pridvorul lui laurentiu dumitru

Nimic nu este mai nenorocit decât omul care, în ceasul ispitei, leapădă credinÅ£a în Dumnezeu ÅŸi recurge la soluÅ£ii de scăpare potrivnice Legii Domnului. Nu numai că un astfel de om nu va reuÅŸi niciodată să-ÅŸi aranjeze mai bine viaÅ£a în lume, dar el pe deasupra îşi va pierde ÅŸi sufletul. Acesta a fost destinul tragic al împăratului Mihail Paleologul. Spre a îşi salva împărăţia, ameninÅ£ată de bulgari ÅŸi de sârbi, el a căutat ajutor ÅŸi scăpare la papa de la Roma, ÅŸi s-a învoit cu o necanonică unire. Ce a câştigat el cu aceasta? Nimic, căci nici împărăţia nu ÅŸi-a salvat-o, ÅŸi nenumărate nelegiuite omoruri a comis. Curând după aceea el a ÅŸi pierit fără cinste într-o campanie militară împotriva lui loan Ducas, Principele Epirului. Atât de ostil i-a fost poporul ortodox acestui împărat, încât fiul lui, Andronic, nici măcar nu a îndrăznit să îşi îngroape tatăl printr-o ceremonie publică, ci l-a îngropat noaptea, fără rugăciune ÅŸi fără slujbă de înmormântare. Mihail Paleologul lepădat a fost de către Biserica Ortodoxă, ÅŸi nici cea romano-catolică nu l-a socotit al ei. El a murit deci în afară fiind de Biserica lui Dumnezeu. După moartea lui Mihail, văduva lui, împărăteasa, a dat următorul decret: „Maiestatea noastră repudiază cu oroare ÅŸi silă Unirea cu Roma ce s-a petrecut de curând în Biserică, aducând în sânul Ei dezbinare… Iar dacă Sfânta Biserică a lui Dumnezeu a hotărât să nu binecuvânteze nici un fel de pomenire pentru cel adormit împărat SoÅ£ul nostru, stăpânul ÅŸi domnul, din pricina numitei fapte ÅŸi dezbinări, ÅŸi Maiestatea noastră, care se pleacă întru toate cu frică ÅŸi cu cutremur înaintea lui Dumnezeu, ÅŸi cu supunere Sfintei Bisericii Lui, va aproba ÅŸi va accepta această hotărâre a Bisericii, ÅŸi nu va îndrăzni nicicând să facă slujbă de pomenire pentru soÅ£ul nostru împăratul, stăpânul ÅŸi domnul”.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 13 octombrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)