pridvorul lui laurentiu dumitru

Sfântul Dimitrie al Rostovului a fost continuatorul viu al străvechii tradiţii vii de sfinţenie a Părinţilor Bisericii celor din vechime. Nu numai că a scris minunate cărţi pline de învăţătura mântuirii, ci el a mai fost şi prin însăşi viaţa lui pildă vie de urmat turmei pe care a păstorit-o, cum şi întregii Biserici. El a fost mare nevoitor şi mare om de rugăciune. El a fost atât de smerit cu viaţa, încât chiar pe seminariştii cărora le era dascăl în seminarul de el întemeiat i-a rugat să se roage pentru el. Ori de câte ori orologiul bătea ora, el se ridica în picioare şi rostea cu evlavie rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Bucură-te!”. Ori de câte ori zăcea bolnav, ceea ce se întâmpla adesea, el cerea fiecărui seminarist al lui să rostească pentru el de câte cinci ori Rugăciunea Tatăl Nostru, în timp ce meditează asupra Celor Cinci Răni ale Mântuitorului nostru Hristos.
Sfânta Mare Muceniţă Varvara s-a arătat lui şi l-a întrebat cu blândeţe: „De ce te rogi în felul Latinilor [Romano-Catolicilor]?”. Sfântul atunci s-a întristat şi s-a prihănit pe sine, deşi el nu se gândea că acesta este felul de rugăciune al Latinilor, ci că rugăciunile scurte şi dese sunt mai puternice şi mai uşoare pentru sufletul slab şi păcătos. Văzându-i tristeţea, Sfânta Mare Muceniţă Varvara s-a arătat din nou lui şi i-a zis, întărindu-l: „Nu te teme!”. Altă dată i s-a arătat Sfântul Mucenic Oreste (pomenit la 10 noiembrie), tocmai pe când terminase de scris pe hârtie viaţa lui, şi i-a zis: „Eu mai mari şi mai multe chinuri am luat decât ai scris tu pe hârtie despre mine”. Atunci Mucenicul i-a arătat coasta lui stângă şi i-a zis: „Aceasta a fost străpunsă cu un fier înroşit în foc”. Apoi i-a arătat mâna lui dreaptă şi i-a zis: „Aceasta biciuită a fost cu un scorpion”. La urmă i-a arătat piciorul său, mai sus de genunchi, şi i-a zis: „Acesta tăiat a fost cu o seceră!”. Pe când Sfântul Dimitrie privea şi asculta uimit, întrebându-se dacă nu cumva Mucenicul acesta este unul dintre cei Cinci însoţitori (pomeniţi la 13 decembrie), Sfântul Mucenic Oreste, citindu-i gândul, i-a zis: „Eu nu sunt unul dintre Cei Cinci, ci chiar acel Oreste a cărui viaţă tocmai ai scris-o!”.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 2 noiembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)