pridvorul lui laurentiu dumitru

Dacă au stat vreodată regi sfinÅ£i pe tronuri pământeÅŸti, atunci cu siguranţă la loc de frunte între ei a fost Regele Åžtefan de la Decani. Grecii, care de altfel îi socoteau pe slavi barbari, s-au minunat de frumuseÅ£ea sufletească a Sfântului Åžtefan, ca de una din minunile lumii. Trimiţîndu-l împăratul Cantacuzen pe Egumenul Mănăstirii Pantocrator cu o misiune la Regele Milutin, acesta din urmă a întrebat cu ardoare despre fiul lui, Åžtefan. Egumenul a răspuns: „O, Rege, tu voieÅŸti să ÅŸtii cum se află al doilea Iov! De un lucru te încredinÅ£ez: sărăcia lui mult mai slăvită este decât măreÅ£ia ta regală!”.
ÃŽmpăratul bizantin Cantacuzen s-a purtat foarte crud ÅŸi neomenos cu Regele Åžtefan, cel lipsit de lumina ochilor; acesta era consemnat într-un spaÅ£iu restrâns al curÅ£ii imperiale, ÅŸi nu avea voie să primească pe nimeni. Mai apoi el a fost închis ca prizonier timp de 5 ani la Mănăstirea Pantocrator, sperând că monahii îl vor sili la un regim atât de strict, încât Regele Åžtefan va slăbi ÅŸi va pieri curând. Dar Dumnezeu l-a Å£inut în viaţă pe Fericitul Åžtefan, care a luat asupra sa rânduiala de post ÅŸi rugăciune a asprei vieÅ£uiri monahale cu aceeaÅŸi râvnă ÅŸi putere ca cei mai buni monahi. AceÅŸtia au făcut cunoscută sfinÅ£enia vieÅ£uirii ÅŸi înÅ£elepciunii lui în tot Constantinopolul, astfel încât ÅŸi Cantacuzen a început să îl respecte, ÅŸi chiar să meargă ÅŸi să se sfătuiască cu el. Bunăoară, Sfântul Åžtefan a avut o mare contribuÅ£ie la învingerea ereziei lui Varlaam, „fiara calabreză”, cu care s-a războit neînduplecat toată viaÅ£a lui Marele Sfânt Grigorie Palamas, repurtând desăvârÅŸită biruinţă. Acest Varlaam pe atunci rezida la Constantinopol, ÅŸi prin intrigi josnice obÅ£inuse ca mulÅ£i clerici înalÅ£i ÅŸi demnitari de la curtea imperială să împărtăşească modul lui eretic de gândire. Aflându-se în multă nedumerire din această pricină, împăratul Canacuzen l-a chemat de faţă pe Regele Åžtefan ÅŸi l-a întrebat ce să facă. înÅ£eleptul Rege a răspuns cu cuvintele Psalmistului: Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât ÅŸi asupra vrăjmaÅŸilor Tăi m-am mâhnit? (Psalmul 138: 21). Apoi a zis: „Răii trebuie scoÅŸi afară din societatea oamenilor”. Luând aminte la sfatul lui Åžtefan, Cantacuzen l-a izgonit cu necinste afară din Constantinopol pe ereticul Varlaam.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 1 noiembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)