pridvorul lui laurentiu dumitru

Domnul a zis: Adevărat, adevărat zic vouă. întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut (Matei 25, 40). La fel stau lucrurile şi cu milosteniile pe care le facem şi cu Sfântă Împărtăşanie pe care o primim; în Sfintele Taine noi Îl primim pe Însuşi Stăpânul şi Domnul lisus Hristos, sub chipul pâinii şi al vinului; iar când dăruim milostenii, le dăruim Însuşi Domnului lisus Hristos, Care Se află sub chipul săracilor şi nevoiaşilor.
În Constantinopol a trăit un bărbat neobişnuit de milostiv. Mergând pe străzile marii cetăţi, el îşi punea milostenia în mâna săracilor şi pleca în grabă, ca să nu apuce aceia a striga mulţumiri sau a recunoaşte cine este. Un prieten l-a întrebat ce îl îndeamnă la asemenea milostenii, iar el i-a zis: “Am auzit un preot odată zicând în biserică că oricine dă săracilor, îi dă chiar lui Hristos”. Eu nu am crezut cuvintele acestea, căci m-am gândit: “Cum poţi să-I dai ceva lui Hristos, Care Se află în ceruri?”. Dar cum mă aflam odată în drum spre casă, am văzut un sărac cerşind, iar deasupra lui chiar Chipul lui Hristos! Am văzut un om cum dă acelui sărac o bucată de pâine, şi L-am văzut pe Domnul cum ia pîinea, şi îl binecuvintează pe cel care a dat-o! De atunci înainte, eu pururea am văzut cum străluceşte Chipul lui Hristos deasupra capului oricărui cerşetor pe care îl miluiesc. De aceea eu fac cu frică şi cu cutremur cât de multe milostenii pot.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 18 septembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)