pridvorul lui laurentiu dumitru

Dacă am pune noi cu hotărîre început neclintit vieţuirii după Legea lui Dumnezeu, atunci nu ne-ar mai fi teamă de nici un război al celor lipsiţi de raţiune. Căci cel care cu adevărat începe să trăiască după legea lui Dumnezeu descoperă că toate cele pe care i le fac lui oamenii vin spre avantajul lui, şi spre Slava lui Dumnezeu. Mai cu seamă un asemenea om nu trebuie să se teamă că va trebui să plece dintr-un loc frumos, pe care îl iubeşte, în unul urât, care nu
poate să placă nimănui. Mai curând decât să se teamă zadarnic ÅŸi să plângă fără rod, este mai bine să se străduiască să vadă în acest surghiun care este voia lui Dumnezeu. Căci ce rău i-au făcut lui losif intenÅ£iile ÅŸi faptele criminale ale fraÅ£ilor lui? Oare nu a fost acel surghiun fără voie în Egipt spre slava lui losif, spre mântuirea chiar a fraÅ£ilor lui de foamete, ÅŸi spre crearea condiÅ£iilor propice pentru desfăşurarea tuturor evenimentelor minunate ÅŸi tainice pe care le-a lucrat Dumnezeu prin Moise, în Egipt ÅŸi în pustie? Păgânii ÅŸi ereticii întotdeauna i-au surghiunit pe râvnitorii CredinÅ£ei ÅŸi ai Ortodoxiei în regiunile cele mai sălbatice ÅŸi mai nepotrivite vieÅ£ii, desigur, cu intenÅ£ie de a îi ucide acolo, departe de văzul lumii, însă, ce au dobândit acei barbari ÅŸi acei eretici cu aceasta? Oare reuÅŸit-au ei să ucidă Orotodoxia? Nu, nicidecum. Dimpotrivă, prin faptele lor criminale ei chiar mai mult au întărit sufletele prigoniÅ£ilor, ÅŸi au dus flacăra lor ÅŸi la oamenii trăitori prin acele teritorii barbare ÅŸi sălbatice. Răul eretic Lucius l-a surghiunit pe slăvitul Macarie, împreună cu mai mulÅ£i asceÅ£i tabenisioÅ£i, din Egiptul de baÅŸtină într-o insulă barbară, unde toată populaÅ£ia se închina la idoli. Dar prin exemplul ÅŸi învăţătura acestor sfinÅ£i, toÅ£i locuitorii acelei insule s-au lepădat de barbaria lor ÅŸi s-au făcut creÅŸtini. Acea insulă s-a numit mai apoi “Insula PocăinÅ£ei”.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 21 septembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)