pridvorul lui laurentiu dumitru

„Îndrumări pentru familie şi biserică privitoare la moartea mea”

Când Dumnezeu mă va chema la El vor fi nişte trepte de parcurs pentru pregătirea trupului meu spre îngropare. Mai întâi să ştiţi că Părintele Stareţ al Mănăstirii Petru Vodă, Arhimandritul Iustin Pârvu ne-a acordat în cimitirul mănăstirii două gropi alăturate, pentru că aşa cum am trăit în viaţă să fiu şi-n moarte cu soţia mea Adriana, care m-a ajutat în împrejurările grele cu un curaj pe care înainte de aceste împrejurări nici nu i l-am bănuit.
La căpătai va fi o singură cruce de piatră pe care vor fi scrise numele noastre, data naşterii şi a decesului şi un îndemn, către cei care ne vor vizita mormântul, să se roage pentru noi.
Conform legilor americane trupul meu va fi depus într-o casă mortuară care va îndeplini procedurile prevăzute pentru un trup care va fi transportat în România. După spălarea profesională făcută de casa mortuară, rugaţi un preot ortodox să spele trupul cu vin şi untdelemn rostind rugăciunile de cuviinţă şi miruindu-mă pe tot trupul. Apoi să mă îmbrace cu straiele preoţeşti şi pe piept să-mi pună icoana Maicii Domnului, cea sculptată în os şi fixată într-un cadru de lemn, pe care mi-a dăruit-o în spital Prea Fericitul Patriarh Teoctist al României, care mi-a dat şi binecuvântare pentru asta. În mâna dreaptă să-mi pună sfânta cruce şi metaniile primite de la Mănăstirea Diaconeşti care vor merge cu mine în mormânt.
De la aeroportul din Bucureşti până la Petru Vodă sunt vreo şapte ore de mers cu maşina…
Prietenilor mei de o viaţă, ucenicilor mei şi credincioşilor care mă vor însoţi pe ultimul drum, le mulţumesc… Dumnezeu să le răsplătească însutit dragostea, grija şi ajutorul pe care mi l-au dat! Nu sunt în stare să găsesc cuvinte de recunoştinţă pentru toate, cuvântul îmi este prea slab şi inima mea prea săracă ca să pot exprima toată recunoştinţa mea pentru ei.
Pentru enoriaşii mei las acest cuvânt: Iubiţi-vă unii pe alţii cum şi Iisus ne-a iubit pe noi, ca să se vadă dintru aceasta că suntem fiii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Fiţi jertfelnici!
Străduiţi-vă pentru zidirea bisericii! Rugaţi-vă şi milostiviţi-vă de cei în nevoi!
Arhitecţilor care au proiectat Biserica fără nici o răsplată materială, să le înmulţească Dumnezeu harul, să le răsplătească dragostea cu care au lucrat la proiect luni de zile pentru a ajunge la cea mai desăvârşită formă, prin inspiraţia Duhului Sfânt.
Vă rog să păstraţi curată pictura bizantină, fără nici un fel de amestec cu alte influenţe. Numai pictură, culoare şi lumină… nici o icoană în relief, nici o icoană atinsă de modernismul zilelor noastre!
Mulţumesc Consiliului Parohial care m-a susţinut şi ajutat. Duc cu mine în mormânt o dragoste uriaşă pentru voi, pentru jertfa voastră, pentru susţinerea mea în faţa greutăţilor, a micilor neînţelegeri şi a propriilor mele slăbiciuni.
Dacă am uitat pe unii, îi rog să mă ierte… Scriu asta pe patul spitalului, sunt slăbit şi fără îndoială că mintea mea nu-i poate cuprinde astăzi pe toţi cei care m-au iubit şi i-am iubit, dar Dumnezeu ştie dragostea mea pentru toţi, şi-mi iartă neputinţa.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi toţi! Amin.

12 noiembrie 2006, Spitalul Militar Bucureşti,
Preot Gheorghe Calciu