pridvorul lui laurentiu dumitru

Când omul simte fără putinţă de tăgadă mila lui Dumnezeu asupra lui, el este uimit, ca trezit dintr-un somn urât, şi îi este ruşine de orbirea lui în faţa marii milostiviri a lui Dumnezeu.
ÃŽn vremea împăratului lustinian era mai mare peste strângătorii de impozite din Africa un anume Petru, bărbat foarte bogat, dar foarte rău ÅŸi nemilostiv. CerÅŸetorii se plângeau mereu că nu au văzut niciodată măcar un bănuÅ£ de la acest Petru. Odată unul dintre ei a pus rămăşag că îl va face pe Petru să-l miluiască, ÅŸi fără să vrea. El atât de mult s-a Å£inut de el cerÅŸind în urma lui, încât de mânie, Petru l-a lovit cu ce a avut la îndemână, iar la îndemână atunci a avut o pâine. Bucuros, cerÅŸetorul a luat pâinea ÅŸi a fugit, îndată după aceea Petru a căzut greu bolnav ÅŸi a avut o vedenie: se făcea că îl interoghează sălbatic diavolii din iad. Se afla acolo ÅŸi o balanţă. Pe unul din talerii acelei balanÅ£e diavolii îngrămădeau păcatele lui Petru, iar celălalt taler stătea gol, ridicat în sus. în jurul talerului gol plângeau îngerii, căci nu puteau afla nici măcar o singură faptă bună care să echilibreze măcar un pic balanÅ£a vieÅ£ii lui Petru. Unul dintre îngeri a zis: “Nu avem decît pâinea cu care l-a lovit mânios, alaltăieri, pe acel cerÅŸetor». ÃŽngerii au pus acea pâine pe cântar, ÅŸi pâinea a biruit greutatea păcatelor lui Petru. Terminându-se vedenia, Petru ÅŸi-a zis: “Cu adevărat, nu vedenie, ci adevăr aievea văzut-am eu acum, căci toate păcatele din copilăria mea ÅŸi până acum s-au perindat sub ochii mei. Iar dacă acea pâine pe care am aruncat-o cu mânie în cerÅŸetor a avut atâta putere, oare câtă putere nu vor avea milosteniile pe care le voi face de bună voie, cu dragă inimă, ÅŸi din toate puterile mele?». De atunci înainte Petru s-a făcut cel mai milostiv bărbat din cetate. El ÅŸi-a împărÅ£it toate averile săracilor, ÅŸi s-a vîndut pe sine rob pentru treizeci de galbeni de aur. Dar ÅŸi pe aceÅŸtia i-a împărÅ£it ca milostenie la săraci, întru Numele lui Hristos. De atunci el s-a numit Petru cel Milostiv.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 22 septembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)