pridvorul lui laurentiu dumitru

Sinuciderea este păcat de moarte şi un act de provocare satanicească la adresa Duhului Sfânt, Dătătorul vieţii. Sinuciderea este un păcat mai cumplit decât crima, căci pentru crima comisă omul care a ucis se mai poate încă pocăi, pe când pentru sinucidere nu mai este pocăinţă.
Iată două exemple de nenorociri cumplite, în faţa cărora un om slab şi-ar fi luat singur viaţa, dar în faţa cărora oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, s-au arătat adevăraţi viteji.
Sfântul Eustatie se afla în situaţia de a îl lăsa pe unul din fiii lui la mal, spre a-l putea duce pe celălalt dincolo, apoi de a se întoarce şi de a îl lua şi pe al doilea. Dar astfel făcând, întorcându-se după al doilea şi în mijlocul râului aflându-se, el a văzut cum fiul spre care mergea este înşfăcat de un leu. Privind în urmă la celălalt, a văzut cum îl înşfacă un lup şi fuge cu dânsul. Un bărbat slab ar fi fost ucis de aceste evenimente năprasnice, şi ar fi renunţat la viaţă, înecîndu-se în râu. Dar deşi cu sufletul înecat de nenorocire, Eustatie nu şi-a ridicat singur viaţa. El a nădăjduit în Domnul şi a dus viaţă de lucrător plătit vreme de cincisprezece ani. Acest bărbat plin de tăria răbdării a trăit să-şi vadă fiii vii. Aşa i-a răsplătit Dumnezeu credinţa şi răbdarea.
Tânăr fiind, Sfântul Ilarion a fost silit să treacă la Islam, însă conştiinţa lui l-a chinuit cumplit pentru aceasta, încât linişte nu mai avea nicicum. El a revenit la Credinţa Creştină, s-a tuns monah, şi-a luat asupra lui cele mai aspre nevoinţe. Dar chiar şi aşa, pacea sufletului nu a aflat-o. Un bărbat slab ar fi cedat în faţa acestei deznădejdi şi şi-ar fi luat singur viaţa. Dar Cuviosul Ilarion a ales o cale mult mai bună. A mers la Constantinopol împreună cu părintele lui duhovnicesc, Visarion, şi nu numai că a mărturisit pe faţă înaintea sultanului că este creştin şi calcă în picioare Islamul, dar chiar l-a sfătuit pe sultan să meargă în Rusia şi să primească Sfântul Botez. Fiind batjocorit şi torturat, acest tânăr viteaz a fost dat morţii prin decapitare, pe el proslăvindu-l Domnul şi în această viaţă şi în viaţa cea veşnică. Chiar şi astăzi sfintele moaşte ale Cuviosului Mucenic Ilarion sunt făcătoare de minuni. Pe când slava celor care comit suicid unde este? Şi unde sunt moaştele lor?

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 20 septembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)