pridvorul lui laurentiu dumitru

Dumnezeiescul Apostol şi Evanghelist Matei, scriind în cuvinte Patima Domnului nostru lisus Hristos, zice: Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe lisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta! (Matei 27, 54). Sutaşul acesta este fericitul Longhin (prăznuit pe 16 octombrie), care împreună cu doi dintre soldaţii săi au venit la credinţa în Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a fost centurionul care a avut în comandă şi paza Crucii la Răstignirea Domnului de pe Muntele Golgota, şi pe aceea de la Sfântul Lui Mormânt.
Descoperirea moaştelor Sfântului Mucenic Longhin Sutaşul a fost după cum urmează: curgând foarte multă vreme de la uciderea lui, s-a întâmplat în Capadocia la un moment dat că o femeie a orbit. Doctorii nu au putut să o ajute cu nimic. Atunci femeii i-a venit gândul stăruitor să meargă la Ierusalim şi să se închine la Sfintele Locuri, cu nădejdea că astfel îşi va recăpăta vederea. Ea îl avea cu dânsa doar pe fiul ei foarte tânăr, care îi slujea. Dar de îndată ce au ajuns la Ierusalim, fiul ei s-a îmbolnăvit şi a murit. Femeia a căzut pradă unei cumplite dureri şi deznădejdi. Ea îşi pierduse nu doar lumina ochilor celor trupeşti, ci îl pierduse şi pe unicul ei fiu, ochii sufletului ei, dar şi călăuza trupului şi vieţii ei. În această durere aflându-se sărmana văduvă, Sfântul Longhin i s-a arătat ei şi a mângâiat-o cu făgăduinţa că îi va reda vederea şi îi va descoperi negrăita slavă cerească întru care petrece acum iubitul ei fiu. În această vedenie Sfântul Longhin i-a descoperit toate cele despre dânsul, şi i-a cerut să iasă afară din cetate la un anumit loc plin de gunoaie şi să sape acolo adânc, până ce va afla capul lui. Apoi va vedea, i-a zis Sfântul, cele ce vor urma. Femeia s-a ridicat şi s-a îndreptat cu înfrigurare şi pe bâjbâite spre ieşirea din cetate. Ajungând acolo, ea a strigat după ajutor, cerând vreunui om să o ducă la grămada cea mare de gunoi şi să o lase acolo, îndurându-se cineva de ea şi ducând-o acolo, femeia, singură, s-a aplecat şi a început să sape cu mâinile, plină de nestrămutată credinţă că adevărată este făgăduinţa Sfântului. Săpând, mâinile ei s-au atins de capul sfântului şi femeia şi-a recăpătat pe loc vederea. Plină de bucurie şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, femeia a luat sfântul cap al Sfântului Mucenic Longhin Sutaşul, l-a spălat, l-a uns cu aromate şi l-a tămâiat, apoi l-a pus în casa ei, ca pe cea mai scumpă comoară a pământului.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 16 octombrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)