pridvorul lui laurentiu dumitru

Mai mare este pedeapsa pentru păcatul comis de o persoană sfinţită, decât pentru acela comis de un laic, care este mai puţin luminat în tainele voii lui Dumnezeu decât un cleric.
Sfântul Areta a fost monah în Lavra Peşterilor din Kiev şi era (la început, n.n.) foarte zgârcit. El nu dădea nimănui nimic din bunurile pe care le îngrămădea la chilia lui, nici măcar o copeică. Odată însă el s-a îmbolnăvit foarte rău şi a văzut, ca într-o vedenie, cum diavolii îi înşfacă sufletul din mâinile îngerilor şi cum zbiară ei cu diavolească satisfacţie: “Al nostru este, al nostru!” – aducând şi dovezile urâtei avariţii şi zgârcenii a monahului Areta. Dar monahul Areta s-a însănătoşit din boala lui, şi atunci şi-a schimbat radical viaţa. De atunci el a socotit ca pe nimic orice bun pământesc. Domnul Cel Iubitor de oameni l-a iertat pe el, şi după a lui pocăinţă i-a dăruit harul Său.
Iată şi o altă istorie: În mănăstirea unde Sfântul rege Elesbaan (al Etiopiei, prăznuit pe 24 oct., n.n.) s-a săvârşit către Domnul, se afla un monah cu viaţă foarte înrăutăţită. Acesta mergea des la tavernă, se îmbăta şi chiar desfrâna cu femeile; într-o zi, pe când se întorcea de la tavernă, un şarpe uriaş s-a luat după el şi aproape era pe punctul să îl înşface. Monahul îngrozit şi disperat a strigat atunci: “Pleacă de la mine, întru Numele Sfântului Părinte Elesbaan!“. Pe dată balaurul a încremenit. Atunci monahul a auzit ca un glas omenesc din şarpe: “Mie îngerul Domnului mi-a poruncit să te vânez şi să te omor, pentru marea necurăţie a vieţii tale. Căci tu I-ai făgăduit lui Dumnezeu slujire pe viaţă întru întreaga curăţie, şi în loc de aceasta desfrânezi şi te întinezi cu totul pururi, mâniind Duhul lui Dumnezeu”. Monahul tremurând a făgăduit să nu mai desfrâneze niciodată, s-a întors la chilia lui, şi cu adevărat nu a mai păcătuit niciodată, până la ultima suflare a lui. Astfel a certat Dumnezeu, şi apoi a arătat milă, prin rugăciunile plăcutului Lui, Sfântul Elesbaan.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 24 octombrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)