pridvorul lui laurentiu dumitru

PS Calinic Argatu, Episcop al Argeşului şi Muscelului

Întrucât am auzit de la diferiţi inşi, că numele meu a fost menţionat în mass-media, de către unii dintre slujitorii din CNSAS, pentru a mă prezenta la „audiere” şi dacă e aşa, răspund pe aceeaşi cale, la îndemâna cititorilor, următoarele:

1. Am venit pe lumea aceasta, tocmai când în România se instala, în forţă, o altă orânduire socială, politică, atee şi dictatorială, venită peste voinţa noastră.

2. Timp de 45 de ani, în România s-au încălcat drepturile fundamentale ale omului, săvârşindu-se un holocaust asupra conştiinţelor românilor şi instituţiilor din statul român, printre care se numărau şi slujitorii Bisericii Ortodoxe Române.

3. Când se intra în administraţia Bisericii Ortodoxe Române, asupra slujitorilor ei se abăteau constrângerile forţelor de represiune ale securităţii statului socialist „democratic” din România. Valuri-valuri, profesori, medici, preoţi, ingineri, scriitori, artişti, poeţi, portari, moaşe comunale, ţărani, gospodari, văduvi şi alte categorii sociale, au căzut sub neagra şi temuta ameninţare a constrângerii dictaturii ateo-comuniste.

4. Am citit cu atenţie şi de multe ori ceea ce se scrie în Biblie, cartea de căpătâi a Bisericii: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. Daţi, deci, tuturor celor ce sunteţi datori, celor cu darea, dare, celui cu vama, vamă, celui cu teamă, teamă, celui cu cinstea, cinste” (Romani 14, 1-2, 7). Am fost puşi între a alege porunca biblică, sau parul cu care să loveşti pe cei care torţionau un neam binecuvântat de Dumnezeu, care nu avea nici o vină. S-a ales porunca biblică.

Nimeni nu poate fi condamnat când un rău social se impune din afară şi mai ales prin forţă. S-a rezistat cu minimale cedări la ameninţările celor care purtau sabia nemiloasă a unei stăpâniri blestemate.

5. Pentru a se înţelege corect efectul distrugător de conştiinţe trebuie să se meargă la izvorul dezastrului. Atunci se va înţelege că nu-i nimeni dintre români vinovat de orânduirea strâmbă şi nenorocitoare care s-a impus cu parul în România. Cei vinovaţi, unii acum plecaţi din lumea aceasta, îi va judeca istoria şi Dumnezeu.

6. Problema dosarelor confecţionate cu măiestrie demenţială de către securitate, mâna prelungită a comunismului ateu-dictatorial, în vremea celor 45 de ani, este de domeniul documentării istorice şi trebuie făcută de cercetători, istorici, filologi, analişti politici şi medici, care nu au fost vătămaţi de microbul social-politic, şi care nu trec de vârsta de 45 de ani!

7. Se ştie din mass-media că sunt milioane de dosare, din care, date, nedate, deci, pe jumătate, întregi, dispărute, coafate şi subţiate. Se impune să ne ferim de spurcăciunile torţionarilor pentru a nu cădea în mreaja şi osânda celor care le-au confecţionat. A umbla cu otrava în târg este periculos pentru sănătatea noastră democratică europeană. Iar a da „verdicte” cu mireasmă politică, cu voturi, spre exemplu: 5 contra, 4 pentru şi 2 abţineri, că cineva a fost „colaborator” sau a făcut „poliţie politică” este arbitrar din capul locului.

8. De toate relele care ne-au încercat şi de toate scăderile, ne-am cerut iertare în 1990, luna ianuarie, prin documentul „Cuvânt pastoral al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române către cler, mănăstiri şi toţi binecredincioşii creştini români.

Ne cerem şi acum iertare că am fost ameninţaţi cu moartea, incriminaţi în dosare, batjocoriţi în public.

9. Râvna hulitoare la adresa clerului ortodox, mai ales, ne aduce aminte de cum am fost trataţi în cei 45 de ani de stăpânirea ateo-comunistă. Acum lucrarea este la fel, doar metodele sunt altele. Sperăm că Dumnezeu ne va face dreptate aşa cum va şti El.

10. Ca să fie lucrarea dreaptă şi onestă şi democratică, CNSAS-ul este obligat să cheme la audiere pe adevăraţii vinovaţi, cei care au făcut dosarele şi pe cei care le-au poruncit aceasta. Despre ei nu suflă nimeni nici un cuvânt. Călăul îşi pândeşte şi acum victima. Aceasta nu spune nimic celor ce „păzesc grajdul cu bălegar”, vorba unui slujitor cu umor din CNSAS?

11. Când o putere torţionară a dictat şi a batjocorit o ţară întreagă, victimele căzute în plasa nenorocirilor, au dreptul să ceară despăgubiri materiale şi morale aşa cum cer evreii de la cei care au provocat holocaustul criminal. Democraţia şi Drepturile Omului impun o altă judecată a stărilor din perioada ateo-comunistă. Va trebui cercetat contextul în care Biserica, celelalte instituţii ale statului şi românii au avut de înfruntat crimele şi nenorocirile unui stat dictatorial.

12. Se impune studierea arhivelor securităţii în care au fost batjocoriţi şi îngropaţi milioane de oameni şi că dosarele nu trebuie folosite ca mijloc de intimidare, aşa cum făceau cei care le-au alcătuit.