pridvorul lui laurentiu dumitru

Sunt trei feluri de râvnă bună: râvna curăţirii de poftele şi gândurile păcătoase, râvna pentru adevărul Credinţei, şi râvna pentru împlinirea dreptăţii lui Dumnezeu printre oameni. Toate aceste trei feluri de râvnă au înflăcărat inima Sfântului Slăvitului Mare Ierarh Nicolae, Făcătorul de Minuni. El a arătat râvna păzirii curăţiei inimii în toate zilele vieţii lui, priveghind şi rugându-se neîncetat cu mintea în inimă. El mai cu seamă a arătat râvnă de foc pentru păzirea curăţiei Credinţei, la ceasul confruntării cu necuratul Arie, la lucrările Întâiului Sinod Ecumenic [din anul 325, de la Niceea]. Râvna lui pentru împlinirea dreptăţii lui Dumnezeu printre oameni s-a arătat mai cu seamă în două împrejurări, când a salvat, de fiecare dată, câte trei bărbaţi care fuseseră pe nedrept osândiţi la moarte. Pe când a lipsit odată din Cetatea Mirelor, avarul comandant Eustatie a condamnat la moarte trei oameni nevinovaţi, fiind mituit să facă asta de cei care îi urau pe ei. Aducându-i-se vestea aceasta, Sfântul Nicolae s-a întors în grabă la Mira. Condamnaţii se aflau deja pe eşafod, iar gâdele tocmai ridica asupra lor sabia. Atunci Sfântul Nicolae a apucat sabia, a smuls-o din mâna călăului, şi i-a eliberat pe cei legaţi. După aceea 1-a certat cu asprime pe slabul Eustatie şi 1-a adus la ruşine faţă de sine şi la pocăinţă. La fel s-a întâmplat şi cu trei înalţi comandanţi ai armatelor imperiale, Nepotian, Ursus şi Herpylion, care au fost calomniaţi înaintea lui Flavius, eparhul Constantinopolului şi chiar înaintea împăratului însuşi, împăratul chiar a semnat osândirea lor la moarte. Dar în ajunul execuţiei lor, cei trei comandanţi s-au rugat lui Dumnezeu aşa: „O Stăpâne Doamne al lui Nicolae, izbăveşte-ne de moartea aceasta pe noi nevinovaţii!” în aceeaşi noapte Sfântul Nicolae s-a arătat şi împăratului şi eparhului în vis, i-a certat aspru pentru nedreptatea lor, şi le-a poruncit să îi elibereze de îndată pe cei trei nevinovaţi. Când s-a făcut zi împăratul şi eparhul şi-au povestit unul celuilalt visul pe care l-au avut fiecare aparte, însă unul şi acelaşi. De aceea ei i-au eliberat imediat pe cei trei comandanţi, şi de osânda la moarte, şi din închisoare.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 14 decembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)