pridvorul lui laurentiu dumitru

Cristian Åžerban

,,Diavol şi zeu’’ sau cine se alătură sataniştilor, ,,comunităţii’’ gay, hulitorilor şi de ce?

,,Tânăr satanist, gay şi defăimător de cele sfinte caut ţară cu democraţie tânără în care să fie legal să-i aduc ofense lui Hristos!’’. Să nu râdem, fiindcă un astfel de anunţ de ,,autopublicitate’’ poate deveni unul cât se poate de real, dată fiind vâlva pe care a produs-o recentul protest al artiştilor, susţinut pe 28 octombrie, în Bucureşti şi iniţiat de ,,păstorii’’ site-ului humanism.ro.
ÃŽntr-o distribuÅ£ie ,,fierbinte’’ ÅŸi zgomotoasă (Luna Amară, Vama, Raza, Å¢apinarii, Implant pentru refuz, Altar ÅŸi ….Buricul Pământului!!), spectacolul ÅŸi-a propus să dărâme Legea Cultelor din Romania – o lege aflată deocamdată în stadiul de proiect – (…să o dărâme probabil cu tot cu clădirea Parlamentului), pentru amendamentul care spune cuvânt cu cuvânt aÅŸa;,, în România sunt interzise orice formă, mijloace, acÅ£iuni sau acte de defăimare ÅŸi învrăjbire religioasă, precum ÅŸi ofensa publică adusă simbolurilor religioase’’.
Spectacolul – eveniment s-a anunÅ£at a fi unul care luptă pentru libertatea de expresie ÅŸi de conÅŸtiinţă. Pun mâna în foc că cei 100 de voluntari, cei 50 de artiÅŸti sau cei ,,ejdemii’’ de împărÅ£itori de pliante – în fapt, biete marionete ale unei minÅ£i bolnave care a gândit întreaga schemă – nu au avut curiozitatea să deschidă ,,Dex-ul’’ la ,,pagina b’’ ca să vadă că defăimarea lucrurilor considerate sfinte, profanarea, pângărirea însemnelor religioase, ultragierea divinităţii înseamnă într-un cuvânt – blasfemie. Tot ei nu s-au dus un singur paragraf mai jos în acelaÅŸi proiect de lege, unde nu ne miră să găsim că cele de mai sus au ca scop să stopeze acÅ£iunile privind ,,împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a vreunui cult’’. AÅŸadar este taman invers; amendamentul apără libertatea cultelor ÅŸi nu o îngrădeÅŸte aÅŸa cum greÅŸit ÅŸi răuvoitor s-a intrepretat.
Legea Cultelor, prin urmare – într-o iniÅ£iativă care merită un ,,jos pălăria!’’ cât se poate de firesc – a luat într-un amendament, poziÅ£ie împotriva blasfemiatorilor de toate categoriile (fie ei rockeri, sataniÅŸti, gay, umaniÅŸti etc…)
Pe scurt, artiştii noştri ,,marionetaţi’’ şi îndoctrinaţi de propria lor neîndoctrinare, dar şi îmbâcsiţi de beţia pe care ţi-o conferă onorariul constând în câteva sute de dolari (deşi pentru prestaţia lor, la acest spectacol artiştii ar fi putut fi plătiţi chiar cu 30 de arginţi, aşa ca Iuda) vor să umilească, să jignească, să batjocorească şi cele sfinte, după bunul plac, uite aşa pentru că ,,e libertate, frate!’’. Tot ei mai vor să radem de pe hartă ţări de la care am învăţat democraţia. Asta o spun din adâncul realităţii că în Anglia, în Italia sau S.U.A există legi împotriva blasfemiei mai vechi chiar decât primul rocker beat, care după ce şi-a prăjit neuronii s-a apucat să înjure de cruce şi Dumnezeu.
Şi sunt convins că artiştii noştri ,,expreso-liberişti’’ n-au auzit de legea împotriva blasfemiei care în Anglia e mai veche de 300 de ani. N-au auzit de legea împotriva blasfemiei din Italia iniţiată de Biserica romano-catolică. N-au auzit de majoritatea statelor americane care au în Constituţia lor, stipulate legi care condamnă blasfemia, aspru.
Dacă în America e inima democraţiei, de ce oare vrem să fim noi mai liberi decât cei liberi şi mai democraţi decât democraţii?
Şi acum punem întrebarea. Este oare nevoie de măsuri contra blesfemiei? Este. Şi încă din belşug. Pentru ce motive protestează ,,artiştii’’ noştri?
Păi, poate de dragul de a avea site-uri porno cu personajele centrale ale Bilbliei – aÅŸa cum un scos din minÅ£i din Italia ÅŸi-a dorit prin 2002 ÅŸi a reuÅŸit să strângă vreo 12 milioane de vizitatori (site-ul arăta scene explicite de sex în care erau implicate….ba mai bine să nu spun, că mi-e ruÅŸine mie de ruÅŸinea lor!…). Păi, poate de dragul de a scoate o avere din imnuri ÅŸi ode dedicate lui satan, imitându-l pe Salman Rushdie. Poate, pentru ca membrii comunităţii gay să scrie poeme de amor ,,iubitului lor Hristos’’(recent Biserica anglicană a câştigat un proces cu editorul de la Gay News, care a publicat un astfel de poem).
Libertatea de expresie, invocată de ,,liberalii’’ noştri artişti, nu înseamnă să jigneşti demnitatea multimilenară a omului. Libertatea de expresie nu înseamnă că trebuie să te duci buzna spre pervertirea conştiinţei. Libertatea de expresie nu înseamnă că, atunci când huleşti, blestemi sau îţi arăţi ura faţă de Biserică, nicio instanţă nu-ţi poate sta în cale (nici măcar cea divină).
Libertatea de conştiinţă nu înseamnă să-mi iau la bătaie tatăl pentru palma pe care mi-a tras-o prin clasa a doua, să-mi înşel nevasta fiindcă aşa face şi ,,Fernando’’ din telenovele şi să înjur la tot pasul fiindcă aşa e ,,trendy’’.
De ce fac artiÅŸtii ,,noÅŸtri’’ gălăgie ÅŸi vâlvă? Fiindcă nu sunt de ajuns zecile ÅŸi sutele de drepturi pentru minorităţi sexuale ÅŸi pentru sataniÅŸti ÅŸi pentru..ÅŸi pentru…drepturi care au căzut ,,pleaÅŸcă’’ odată cu amestecul UE peste tot ÅŸi în toate ÅŸi mai vor ÅŸi ei, acolo, un drept în plus… Acela de a se lua la trântă cu Dumnezeu, ori de câte ori au ei chef.
Închei aceste rânduri cu refrenul fredonat gângav de un puşti prezent la manifestare care era năuc şi nu prea ştia ce se petrece, şi nici pentru ce motiv a trebuit să bată jumătate din Bucureşti mergând pe jos. E refrenul lui preferat, cântat de trupa Implant pentru refuz:
Pe zi ce trece îmi vine tot mai greu
Să recunosc…
Că sunt om ca voi
Sunt diavol ÅŸi zeu
Sunt diavol şi zeu…
(din piesa ‚‚Diavol şi zeu’’).