pridvorul lui laurentiu dumitru

Un sfânt nu străluceÅŸte niciodată la exterior. Toată bogăţia lui se află înlăuntru, în sufletul ÅŸi inima lui. A venit odată un mujic* la mănăstirea Sfântului Serghei, de la mare depărtare. Când a cerut monahilor să îl vadă pe egumenul lor, ei i-au zis că acesta se află la grădină. Mujicul a mers la grădină, dar acolo nu a văzut decât un bătrân îmbrăcat în haine peticite care lucra la un strat. Mujicul s-a întors la mănăstire foarte nemulÅ£umit, zicându-ÅŸi că monahii ÅŸi-au bătut joc de el. Astfel, ca să îşi facă mai limpede dorirea, mujicul a cerut monahilor să-l vadă anume pe Părintele Serghei, vestitul egumen al mănăstirii. Tocmai atunci Sfântul Serghie intra pe poarta mănăstirii. El i-a dat bun venit ţăranului, apoi l-a chemat ÅŸi i-a slujit la masă. El i-a citit inima ÅŸi a văzut proasta părere pe care ÅŸi-o făcuse ţăranul despre hainele lui. Pentru aceasta l-a mângâiat ÅŸi i-a făgăduit că îl va vedea pe Serghie cel căutat îndată. Tot atunci la mănăstire a sosit ÅŸi un cneaz, înconjurat de o suită formată din boieri distinÅŸi, care s-au plecat îndată până la pământ înaintea bătrânului celui peticit care tocmai îl slujise la masă pe el, mujicul. Cneazul ÅŸi boierii au cerut smerit binecuvântarea bătrânului. Monahii atunci l-au scos pe mujic afară din încăpere, ca să facă loc distinÅŸilor oaspeÅ£i. Astfel, mujicul a privit de la depărtare pe acela care fusese atât de aproape de el tot timpul. El s-a prihănit pe sine pentru prostia lui ÅŸi i-a fost foarte ruÅŸine. După ce cneazul ÅŸi suita lui au plecat, el a venit repede ÅŸi a căzut la picioarele sfântului ÅŸi l-a rugat să-l ierte pentru mojicia lui. Dar marele sfânt l-a îmbrăţiÅŸat ÅŸi i-a zis: „Nu fi trist, fiule, căci tu singur ai văzut cu adevărat ce sunt: un ţăran îmbrăcat în haine proaste, adică un nimic. Pe când toÅ£i ceÅŸtilalÅ£i s-au înÅŸelat, gândind că sunt vreun lucru mare”.

*Mujic se foloseşte de obicei cu sensul de om prost crescut, obraznic, însă mujic este şi numele dat ţăranilor ruşi înainte de Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Cu acest sens îl foloseşte aici Sfântul Nicolae Velimirovici (n. LD).
(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 25 septembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)