pridvorul lui laurentiu dumitru

O, de-am investi şi în sufletele noastre efortul pe care îl investim în confortul nostru trupesc! De-am fi tot atât de dornici să ne împodobim cu virtuţile înaintea lui Dumnezeu, pe cât suntem în a ne împodobi trupul cu cele stricăcioase! La început, şi Pelaghia cea păcătoasă, şi Taisia nu se interesau decît de frumuseţea trupurilor lor, care le ţinea sufletele în robie. Amândouă nu
se străduiau decât pentru deÅŸertăciune: a rochiilor splendide, a parfumurilor, a tuturor podoabelor! Ele erau înconjurate numai de linguÅŸiri ÅŸi laude, pe care ÅŸi le doreau ÅŸi cu care se hrăneau. Dar ce schimbare neaÅŸteptată în vieÅ£ile lor! O schimbare mai minunată decât a altoiului care scoate mere nobile din mere pădureÅ£e, sau preface într-un lac de apă limpede ÅŸi dulce mlaÅŸtina cea rău mirositoare! Când a văzut-o întâia oară PreasfinÅ£itul Nonnus, înconjurat ÅŸi de alÅ£i SfinÅ£iÅ£i Ierarhi, pe desfrânata Pelaghia pentru întîia oară, împodobită ÅŸi frumoasă ca o zeiţă ÅŸi înconjurată de sclavii ÅŸi sclavele ei, gătită cu cea mai scumpă ÅŸi mai aleasă podoabă de mătase, cu brăţări, coliere ÅŸi inele ÅŸi înmiresmată cu parfumuri rare, el a lăcrimat ÅŸi a zis celor ce erau cu dînsul: “Cu adevărat, mult învăţăm de la această femeie. Domnul o va pune de faţă la înfricoÅŸata Judecată ÅŸi ne va osândi cu pilda ei. Oare câte ceasuri pe zi nu petrece această femeie în cămara ei, îmbăindu-se ÅŸi gătindu-se, împodobindu-se ÅŸi privindu-se în oglindă – pentru ce? Doar spre a apărea un ceas, mai strălucitoare ca soarele, înaintea oamenilor. Iar noi, carele Mire avem pre Hristos Cel Nemuritor din ceruri, nu ne străduim măcar puÅ£in timp pe zi ca să ne împodobim nevăzuÅ£i de nimeni cu pocăinÅ£a! Noi nu grăbim să ne îmbăiem cu lacrimile, nici să ne împodobim întru frumuseÅ£ea virtuÅ£ilor, ca să apărem ÅŸi noi mai frumoÅŸi decât soarele înaintea lui Dumnezeu!”

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 9 octombrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)