinta, la mantuire!

Mari sunt tainele Lui Dumnezeu!
cat despre iubire… trebuie mai intai sa o simti, ca sa o poti cunoaste! Sa ne ajute Bunul Dumnezeu pe toti sa ajungem la masura iubirii acestor crestini-mucenici!

pentru Irina

Problema este ca Dumnezeu e mai gelos ca moartea… Dupa mintea noastra credem ca moartea este cel mai mare rau… dar moartea pentru un crestin este cel mai mare bine. Faptul ca prin durere multi crestini si-au terminat rostul aici pe pamant nu se datoreaza decat marei griji ale lui Dumnezeu pentru ai rasplati cum se cuvine… se stie ca pentru o fapta buna cat de mica Dumnezeu iti da inzecit… Drept urmare inchipuieti ce cununa muceniceasca au primit cei ce au fost dati la lei… si oricum oare noi am vrea sa primim o ditamai imparatia (Raiul) si noi sa nu facem nimic? Sau… cine stie pentru ce pacate ar trebui sa mai platim prin suferinta noastra… Toate sunt randuite de Dumnezeu pentru mantuirea noastra. Dumnezeu ne vrea pe toti… noi nu-L prea vrem. Un crestin adevarat nu da doi bani pe viata asta pamanteasca stie ca dincolo este vesnicia si viata adevarata.

Va multumesc mult pt raspunsuri.Chiar nu ma asteptam la ele, ce am scris a fost mai mult ca un strigat de durere, aruncat la intamplare.Dumnezeu lucreaza,simt asta… si stiu ca tot ce ati scris e adevarat, despre majoritatea lucrurilor eram constienta deja, le citisem in documentarile mele.As vrea sa mai adaug ceva la raspunsurile voastre, poate noi intrebari…

roger: cand ma tai la deget,ma doare…cand ma doare ceva,ma revolt,ma tulbur.nu contest planul lui Dumnezeu, doar ca nu inteleg unde e blandetea Sa in momentele de varf ale durerii [fizice sau sufletesti]?mai exact,legat de film, pun la pariu k pe fetele lor se citea teroarea in clipa cand leii ii sfasia,in nici un caz beatitudinea…

adrian: pai Dumnezeu si-a trimis FIUL din iubire pentru oameni, ca El sa fie pe viitor sansa noastra, prin EL,cu EL, pentru EL. a fost un gest pe care numai Dumnezeu l-ar fi putut face.dar eu cum sunt slaba si neputincioasa m-am pus in locul celor sfasaiati in ring… si am fost lasa pana la capat…

liviu: am pus in balanta si faptul k poate oamenii aia traiau foarte viu credinta lor si increderea in Dumnezeu… si poate ca teroarea aia la final de viata le-a sters orice vina si i-a dus direct la Dumnezeu…ce stiu eu? mi s-a parut inuman tratamentul dat “celor alesi” de Domnul,atata tot…

mioara: Fiul lui Dumnezeu era totusi FIUL lui Dumnezeu.Cred ca doar El ar fi putut indura atatea orori,nimeni altcineva… Si stiu ca au fost si oameni simpli, ajunsi sfinti care au trait poate aceleasi dureri ca si Mantuitorul.La fel simt si cand vad “Patimile lui Hristos”, aceleasi pareri le am,cum am avut si la secventa asta din film.Cum oare un om poate cauza altui om ATATA SUFERINTA???Si poate cununa data de Dumnezeu pentru aceste suferinte e mai mare decat orice inchipuire…Dar de ce trebuie sa ajungem sfinti fiind calcati in picioare?Vreau ca Domnul Dumnezeu sa-Si arate din cand in cand dreptatea Sa cea buna si adevarata…iar oamenii buni sa nu mai fie chinuiti pe nedrept[incepand cu Iisus Hristos si continuand cu sfintii martiri si oamenii simpli si buni]…

e-nigma: ma bucur ca simtim la fel…o sa vreau sa vad si eu filmul complet,acum.

elena: ai mare dreptate,si-ti multumesc pt raspuns…nu am ce sa adaug…poate doar k momentan sunt intr-un proces de alchimizare al unui vechi eu,ce incearca sa inteleaga lucruri pe care nu poate sa le inteleaga, vrea sa ajunga undeva anume,se misca greu si pe drum tipa si e frustrat ca se rupe bucata cu bucata din el…asta sunt eu.

nicu: multumesc, intrezaresc adevar in ceea ce-mi scrii tu…doar ca eu sunt lasa! nu stiu pentru ce m-ar vrea Dumnezeu,pt k mi-a(m) impietrit de-a dreptul sufletul prin greseli.si acum caut sa ma indrept si mi-e greu.si sunt obraznica si-l trag la raspundere pe Dumnezeu pentru lipsa mea de minte si de intelegere.undeva departe simt ca Dumnezeu=iubire.si nu vad rostul durerii,suferintei,etc. Desi iti dau dreptate ca poate prin cine stie ce greseli facute de noi si uitate ne-am putea “spala” de ele doar prin mari suferinte…

razvan_b: uite,iti spun sincer… tocmai pentru ca ceva launtric,habar n-am ce,nu-mi da pace trag de mine,rup DIN mine si ma lupt sa-L gasesc pe Dumnezeu, sa-L gasesc asa cum este El…IUBIRE.poate tocmai din cauza ca n-am gasit niciodata vreun rost vietii( mi s-a parut inutila inca de cand eram mica), poate din cauza ca am fost educata prin suferinte,am inceput sa ma gandesc ca poate e si altceva in spatele fanfaronadei asteia numita “viata”, tocmai pentru ca incerc sa traiesc pe viu “calea bisericii”, strig la Domnul: unde esti?de ce nu e simplu? cred ca-mi scapa ceva din vedere si poate totul e altfel…

