pridvorul lui laurentiu dumitru

Să cugetăm la două incidente din viaţa Sfântului Grigorie, care ne arată nouă cum îi păzeşte Dumnezeu de ispite pe cei ce cred în El. Pe când se afla încă la şcoala de filosofie de la Alexandria, Sfântul Grigorie, foarte tânăr fiind, petrecea întru toată curăţenia trupului şi a sufletului, întru care a rămas până la sfârşitul vieţii lui. Intru acest fel de vieţuire petrecând, el constituia o excepţie între tinerii desfrânaţi ai acelui timp. Pentru aceasta ei îl invidiau şi îl urau. Pentru a-l calomnia şi a îl înjosi, ei au năimit o desfrânată care să le pună lor în aplicare un plan mârşav. Astfel, pe când Sfântul Grigorie se afla odată într-o convorbire în piaţa publică, împreună cu nişte filosofi şi învăţaţi eminenţi ei vremii, această femeie necurată s-a apropiat de el şi a început să strige la el în gura mare ca să îi dea plata pentru păcat. Unii dintre cei de faţă s-au scandalizat, în vreme ce alţii s-au mâniat văzând neobrăzarea femeii, căci toţi ştiau ce fel de viaţă ducea ea, şi ce fel de viaţă ducea Grigorie. Aceştia au încercat să o izgonească pe desfrânată, dar ea a cerut bani cu şi mai mare neobrăzare. Nevinovatul Grigorie însă, deşi s-a ruşinat de neruşinarea desfrânatei, nu s-a mâniat, nici nu a urât-o, ci a rugat un prieten acolo de faţă să-i dea aceleia banii pe care îi cere, ca aceasta să plece şi să îi lase în linişte. Prietenul s-a supus şi a dat desfrânatei banii. Dar chiar în aceeaşi clipă Dumnezeu a îngăduit diavolului să intre în femeie şi să o chinuiască. Ea a căzut în convulsii la pământ, chircindu-se, scoţând urlete înfricoşătoare, scrâşnindu-şi dinţii şi făcând spume la gură. Văzând acestea, toţi s-au speriat. Dar Sfântul Grigorie, ca un mieluşel nevinovat, s-a rugat lui Dumnezeu pentru ea iar nenorocita s-a ridicat de jos, sănătoasă. Astfel, în loc de umilire, Sfântul Grigorie a dobândit o şi mai mare slavă.
Iată şi celălalt exemplu: declanşându-se una dintre cumplitele prigoane împotriva creştinilor, Sfântul Grigorie i-a sfătuit pe creştini să se ascundă, ascunzându-se şi el însuşi într-un munte, împreună cu diaconul lui. Dar soldaţii imperiali i-au văzut şi i-au urmărit. Când aproape să îi prindă, Sfântul Grigorie s-a rugat lui Dumnezeu pentru ajutor, iar El 1-a făcut pe Sfântul şi pe diaconul lui nevăzuţi înaintea urmăritorilor. Aceştia i-au căutat în zadar, şi s-au întors în cetate deşerţi.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 17 noiembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)