pridvorul lui laurentiu dumitru

Pr. Lucian Grigore

Aglomerările urbane caracteristice metropolelor lumii au forţat oarecum constant reflexul unei diversificări a spaţiilor vizibile, reflexul construirii unor facilităţi curente. Arhitecţii aşezărilor urbane au avut dintotdeauna misiunea dificilă de a pune proporţia cuvenită între nou şi vechi, de a gândi ambiente globale, de a construi un spectru vizibil confortabil, spaţii de tezaurizare a unor specificităţi identitare, istorice, culturale zonale. La noi tendinţele în acest domeniu se disting încurajator prin efortul unor edili locali de a-şi reinvesti mandatul de imagine în relaţia cu proprii electori potenţiali pe care periodic se antrenează a-i hrăni cu pâine şi circ.
Treceam zilele trecute prin piaţa centrală a urbei noastre şi – o spun fără intenţia de a fi răutăcios – am înţeles intens ce înseamnă să trăieşti cu adevărat într-un Târg de mare reputaţie, ca al nostru: muzică rurală tri-li-lită, bere, mici, greaţă, feţe de oameni respirând chinuiţi fumul de bodegă, aurolaci, chiştoace de ţigări aruncate printre scuipaţi, mâini în buzunare, tatuaje cu inimioare şi sirene deformate, ori declaraţii de genul „Fane love pe Gica” încremenite sub aerul tâmp, irespirabil, din care greu vei fi înţeles cu adevărat semnificaţiile cuvenite momentului.
În afara definirii reale a oricărui diagnostic al unei astfel de lumi, pe de cealaltă parte a culoarului politic de pe la noi, ministrul sănătăţii se căzneşte să afle câte ceva despre starea de sănătate a naţiunii. Hrăniţi abundent cu E-uri, coloranţi şi arome diverse cu gust aditivat încercăm a revendica pe mai departe nevoia legitimă de a ne ostoi posturile de miercurea şi vinerea cu legume din cele mai colorate, turceşti şi româneşti, producte cu gust de cauciuc, de gumă arabică şi acid ascorbic, benzoat de sodiu ori acidifianţi diverşi. La un anumit nivel chimic filtrele noastre subcelulare blocate în obraji pământii încearcă să ne convingă să scoatem din buzunar parale mai multe pentru o alimentaţie ecologică. Pesticidele acumulate ani de-a rândul în păşunile româneşti refuză să-şi delimiteze prezenţa în emulsia albă pe care cei mai mulţi dintre noi o amestecăm în cafeaua de dimineaţă şi căreia numai profanii obişnuiesc a-i mai spune lapte.
Starea de sănătate a naţiunii trebuie să fie una grozav de bună! Numai că între timp suntem siliţi a căuta „naţiunea” pe unde s-o fi ascuns ?! Ceea ce vedem frecvent la buletinele de ştiri, să reprezinte cu adevărat starea naţiunii ?! Dacă-i aşa, apoi nu poate fi vorba decât despre o naţiune pe care greu încerc a o recunoaşte. Unde este România cuminte, România modelelor sociale elevate, România cărturarilor noştri, România unor serioase programe de educaţie şi socializare a culturii ?!
Nu înţeleg ce s-a putut întâmpla cu această Românie pe care o caut şi în care nădăjduiesc încă. Aştept ca Ministerul Culturii să-şi formuleze o doctrină coerentă privind restaurarea imaginii României, să dezvolte campanii de culturalizare, să intervină în forul legislativ al ţării cu un proiect de lege care să reglementeze situaţia grilelor de programe ale instituţiilor TV şi de Radiodifuziune (chiar dacă acestea ar avea un patronaj privat), mijlocind pentru promovarea corectă a ştirilor şi informaţiilor de interes naţional, public. Gândesc că mediatizarea la scară mare a unor ştiri care se referă numai la un interes restrâns este cu totul nepotrivită şi neconcludentă pentru realitatea curentă pe care o parcurgem. În afară de relatările privitoare la spaţiul politic, sport şi vreme buletinele de ştiri par a fi clonate, corespondenţii din teritoriu difuzând aceleaşi amănunte ale vreunei întâmplări izolate. Toate jurnale vorbesc despre senzaţionalul imediat, anunţurile limitându-se mai tot timpul la natura unor rubrici de fapt divers.
