pridvorul lui laurentiu dumitru

Cine caută ideea de dreptate…

Adina Răducanu, Argeşul Ortodox

Acum aproape o săptămână, o profesoară titrată de la Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti, rostea în introducerea cursului său, următoarele: „Cine caută ideea de dreptate, se duce la Filosofie, iar nu la Drept!” Deşi cuvintele în sine sunt interesante, în parte chiar adevărate, având în vedere că „ideile” revin în principal filosofiei, ele dezvăluie implicaţii profunde şi evidenţe triste.
De ce se consideră că studenţii de la Drept, viitorii magistraţi, legiuitori şi apărători de mâine nu ar trebui să mai caute dreptatea? Pentru că, evident, ei nu mai lucrează în scopul Dreptăţii, nu mai sunt ghidaţi de principiile antice care afirmau că: „Jus est ars boni et aequi.” Acum dreptul, într-una din accepţiunile sale restrânse, procedurale, s-a transformat în arta manipulării legilor şi a interpretării lor tendenţioase, astfel încât câştigul de cauză să revină părţii susţinute de juristul în respectiv. Dreptatea, adevărul, binele, frumosul şi echitatea au fost înlocuite treptat cu relativitatea, perfidia, setea de succes şi de câştig, indiferent care ar fi preţul plătit (care se măsoară, nu-i aşa?, în soarta unor oameni).
Îmi dau seama că aş putea fi acuzată că privesc lucrurile superficial, din perspectiva omului care este pur şi simplu dezamăgit de sistemul juridic actual, fără a lua decât un contact indirect, pasager cu acesta. De fapt, de mai bine de un an interacţionez cu mentalităţile celor aflaţi în interiorul sistemului şi observ cu îngrijorare un tipar de atitudine. Nu există o mândrie mai mare decât pledarea în cazuri importante, în care, în pofida tuturor evidenţelor, cel vinovat este achitat, deoarece competenţa profesionala ajunge să fie măsurată în priceperea interpretării legilor, ca să nu spun a eliberării vinovaţilor.
Cu toate acestea, nu cred ca profesia de judecător, de avocat, juriştii, în general, ar trebui sa fie într-atâta blamaţi. Este adevărat că Dumnezeu ne-a aşezat în „pace pe pământ”, în armonie cu oamenii. El nu a vrut disensiuni, cu atât mai puţin procese, indiferent că se desfăşoară între necunoscuţi cu interese economice comune sau între membrii aceleiaşi familii. Mai mult, El Însuşi a spus că de se vor certa doi oameni, să se împace pe drumul spre judecată. Dar multe dintre procese sunt inevitabile, deoarece vor exista în permanenţă persoane care nu se vor supune directivelor juridice şi regulilor de conduită stabilite tot de oameni. În această situaţie trebuie să intervină rolul justiţiar al celui chemat să facă dreptate. El nu trebuie să piardă din vedere că întreaga putere atribuită lui (mă refer în principiu la judecători, dar acelaşi lucru este aplicabil şi avocaţilor şi procurorilor) nu ar exista dacă nu le-ar fi fost dată de sus, după cum a arătat Iisus când a fost înfăţişat lui Pillat: „Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc? Iisus a spus: Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost ţie dat de sus”. Aşadar, ei nu trebuie să vadă numai infracţiunea pură ca obiect al acţiunii în justiţie, ci şi o cădere a persoanei care a săvârşit-o. Aceasta impune implicit şi o anumită atitudine de milă şi de bunăvoinţă faţă de cel căzut, atitudine care ar trebui sa domine clasica intransigenţă justiţiară. Trebuie să se caute soluţia care să reunească litera şi spiritul legilor omeneşti, dar şi pe acelea ale legilor divine, realizându-se astfel o normală punere de acord a celor două. Dar acest lucru este cu atât mai greu cu cât procesele se desfăşoară într-o societate secularizată, în care studenţii de la Drept sunt îndoctrinaţi cu viziuni diametral opuse celor creştine, în care idealurile de dreptate sunt total abandonate.
În concluzie, aş spune să nu ne ferim de profesia juridică, deoarece este nevoie pretutindeni de creştini. Să nu uităm că suntem ai lui Dumnezeu şi că fiecare acţiune a noastră se răsfrânge multiplicat asupra celor din jur. Să nu ne lăsăm convertiţi şi impresionaţi de fineţea intelectuală a discursurilor actuale…iar cine caută ideea de dreptate, să fie mai întâi creştin, iar restul va veni de la sine!