pridvorul lui laurentiu dumitru

Laurenţiu Dumitru

Mi-aş dori un duhovnic ca Părintele Porfirie!
Despre această dorinţă mi-au scris cu năduf mai mulţi tineri cu care intru în dialog. Aceştia cred că multe situaţii de viaţă, în care nu ştii exact care-i calea şi ce anume ai de făcut, ar putea fi lămurite mai uşor cu ajutorul unui părinte străvăzător şi înainte văzător, ca Părintele Porfirie Bairaktaris. Sfaturile din cărţi, spun ei, nu ajută foarte mult căci „o problemă are uneori zece răspunsuri diferite”. Orizontul vieţii pare a fi uneori ferecat cu lanţuri şi lacăte. Îndeobşte se recomandă în astfel de situaţii multă răbdare şi rugăciune. Unii înţeleg că tocmai această răbdare le poate deschide uşa, alţii însă, încă de la început sau după o vreme, se îndoiesc că aceea ar fi calea. Aceştia din urmă mai ales, „din dorinţa de a merge la sigur”, ar vrea să aibă undeva aproape „un părinte Porfirie”.
E bine să căutam duhovnici cu harisme deosebite?
Sunt unii care caută astfel de duhovnici din mândrie. Ei nu-s dispuşi să cerceteze un preot smerit care face toate cele după rânduială, vor un duhovnic sfânt şi cu nume mare care să le spună clar şi direct „ce vede”. Alţii însă, deznădăjduiţi, sărmanii, cred că un duhovnic cu harisme este salvarea sufletului lor. Suntem însă oare pregătiţi pentru un astfel de duhovnic?
Eu, în principiu, cred că, dacă există în cărţile duhovniceşti „10 răspunsuri diferite” la o problemă, fiecare trebuie să afle răspunsul tămăduitor pentru sufletul său. E vorba de răspunsul pe care Dumnezeu îl rânduieşte pentru fiecare, răspunsul potrivit, azi, acum, când mergem să cerem sfatul duhovnicului sau când cercetăm un prieten cu discernământ. Patericul ne învaţă că Dumnezeu poate să răspundă problemelor noastre şi prin gura unui copil…
Marii părinţi insistă să ne rugăm înainte de spovedanie sau înainte de a cere sfat, pentru ca Bunul Dumnezeu să rânduiască, prin gura celui pe care-l cercetăm, cuvânt de folos potrivit. „Răspunsul la sigur”, ca să spun aşa, este răspunsul pe care-l primeşti de la oricine atunci când ai udat aşternutul cu lacrimi din dorinţa de a afla calea. Dumnezeu vorbeşte prin oameni, dar poate vorbi şi direct inimii noastre. Fiecare, dacă s-a nevoit să afle care-i voia lui Dumnezeu cu el, e dator să-şi cerceteze inima, pentru că răspunsul pe care-l caută e deja acolo, sădit de Bunul Dumnezeu. Se întâmplă însă ca voia lui Dumnezeu să nu fie pe placul nostru şi ne întrebăm des, prea des: „De ce, Doamne?”.
Uneori şi mersul pe un drum greşit are rostul lui. Dumnezeu îl îngăduie pentru a pricepe, prin comparaţie, mai apoi, care este Calea cea bună şi a o preţuim.
În unele situaţii şi viaţa trăită în păcat se dovedeşte a fi fost cu rost, căci mulţi din căderi şi-au câştigat biruinţe, după cum spune părintele Savatie.
Toate au pe lumea asta un rost, uneori însă noi vrem un răspuns rapid şi eficace. Nu ştiu dacă-i bine întotdeauna. Ideal e să ne încredinţăm deplin lui Dumnezeu şi toate întâmpinările vieţii să le înţelegem ca fiind voia şi rânduiala lui Dumnezeu după cum ne şi rugăm în „Tatăl nostru”: „facă-se voia Ta”.
Este foarte adevărat că răspunsurile la unele întrebări le primim mai târziu, uneori chiar dincolo, după plecarea noastră din lumea aceasta. Nu ne este spre zidire să ne grăbim. Într-o zi vom înţelege. Sunt mame care-şi pierd la naştere copilul, sunt femei care rămân văduve de tinere… Şi ele vor primi răspuns odată. Şi cei care au pătimit la Auschwitz au aflat răspunsul la întrebarea: „De ce?”. Uneori pacea sufletească ne vine din încredinţarea că „aşa a binevoit Dumnezeu”.
Despre părintele Porfirie al grecilor, acest vas al harului Duhului Sfânt, ar fi multe de spus. Nu este loc aici pentru a detalia. Cei ce vor citi cărţile părintelui, vor afla mult folos sufletesc. Bătrânul Porfirie are multe din semnele sfinţeniei şi, după spusele Patriarhului Ecumenic, curând, pe câţiva părinţi contemporani greci îi vom avea în sinaxare. Putem spune deci că pe Părintele Porfirie nu l-am pierdut, el e viu şi ne vorbeşte încă. Să-l rugăm, aşadar, dacă a câştigat îndrăzneală către Stăpânul, să ne ajute să aflăm calea spre mântuire, aşa cum în viaţa aceasta fiind, pe mulţi i-a ajutat.