Pare a fi extrem de dificil pentru aceşti creatori de programe să dea informaţia globală a fenomenului, să surprindă nuanţe, să te introducă în problematica diversă, de natură politică, socială, economică. Lipsesc aproape cu desăvârşire ştirile culturale, ştirile despre spectacole, expoziţii, apariţii editoriale, ştirile din domeniul investiţiilor, anunţurile referitoare la piaţa muncii, despre re-profesionalizare, ştirile despre activitatea unor instituţii care administrează fonduri importante în stat şi a căror activitate trebuie să fie una transparentă, ştirile despre programele derulate la scară naţională, despre strategiile politice ale ministerelor, despre finanţări şi proiecte, în ultimă instanţă lipsesc ştirile despre perspectiva globală a societăţii româneşti.
În lipsa unei viziuni clarificatoare ce putem vedea şi auzi toată ziua?! Amănunte dureroase din spaţiul casnic sau din imediata apropiere a casei, violenţe, ucideri, abandon familial, accidente cu morţi şi răniţi. Mai apoi imagini focalizate asupra unor lideri „second hand” care întreţin interesul public cu vreo glumiţă ieftină, sau cu vreo declaraţie, aşa zis incendiară, despre ce au mâncat la masa de prânz.
Iată o altă formă de manipulare a opiniei publice: a nu aşeza informaţiile în ierarhia cuvenită potrivit cu interesul public manifestat; a amesteca esenţialul în troaca unor amănunte menite să-i deturneze valenţele.
Adesea mulţi dintre noi cad victime acestui gen de manipulare, mulţi se îmbolnăvesc psihic doar pentru că împrejurul lor li se construieşte haotic imaginea unei lumi dezechilibrate, a unei lumi bolnave, suferinde.
Există un cerc vicios în această problemă. Oamenii se îmbolnăvesc din pricina a ceea ce văd ajungând ei înşişi actorii principali ai buletinelor de ştiri. În ultimii 10 ani s-a înmulţit semnificativ numărul depresivilor, în speţă a tuturor categoriilor de tulburări depresive. Au crescut tulburările de adaptare de tip depresiv şi anxios. Au crescut spectaculos tulburările de tip paroxistic şi atacurile de panică. În urmă cu zece ani ar fi fost extrem de greu să se constituie un lot de cercetare pentru atacuri de panica, în prezent însă această chestiune este uzuală.
Sunt în creştere si tulburările psihice legate de stres, ceea ce e de înţeles în concertul acesta mediatic preocupat intens să îi supună pe români unui stres informaţional. Chiar dacă această categorie de tulburări cauzate de stres nu sunt grave, cu excepţia celor post-traumatice, care apar după o catastrofa, un accident, un viol, chestiunea poate genera complicaţii pe termen lung chiar şi persoanelor care nu au fost implicate direct.
Depresii, atacuri de panica, schizofrenie, tulburări psihice cauzate de alcoolism, dar şi de stres, şi ceea ce este cu adevărat grav – tot mai prezentul suicid – acestea alcătuiesc harta principalelor boli care tulbură viaţa românilor.
Specialiştii spun ca în jur de 20% din populaţia României au în acest moment o tulburare psihică gravă, in timp ce 33% dintre români riscă uşoare tulburări mentale fără semnificaţie. Aceste date sunt constituite pe baza unor studii statistice recente. Sperăm ca astfel de informaţii să apară şi în raportul privitor la starea de sănătate a naţiunii.

Viaţa noastră este construită din amănunte… e cazul însă a vedea dincolo de acestea vârsta şi măsura deplină a evenimentelor.