va multumesc iar pentru tot. sunt foarte dezorientata momentan.ma zbat intre cei putini care nu-mi pot explica ce simt ei in fata lui Dumnezeu[ cei ce traiesc viu ortodoxia :merg la Biserica,se spovedesc,se impartasesc,etc] si cei ce nu cred in nimic. nu ma incadrez in nici unul dintre cele doua segmente momentan si mi-e greu, nu ma mai intelege nimeni,nu mai am cu cine discuta…daca m-as mai destrabala ca pe vremuri, m-ar durea sufletul, deci astea nu-mi mai aduc nici o bucurie, daca incerc sa fiu mai “crestina” ma simt ultimul om, cel mai mare pacatos.nu-mi place nici asa,nici asa…ma simt falsa in ambele situatii.in prima pt ca nu ma mai reprezinta,iar in a doua pentru ca am sufletul gol si sec.offff…

sa ma iertati.o seara buna.

Hristos nu a fost marturisit de catre oameni care s-au multumit cu jumatati de masura ,ci de cei care au inteles ca urmarea lui Hristos inseamna asumarea crucii ,care au inteles cuvantul ”Fericiti veti fi cand va vor prigoni si va vor ocari pe voi din pricina numelui Meu.”Acestia sunt mucenici care s-au rastignit pe cruce .Toti trebuie sa intelegem ca nu are nici un rost sa vorbim altora despre crucea lui Hristos ,daca noi nu o asumam pe a noastra.Ma intreb cum ne jertfim noi ,in zilele noastre cand nu ne mai prigoneste nimeni?Noi trebuie sa ne luptam cu patimile ,cu comoditatea duhovniceasca .De ce sa ne rugam mai mult?Ce suntem monahi?De ce sa nu mai mintim sau alt pacat considerat de noi mic ,sa nu-l facem?Ne multumim sa judecam ,sa vedem greselile altora ,dar pe ale noastre ,Dumnezeu cu mila ,.Eu cred ca ar trebui sa traim crestinismul cum trebuie ,zi de zi ,ceas de ceas,nu numai cand suntem la biserica ,si sa ajunga sufletul nostru sa arda pentru Hristos si sa cinstim pe toti Sfintii cu evlavie .

Recomand tuturor cartea, e frumoasa si merita citita

Scena aceasta este intr-adevar cutremuratoare.si ma bucur ca s-a regizat si un film de la romanul acesta.Totusi..as recomanda citirea cartii,care este extrordinara.Sentimentul trezit de citirea ei este mult mai viu,mult mai puternic.desi ecranizarea respecta foarte fidel textul..s-a pierdut mult din pacate la partea afective,la puterea de transmitere a trairilor.Foarte buna odeea de a pune aici secvente din film..sau chiar tot filmul,inca nu am vazut daca este in intregime.Dumnezeu sa ne dea taria sa ne purtam si noi cu barbatie si demnitate de crestini ,crucea care ne-a fost data.Doamne ajuta!

Draga Nicolae, am citit comentariul tau. Sa stii ca Dumnezeu le dadea fiecaruia dupa putinta sa patimeasca. Daca Dumnezeu asa randuise pentru acei crestini ca ei sa patimeasca in acel fel, ce nu iti convine? Fiecare crestin care a fost proigonit sau condamnat pentru cerdinta lui a patimit in felul lui. Spuneai ca Dumnezeu a tinut cateodata gura leilor: pai a tinut-o pentru ca altii sa vada puterea Lui sa sa se minuneze si sa se intoarca la dreapta credinta. Toate Dumnezeu le randuieste spre binele nostru si al celor de langa noi care cred mai putin sau deloc in El.Cuptorul cum l-a racorit? ca sa usureze patimirea celor trei tineri? nu, ci ca sa se descopere El celorlalti necredinciosi si ca sa-i intoarca la credinta ce adreapta. Dumnezeu toate le randuieste bune foarte si nimic nu se face fara voia lui.nimic nu este intamplator.Iertare! Doamne ajuta!

Pentru Irina si pentru Nicu

Singele Martirilor saminta crestinilor.Adevaratii crestini sau cei (nascuti din nou) expresie pe care o gasim in Biblie sint chemati aici sa fie martori ai Domnului Hristos.Apoi spune Sfinta Scriptura aceste cuvinte;daca Domnulsi Mintuitorul vostru a suferit inarmativa si voi cu o astfel de gindire. Cu alte cuvinte El Mintuitorul spunea; imparatia mea nu este din lumea aceasta. El a venit doar sa-si salveze pe cei pe care Tatal ia dat. vezi ev dupa Ioan cap
John 6:44  

No man can come to me, except the Father which hath sent me draw him:
and I will raise him up at the last day.

John 6:44  Nimeni nu poate veni la Mine, dacã nu-l atrage Tatãl, care M-a trimis; ºi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

John

Dece ati abandonat acest site? nu mai constituie interes? Pai ce sa zic? Lumea aduce in viata alt interes. Sa nu ne mire faptul dece acestia puteau sa suporte acele chinuri. Erau credinciosi autentici nu numai de duminica si de sarbatori